Amara


Imi bate`ncet la usa, incet, ca si cum n`are vrea sa ma deranjeze si totusi, ar vrea sa ii deschid... trag plapuma de pe mine, sar din pat si ma duc sa vad cine`mi bate usa la ora asta. Deschid..
"Buna" spune ea. "Buna!?" ma uit atent, speriat, masurand`o din cap pana in picioare. "aaaaa, intra !"
Tacuta, intra inauntru si se aseaza pe canapea, se uita mirata de jur imprejurul camerei si incearca sa escaladeze cu privirea muntele de haine din camera cealalta. "ce dezordine, imi zic." Ma pun jos si o privesc in liniste, fara sa`i spun o vorba. Ma uit pierdut la fetisoara ei de ingeras, in care se perinda doi ochisori mari caprui, parul i se lasa peste umeri nearanjat, iar in obrajori era rosie. Buzele erau crapate, si totusi... Era atat de frumoasa, dar, cine esti?
Nu`ntelegeam ce cauta la mine in casa. Nu`ntelegeam ce vrea, statea cuminte pe canapea, si ma privea undeva pierduta in timp, in vise marunte... Ofta adanc de cateva ori. Simteam ca`n sufletul ei era trista, desi schita un zambet murdar pe fata ei de ingeras, dragalasa. Ma asez langa ea si`o strang in brate, isi lasa capsorul pe umarul meu, si`mi umple camasa de lacrimi. "De ce plangi copilo? De ce plangi?"
"Ma doare...Sufletul meu, ma doare, mi se frange inima`n bucati, marunte marunte, nu ma lasa, strange`ma tare in brate!" "de ce? spune`mi, de ce?"
"mai bine nu, imi spune, mai bine nu!" ma atinge cu manutza ei fina pe fata, "daca ai stii tuh, chip de lut, daca ai stii cata tristete, daca ai sti cata suferinta..." n`o`ntelegeam, dar stiam, o simteam, si ma cuprindea un dor pe care nu l`am mai simtit de mult.
"tine`ma langa tine, nu ma lasa, strange`ma tare, lasa`ma sa plang langa tine, sa zambim apoi, sa rasarim stele pe cer, si sa le dam nume."
eram complet derutat. dar ea, era un inger, se uita ca si cum ar sti ce vreau sa ii spun, desi nu stiam, ca si cum stia ca eu eram acolo pentru ea, desi eram departe, si totusi eram atat de aproape.
am stat asa, sa`i inteleg tristetea ce`i cuprindea fiinta, am privit`o intristat, pentru ca nu stiam ce sa fac. Am tinut`o in brate, asta vroia la urma urmei. Apoi intr`un final, a adormit, era asa frumoasa cand visa cu ochii inchisi ca si cand visa cu ochii deschisi. Ii disparuse expresia durerii de pe fata pentru o clipa, se intinse pe canapea apoi se ghemui si adormi mai adanc...
Era un inger, mica si firava, cu ochi caprui, si cu toate durerea din suflet, simteam atata bunatate in inima ei, atata dragoste.
"sa nu pleci, imi sopti in somn, te rog, sa nu pleci" "nu am sa plec, acum, odihneste`te! "
A adormit la loc asa cum era mai inainte, mai frumoasa, mai si mai...

The worse fight, the worse nightmare… the worse battlefield.



Have you ever thought about the worse battlefield? The battles that struggles you, that puts you down, that makes you clash down? I think about it every day, first I thought is the fight with that sweet best friend that has just betrayed me, it`s not. You`ll say, it`s the fight with your parents, or your girlfriend, or anyone else who`s disappointed you.

These aren`t reasons, these aren`t fights, these are just things that make your battlefield look like it`s been the third world war, but this aren`t fight. The worse fight, the biggest battlefield on which you have to fight is your mind. That place where fights never end, where fight grow with every single thought, with every single word that keeps coming through your mind. This is where you have to stand up, the place where you have to change things, and set them straight and accurate. This is the battlefield you carry wherever you go, out with friends, dating, church, and every single place. It`s an unfinished field of fights. It will end when u will “rest in peace”. As it starts as soon as you can think and act on your own initiative, it won`t end unless your brain stops working.

It`s strange that I started this topic, but I keep fighting on this battlefield for years, and I just figured out that this costs me in my real life, in my relationships, in my relationship with God. Every thought make it slave obeying Jesus Christ. As I don`t have peace in my soul, and rest in my mind, order in my thoughts, I decided to show you how to win this battle. It won`t be easy, and it will come back every single day.

It`s like breathing oxygen, drinking water, eating, it`s like it comes from itself, but you can win! Make your thoughts slaves obeying The Lord. Only He can help us. We die slowly everyday, slowly and sure. And soon we`ll look like walking wrecks. Living deads, walking, with mind flying far away, unable to talk as we used to, unable to face reality, to face real world, we`ll keep leaving like dreamers fighting on our “worse battlefield”.

Every fight starts in the worse battlefield the humanity can face, our minds. Face it!




e iarna...



e iarna de tot peste ulita mea,
si ninge cu flori de zapada,
e cerul tot un gri`ntunecat,
si zapada e`atata de alba.
se`asterne covor de omat,
se`asterne pe dealuri,
campii si in varfuri de munti,
peste case din ceruri stelutzele cad,
intr`un joc ce nesfarsit pare,
acoperind tot satul cu imaginea iernii..
pe horn se ridica la cer nori de fum,
biruind printre fulgi ca de cristal,
se inalta la cer, si dispar in vazduh,
dispar printre stelele albe.

m`apropii de geam,
sa`i zaresc infinitul as vrea,
nesfarsitul de stele ce cad pe pamant,
e`atata de alba iarna,
e`atata de sumbr`uneori,
pe geam se astern trei stelute
si`ncet incep sa cante colinzi.
e iarna iar, si`i iar craciun.
de maine incepe sa fuga iar sania,
pe dealuri copii zbughesc prin zapada,
pe uliti raman doar omuletii rotunzi,
cu`atat maiestrie "ziditi" de copii,
cu nasuri de morcov si nasturi de carbuni,
prevestesc iarasi iarna,
si mi`aduc aminte din nou,
de vremea copilariei mele...

e iarna iar,
si iar cad fulgii,
si`s iar impodobiti copacii,
e iarna iar si totu`i alb
e alb si gri, si totu`i iarna..

ce folos?






ma pierd printre stele de`argint,
pribegind pe taramul de vise,
m`avant cu un dor mai aprins,
mai aprins ca si ieri , mai jalnic ca maine,
infrunt o speranta desarta uitata de mult.
speranta esti tuh,
si azi in rasarit te`am vazut printre nori,
ti`am simtit mangaierea,
o lacrim`amara`ti curgea.
am vrut sa te iau iar de mana,
am vrut sa te plimb printre stele,
sa`ti arat cum ninge pe pamant,
am vrut sa te duc mai departe...

te`ai intors o clipa spre mine,
mi`ai zambit dulce si surd,
mi`ai soptit tot amarul,
toata durerea`n surasul tau bland,
si sufletu`ti arde de dor, de durere,
te sfasi`amintiri ce`au trecut peste tine,
de vremi ce`au trecut ti`e inima arsa.

am vrut sa`ti arat cum e zborul de ingeri,
iubirea cum pierde notiunea de timp,
amarul dispare cand razele`apar,
cum surdul cuvant prinde culoare,
cum totul devine din simplu cuvant,
o sfanta cantare,
din sunete simple`am compus melodii
divine si sfinte cantate la harpa iubirii
ce folos sa`ti vorbesc iar in psalmi?
ce folos sa`ti soptesc cuvinte de dulce?
sa`ti arat ca iubesc un inger?
azi am pornit inapoi pe pamant,
dezamagit ca nici pe pamant nici in stele,
n`am gasit nici`un inger sa`mi mangaie doruri...

iarna...


a`nceput sa cada fulgii,
fulgi, stelute argintii,
si`n fugarul lor suras,
zambete, si bucurii,
saniutza fuge`n graba,
schiurile bat de zor,
ne grabim cu toti afara,
sa vedem ca`i iarna iara...

vine`asa ca dintr`o data,
si se`asterne fara voie,
norii`si scutura stelute,
noi le adunam de jos.
cu lopeti, harnici de zor,
voie buna si mult spor.
noi luptam`mpotriva iernii,
iar ea vine`asa cu dor.

toti copiii o asteapta,
vor sa bata iar pe partii,
saniutza ca sa fuga,
schiurile nu se`opresc,
totu`i voie bun`aicea,
omuleti mai mari mai mici,
cu un nas galbui de morcov,
si carbuni in loc de nasturi,
ca si`atuncea cand eram copiii.

vine iarasi primavara,
noi suntem "batrani" acum,
noi fugim de`aici acolo,
fara sa vedem ca ninge,
ori vedem dar nu zambim,
doar surasul celor mici,
cand mai prind in palma fulgul,
ne aduce`aminte draga,
ca am fost si noi copii.
vai ce draga mi`era iarna,
vai cat asteptam sa ninga,
dar acuma ninge`ntruna,
poa sa ninga si sa ninga....

hai zambiti, e iarasi iarna,
hai zambiti cu asti mai mici...

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...