Striga cat de tare poti !

De ce, ar fi urmatoarea ta intrebare, nu? :) Nu iti vine cateodata sa tipi, sa strigi cat te tin plamanii? Cat te tine gura, sa urli ? Stiu, nu e rar intalnit sentimentu, uneori vrei sa urli de bucurie, cateodata esti atat de suparat, incat ti`ar place sa fii pe un varf de munte, sa incepi sa urli sa pornesti avalanse, si apoi, te`ai simti mai bine.
Subiectu de fapt, era altul. De ce il iubim pe Dumnnezeu doar atunci cand ne face un bine, apio repede uitam de El? Du`te striga in gura mare cand Dumnezeu iti face un bine, si nu uita, nici una din binefacerile Lui ! Nu uita si multumeste`i totdeauna, slaveste`L in toata vremea, adu`I binecuvantare in fiecare dimineata. Desteapta`te acum, in ultimul ceas, si lucratorii ce`au lucrat si au indurat zaduful zilei, si cei veniti in ultimul ceas, toti au primit aceeasi rasplata. Nu amana cat mai este vreme. Trezeste`te astazi !

Porumbito dintre stanci,
Tu mireasa prigonita,
Rabda, oh mai rabda inc`o clipa,
In curand veni`va Domnul,
In curand vine Mesia,
Si rasplata Sa`i cu sine,
Iata ca El vine,
Vine dar, nu zaboveste.
Vine Isus, vine vine,
Mirele tau scump,
Curand pe nori apare,
Porumbito, vine porumbarul,
Si`n curand cu El in slava,
Vei canta cantarea asteptata.
Erou al slavei, tu acela ce`ai rabdat,
Tu, ce pt D`zeu ai suferit,
Va veni`n curand Judecatorul,
Si rasplata Sa`i cu Sine,
Te va duce sus in slava,
Si`mpreuna cu toti sfintii,
Vei canta cantarea minunata.

Vine Domnul !

ploua...

Da, e chiar adevarat, ca ploua. Si ma gandesc uneori, cand zic ca ploua la o zi mohorata, cu cerul plumburiu, la picurii surzi ce bat in geamul meu din mansarda.... Si imi vine in minte, fara cuvinte, copilaria mea, imagini cand, stateam in casa, suparat ca ploua si, nu pot iesi afara sa ma joc, dar totusi, ma simteam in siguranta in casa, ma simteam atat de bine stiind ca afara ploua si eu, parca in ciuda sa fac norilor negrii, grii plumburii, stateam in casa, si ma holbam pe geam afara. Si ma uitam cum ploua...
Citeam editorialele fratelui Pustan, scrise cu atata ravna si dor de`a vedea o natiune adormita, o natiune zacanda in intuneric, si bezna lumii, ridicandu`se, infruntand orice obstacol, orice ispita, orice`ncercare, pentru Isus, ca intr`o dragoste nesfarsita, cu vocea lui ragusita, cu pixul lui ros la un capat, creion, sau tastatura cu tastele sterse de la editorialele dictate sau tastate chiar de el. Ma gandesc cum un om simplu ca el, umplut de ravna, dragostei Lui Dumnezeu, mai poate sta in picioare, si parca strigand sa trezeasca Romania, mai poate si mai are putere sa inainteze, cand multi il judeca, dar, cum spunea chiar el "nu poti judeca jucatorul decat daca esti la un nivel cu el, asa cum nu poti judeca pastorul decat dak esti pastor ca el".

Ploua... mai ploua cu picuri de roua,
Incet pribegind pe geamul murdar,
Mai ploua din norii grei ca de plumb,
Cu picuri mai grei ca si viata,
Mai ploua si azi...

Desi asteptam ca sa vina racoarea, sa cada iar ploaia, sa zvante`ncet norii, sa ude pamantul, asteptam parca.... S`ascunda norii`ncet soarele...Ploua

in curand o sa plec...o sa plec...

Poate ca intr`o zi, o sa ma cauti, si n`o sa ma gasesti...Poate ca intr`o zi o sa alergi grabit acolo unde m`ai gasit prima data, si n`o sa fiu acolo...O sa pui mana pe telefon si o sa suni, si n`o sa raspunda nimeni, o sa intrebi de mine si n`o sa stie nimeni unde sunt. Atunci o sa stii ca am plecat. Atunci o sa stii ca am plecat...

Si o sa te gandesti ca niciodata nu ti`am spus ca o sa plec, nici macar nu am pomenit, si o sa te intrebi de ce...? De ce am plecat? De ce nu ti`am spus? Tu ai fost prietenul meu cel mai bun, bine`nteles, pana astazi, sau ieri...sau...cand am plecat. Ai sa aflii ca prietenii vin in viata ta, stau o vreme si pleaca. Ai sa aflii ca viata e ca un tren, in care urca lumea, o statie, doua, zece, si apoi coboara, si spre deosebire de trenuri, aici nu dai de statii in care sa se intalneasca mai multe trenuri, sa poti aduce inapoi pe cei care au coborat. Asa e trenul vietii.

Incotro? De azi, sau de cand am plecat, unde o sa o apuci?

"Stiu k o sa te intorci! Stiu ca o sa ma astepti!"

Era o zi innorata. O dimineazta intunecata. M-am trezit speriat fara sa stiu ce se intampla. Am auzit zgomote. De fapt, asta era intentia ei. M-am trezit si m'am uitat la ea cum impacheteaza.

"Plec !"

Ma uit mirat. Oare ce are?

"Unde?" Intreb sec si dezgustat.

"Departe, cat mai departe de tine !"

Probabil se astepta sa pun intrebari sa sar din pat sa o iau in brate sa o conving sa ramana. Nu si astazi.

" Nu o sa tina mult" incercam sa o "incurajez".

"De data asta nu o sa ma mai vezi niciodata" , de parca nu era discursul ei vesnic.

"Ok" I'am raspuns seck si m'am ridicat sa o ajut la bagaje. Oricum o sa o ajut sa le despacheteze in curand.

"Crezi ca ajungem undeva dak o sa continuam asa? " Parca ar fi vrut sa ma intrebe si ea dar era prea nervoasa.

"Nu, trebuie?" Poate k nu o sa se mai intoarca de data asta. Poate...

O iau de mana si ii patrund privirea, ma uit direct in ochisori ei dulci. Nu'i spun ca o iubesc, nu pot. Dar o iubesc. Crezi, ca dragostea invinge totul?

Se pierde, se preface ca nu o intereseaza. La fel as fi facut si eu. O da de gol privirea, comportamentul... O strang tare de mana, as vrea sa o pot lua in brate... La fel si ea, citesc privirea ei..

Si totusi, o las sa mearga mai departe.

Dragostea invinge, nu? O sa vina inapoi, daca nu o sa o caut eu.

"Crezi?" O intreb inca o data...

Nu raspunde. Pleaca. Se intoarce in prag si imi spune "poate e mai bine asa, poate o sa intelegem totul altfel mai tarziu, te iubesc"

Mai tarziu cand? De ce pleci dak ma iubesti? De ce? Multe intrebari pe care nu i le adresez. Prea multe si as primi ca raspuns tacerea ei nelinistitoare. A plecat... Deocamdata.