Ti`am spus vreodata...
Cat de gingasa e privirea ta?
Ti`am spus, ti`am scris?
Ti`am aratat vreodata?
Misterul ce se`ascunde`n chipul tau,
Si sufletu`ti ce`nalta
Printre mirosuri sfinte
De dalba primavara,
A florilor ce infloresc
Atata de frumos gradina mea.
Printre mirosurile lor,
Se`nalta un mister aparte,
Al sufletului tau,
Ce nu`l pot descifra.
E un mister,
Intreaga ta fiinta.
Interesant mister...
O lume cu masti
"Cu totii avem dreptul sa purtam o masca. Eu sunt un om fericit. Tu, ce fel de masca porti?"
Traim intr`o lume in care ne ascundem dupa deget. Ca dupa o masca, cu toate ca stim cine suntem, ce facem, cum ne traim vietile, totusi, ne place sa ne ascundem dupa o masca pe care ne`o facem singuri. "Hand`made".
Si ne ascundem atat de bine, incat uneori avem impresia ca noi chiar suntem fericiti. Ca noi chiar suntem niste oameni buni. Ne ascundem si uitam cine suntem, si ne trebuie o mana divina sa ne zdruncine universul ca sa ne dam seama cine suntem cu adevarat.
Cine sunt eu, si ce vezi tu? Eu sunt un om cu sufletul incarcat de multele`mi deznadejdi, amagiri si dezamagiri, suparari si depresii. Dar ce vezi tu in mine? Si daca reusesc sa ma ascund atata de bine, si sa ma impietresc atata de tare, tu n`ai sa vezi in mine decat un om fericit. Poate un om realizat, cu toate ca nu`i asa. Un om cu o speranta care te`ar motiva la mai mult.
De ce port masca ce o port? Poate ca uneori ne place sa vada lumea in noi ceva mai bun, sau uneori ne place sa motivam persoanele dezamagite de viata asta. Motivul pentru care porti masca e important. Motivul pentru care te ascunzi e important. Nu purta o masca doar ca sa inseli.
Daca avem dreptul sa purtam o masca, sa o purtam spre binele celorlalti.
"Tu ce fel de masca porti?"
Si ne ascundem atat de bine, incat uneori avem impresia ca noi chiar suntem fericiti. Ca noi chiar suntem niste oameni buni. Ne ascundem si uitam cine suntem, si ne trebuie o mana divina sa ne zdruncine universul ca sa ne dam seama cine suntem cu adevarat.
Cine sunt eu, si ce vezi tu? Eu sunt un om cu sufletul incarcat de multele`mi deznadejdi, amagiri si dezamagiri, suparari si depresii. Dar ce vezi tu in mine? Si daca reusesc sa ma ascund atata de bine, si sa ma impietresc atata de tare, tu n`ai sa vezi in mine decat un om fericit. Poate un om realizat, cu toate ca nu`i asa. Un om cu o speranta care te`ar motiva la mai mult.
De ce port masca ce o port? Poate ca uneori ne place sa vada lumea in noi ceva mai bun, sau uneori ne place sa motivam persoanele dezamagite de viata asta. Motivul pentru care porti masca e important. Motivul pentru care te ascunzi e important. Nu purta o masca doar ca sa inseli.
Daca avem dreptul sa purtam o masca, sa o purtam spre binele celorlalti.
"Tu ce fel de masca porti?"
Cine suntem?
Noi, suntem fii unui Rege, unui Imparat care nu`si are imparatia pe pamant. El Domneste in Slava, in Marire, inconjurat de multimi de ingeri care`i canta ne`ncetat "Slava, Glorie, Marire!" Noi suntem aceia rascumparati pe o cruce de lemn. Noi suntem aceia pentru care si`a dat Dumnezeu singurul Fiu sa fie strapuns in maini si in picioare, sa fie batjocorit, scuipat, judecat, alungat. Noi suntem aceia care cu pacatele noastre il rastignim. Si, desi in fiecare zi batem cuie in palmele lui, in fiecare zi ne manjim hainele cu pacate si uraciuni inaintea Lui, El este drept si credincios ca sa ne ierte. Dar sa nu profitam de Dragostea Lui.
Telul nostru? Un tel avem aici jos, sa ne zidim o casa in ceruri. Sa mergem in toata lumea si sa facem ucenici din toti oamenii, si cu groaza am scris, pentru ca nu am implinit versetul acesta.
Tinta, scopul si durata vizitei? Tinta noastra e cerul, pentru ca Isus Hristos al nostru s`a dus acolo sus sa ne pregateasca un loc, unde este El sa fim si noi. Scopul nostru pe acest pamant este acela de`a trai o viata sfanta, curata prin care sa atragem oamenii la mantuire. Iar durata vizitei pe acest pamant ? scurta. Chiar foarte scurta.
Ieri dimineata imi aduc aminte ca ma jucam in spatele blocului cu mingea, apoi pe la amiaza eram pe scarile din scoala generala, dup`amiaza eram in liceu... Azi am crescut un pic si am 22 de ani. Dar parca au trecut clipele in zbor.
Daca esti suparat, amarat, fara speranta si pace, vreau sa iti spun ca Isus Hristos a suferit totul pentru tine. vreau sa iti spun ca El a biruit lumea aceasta, pacatul, acolo pe calvar a invins moartea. A supus pentru totdeauna tot raul din lume. Daca te`apleci pe genunchi sa te rogi Lui, cere`i! Ca si un copil mic care cere, cere, cere, cere si iar cere! Cere`i ca El are pace, cere`i ca El are mantuirea, are dragoste, bunatate, har. Le are pe toate Domnul nostru.
Cere`i, pentru ca in mana Lui sunt toate lucrurile! Si ca si cum ai primit deja, sa crezi ca ai ceea ce ai cerut. Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.
nu stii de ce...?
Din simplu motiv ca am in ultima vreme cam o mie una "de ce'uri" in mintea mea care nu imi aduc nici o rezolvare la problemele care le am, si nu imi aduce nici usurare in suflet, nici alinare, m`am hotarat sa le pun capat :-D pentru ce atatea "dece"? Fa si tu la fel!
poate`ntr`o zi noi vom afla,
de ce`i asa...?
de ce ? le stie doar Isus,
de ce`i asa cand este greu?
de ce`i asa si nu`i usor?
de ce e viata ast`amara?
de ce?
de ce sa`mi pun atatea intrebari,
de ce, si fara nici un rost?
de ce ? de ce`i asa, o stie El!
de ce ti`e sufletu`ncarcat,
pentru atatea de ce`uri?
dar lasa`te eliberat,
de ce`i asa,
curand noi vom afla...
poate`ntr`o zi noi vom afla,
de ce`i asa...?
de ce ? le stie doar Isus,
de ce`i asa cand este greu?
de ce`i asa si nu`i usor?
de ce e viata ast`amara?
de ce?
de ce sa`mi pun atatea intrebari,
de ce, si fara nici un rost?
de ce ? de ce`i asa, o stie El!
de ce ti`e sufletu`ncarcat,
pentru atatea de ce`uri?
dar lasa`te eliberat,
de ce`i asa,
curand noi vom afla...
ganduri risipite
Nu ti'e dor? Dor de iubire? 1.
Nu ti'e dor de dragostea curata?
Ti'e dor? De'un sarut dulce pe pleoape
De'o raza suava de privire
De ochii ce te privesc cu pasiune...
Si vocea care'ti canta'n soapte
Acorduri de iubire....
Si nu ti'e dor de'o mangaiere,
De'o'mbratisare'n zilele grele?
Un zambet care'ti spune "te iubesc"
Cand toti in jur dispretuiesc
Iubirea ta curata, iubirea ta sfanta,
Un zambet ce'ti aduce fericirea
Si care'ti spune "sunt aici, doar pt tine"...
Sa'ti arat ca tu esti totul pentru mine.
Ti'e dor....?
As putea scrie o carte, 2.
Cu cuvinte ratacite
Si'as putea face istorie
Din cuvinte prapadite
Si de'as aduna manunchi
Tot ce'i mai frumos in lume
Tot cuvantul minunat
Tot cuprinsul zarilor,
Si parfumul florilor,
si tot n'as putea a'ti spune
In cuvinte'mpodobite cu atata maiestrie,
Cat esti tu de minunata
Si cat esti de frumoasa.
N'as putea doar in cuvinte.
Si'acum doar amintirea ta'mi inunda gandurile toate, 3.
Doar chipul tau angelic patrund cu o privire,
Si tu esti tot ce mi'ai ramas, in amintirile'mi
Ce's nepatrunse de ganduri omenesti.
Doar tu, privirea ta copilareasca
Doar gandul tau in gandul meu,
Doar frumusetea ta pura si sfanta,
Zambetul dulce ca de catifea
Si vocea'ti palida rasuna ca ecou
Urechile'mi surzind de melodia ei.
Mirosul tau dulce'acrisor,
Ce imi patrunde toata firea,
Ma las'asa cuprins de necuprins
Ma lasa necuvantator,
Sorbindu'ti toata frumusetea.
Tot ce'i frumos in lumea ta,
sa capturez doar pentru mine,
Ca sa te am pe tine doar a mea.
Imbratisarea ta, e'atat de dulce pt mine
Cand simt caldura
Bratelor tale firave
Cu drag cum ma cuprind
Si simt bataia inimii tale
Ce'i plina de iubire
Atata de puternic bate
Ca ai trezit in mine
Un sentiment profund
Un sentiment de dor.... Sau de iubire.
Acum mi'e dor de tine!
Nebun sa fiu eu singur
In lumea asta mare
Sa fiu nebun, legat,
Si tot nu'mi pasa mie,
Sa nu'ti pese nici tie!
Tu da'mi iubirea toata
Doar mie da'mi'o!
Sa fiu nebun de dragoste nebuna
Sa fiu legat in lanturi de iubire
Sa'mi pierd tot ce'am avut
Si sa raman cu'o amintire
Vreau sa raman doar in iuibire.
Sa'mi spuna toti ca sunt nebun,
Eu te vreau doar pe tine.
Sa'mi spuna toti ca sunt pierdut,
Ca nu mai am vreo sansa,
Eu tot te vreau pe tine!
Iubirea ta imi este leac
Zambetul tau, surasul...!
fii totul pentru mine.
happiness
The last few days i was very upset and.. i didn`t know what everybody wanted from me. i`m not going to discuss it here, or detail it. because it just doesn`t make sense. but i wanna tell you, friends .... don`t look for them, they`ll find u, u`ll find them. it`s simple. it`s a simple rule of life. things u run to catch them, will run from u. things u run from, will run after u. don`t!
and i figured it all out:)) why in the world ? because nothing drives people more crazy than seeing someone actually having a good life.
so dude, if u wanna lie about me, gossip my life. i got four words for you "go get a life"! as simple as that.
now, after all what happened, i wanna sit on my window, watch all the people crossing by, drink my coffee and LOUGH OUT LOUD, as loud as i can. i`m still happy as last week. and as i said, i was not ment to taste mud and dust only after i give very last breath. cheers my FRIENDS! and i mean real friends.
and i figured it all out:)) why in the world ? because nothing drives people more crazy than seeing someone actually having a good life.
so dude, if u wanna lie about me, gossip my life. i got four words for you "go get a life"! as simple as that.
Aroma dulce de iubire.
Pe'un
colt de foaie,
Mototolit si'ngalbenit de vreme,
Prin mintea mea un gand trecu,
Si'am inceput sa'ti scriu poeme.
Am inceput sa desenez cuvinte dulci
... Cu'aroma pura de iubire,
Si'ncet cu raze cristaline
Cu soapte, si zambete fugare,
Am aranjat in versuri poezia.
Prin geam murdar, privind departe,
Prin picurii de ploaie'a verii
Doar chipul tau zaream,
Erai... Atata de frumoasa.
Erai un inger cu chip de om
Si erai om cu chip de inger.
Pe umeri cadeau suvitele'ti de par.
Acoperindu'i. Iar ochii tai,
Ce ascundeau mistere,
Si taine'adanci, intreaga ta iubire,
Ei ma priveau, iar eu,
Eu scriam, scriam in nestire.
Scriam uimit de'o frumusete rara!
Tu te'aplecai din cand in cand,
Adunand raze de pe cale.
Buimac, te'ntampinai in pragul casei
Iar tu, zambind a dulce, m'ai fermecat.
M'ai fermecat cu vocea ta suava,
Priviri si zambete de ne'nteles,
Iar mana ta cand m'apuca de mana,
Cand vocea ta imi patrundea fiinta,
Iar zambetu'ti inddulcea privirea mea,
Simteam ca'ntregul rasarit n'avea atata frumusete,
Ca luna, stelele, toti astrii,
Nu's mai frumosi ca fiinta ta.
Si'apoi, cand m'am trezit
Eram tot singur, parasit
Iar coltul meu de foaie, nu mAi era,
Intregul meu poem a disparut.
Si totu'a fost un vis asa real...
Mototolit si'ngalbenit de vreme,
Prin mintea mea un gand trecu,
Si'am inceput sa'ti scriu poeme.
Am inceput sa desenez cuvinte dulci
... Cu'aroma pura de iubire,
Si'ncet cu raze cristaline
Cu soapte, si zambete fugare,
Am aranjat in versuri poezia.
Prin geam murdar, privind departe,
Prin picurii de ploaie'a verii
Doar chipul tau zaream,
Erai... Atata de frumoasa.
Erai un inger cu chip de om
Si erai om cu chip de inger.
Pe umeri cadeau suvitele'ti de par.
Acoperindu'i. Iar ochii tai,
Ce ascundeau mistere,
Si taine'adanci, intreaga ta iubire,
Ei ma priveau, iar eu,
Eu scriam, scriam in nestire.
Scriam uimit de'o frumusete rara!
Tu te'aplecai din cand in cand,
Adunand raze de pe cale.
Buimac, te'ntampinai in pragul casei
Iar tu, zambind a dulce, m'ai fermecat.
M'ai fermecat cu vocea ta suava,
Priviri si zambete de ne'nteles,
Iar mana ta cand m'apuca de mana,
Cand vocea ta imi patrundea fiinta,
Iar zambetu'ti inddulcea privirea mea,
Simteam ca'ntregul rasarit n'avea atata frumusete,
Ca luna, stelele, toti astrii,
Nu's mai frumosi ca fiinta ta.
Si'apoi, cand m'am trezit
Eram tot singur, parasit
Iar coltul meu de foaie, nu mAi era,
Intregul meu poem a disparut.
Si totu'a fost un vis asa real...
picurii de ploaie...
Printre picurii de ploaie,Ce se frang pe geamul tau,
Unul indraznet sopteste,
Am venit sa'ti dau de veste.
N'apuca sa spuna totul,
Insa altul mai rapid,
Continuase a lu vorba,
El, la tine se gandeste...
Iar apoi pe cerul negru,
Se'asternu lumin'albastra,
Era fulgeru ce tuna,
Iar aceleasi vorbe
Ca si picurii de sus,
El, la tine se gandeste!
N'ai crezut intaia oara!
Dar apoi, fara de veste,
Iti sopti o floricica,
Ce'i zdrobita de furtuna,
Ia aminte tot ce zice,
Mandra ploaie si furtuna,
Sa asculti de glasul ploii,
Si de tunete s'asculti,
Ea nu minte niciodata,
El la tine se gandeste.
Iar apoi se'opri de'odata cerul,
Si prin ploaia uda, deasa,
De departe pe fereastra,
L'ai zarit venind spre tine.
Tragand razele de soare,
Venea EL ca sa'ti aduca, rasaritul.
Sa'ti aduca razele de soare'n suflet,
Si sa'ti scrie pe o petala,
Impletind o floare rara,
Esti asa de minunata.
Tu esti soarele ce'mi lumineaza,
Viata'ntreaga.
micutza floare...
O floare cu iubire,
Din spini si maracini;
Cea mai frumoasa floare,
Sa'ncante zambetul tau copilaresc
Sa'nveseleasca privirea ta
Si sa'ti sopteasca'n taina noptii:
Tu! Esti cea mai frumoasa stea
Esti tot ce'a rasarit vreodata
Fumos in lumea mea.
Tu esti o floare rara,
O stea din rasarit, esti inger
Luceafarul ce'mi lumineaza'n noapte
Esti tot ce mi'am dorit.
Te rog! Zambeste'o data,
Vreau ca sa fur o raza
Ce sta ascunsa in privirea ta
Vreau sa'ti sarut privirea dulce
Sa'nsenineze viata mea, privirea ta!
Tu! Esti tot, esti totul pentru mine.
Asa'i sopti micuta floare,
Ingerului rasarit,
Apoi se ofili in dragostea'i.
O umbra fu micuta floare,
In fata ei, si un suraS
Sa'i faca ziua dulce.
S'a ofilit micuta, de dragostea ei nepieritoare...
does happiness need a title?
In ochii verzi ce'au rasarit pe fatza ta,
Printre suvitele carliontate,
Ce'mpodobeau atata de frumos fiinta ta,
N'am inteles de ce nici luna, nici stelele
Nu'mi mai pareau asa frumoase,
N'am inteles de ce
privirea ta insenina intreaga fiinta mea.
N'am inteles misterul ochilor tai verzi.
Iar zambetul tau copilaresc,
Prin mintea mea fugea si se juca.
Si azi, incerc sa'l prind sa'l pun in rama,
Sa'l tin doar pentru mine,
Si'n fiecare dimineata, privind spre el
Sa'nvat ce'i fericirea.
Ce'i fericirea? E'un strop de bucurie trecator,
E'o mica raza de speranta, in lume
Ce'apune ca atunci cand cade'o stea.
Si sta ascunsa ani de'a randul,
Sub umbre'adanci si reci fiori,
De'ai sa gasesti in lume fericirea,
Sa ii soptesti ca imi e dor de ea.
Si'apoi, cand chipul tau rasare in privirea mea
Mi'aduc aminte, sa nu mai caut,
Doar sa'nvat sa ma bucur de ea.
Sa'nvat ca fericirea mea, e scrisa in privirea ta.
No greater Love
M`aplec in gradina de vreascuri uscate,
Unde`amintirile sed toate gramada
Si de`unde nu mai scapa nici`una.
Si s`ar parea ca ceru`ntreg canta iubirea,
Ca tot seninul canta nemurirea,
Si`n asfintit ultima gama,
Pe`acorduri de raze de soare,
E gama iubirii, iubirea cereasca.
Am crezut ca iubirea e EA,
Si i`am dat slava toata,
Am crezut ca pe Eva de`o inalt catre ceruri,
Sa`i cant printre raze de stele,
Sa`i culeg nestemate, flori minunate,
Presarate cu praful de stele,
In amurgul inserarii,
In cantec de luna si stele
Printre razele iubirii....
Dar nu, n`am crezut bine,
Nu era Eva iubirea,
Nu era Eva intregul mister
Ce`mi inunda viata intreaga!
Ea`i fericirea ce tine o clipa,
Cat traiesc aici jos pe pamant,
Ea imi e data sa`mpart viata toata,
Dar aici jos pe pamant.
Sa`mpart fericirea, durerea si chinul,
Sa`mpartim si lacrimi si zambete...
Am citit in Cartea Sfanta,
De`un Isus din Nazaret,
Ce era mare profet...
Am citit ca El, Preasfantul,
El rascumpara Pamantul,
Daruindu`i dragostea.
Cum? te`ntrebi, cum oare Omul,
Sa salveze, TOT poporul?
Dispretuit si parasit de oameni,
Omul durerii, obisnuit cu suferinta,
El, dispretuit asa de tare,
Ca nici fata nu`ti venea a`ntoarce,
Sa iti umilesti privirea.
El purtandu`si crucea`n spate,
Straband pe drumul de batjocuri,
El zdrobit de grea durerea,
De tradari si lepadari,
"Cum?", spunea devreme Petru,
"Eu, cu tine pan`la moarte!"
Iar pe drum cantand cocosul,
El s`a lepadat de Domnul,
Iar tu Iuda ucenice,
Cum aduni argintii toti,
N`ai stiut ca dai la moarte,
Pe`mparatul Cerului?
Cum v`ati risipit pe drumuri,
Si`ati fugit, inchisi in case,
A`ti plecat si Sfantul miel,
Acum sufera si tace!
Batjocorit si parasit,
Batut, ducandu`si crucea`n spate,
Isus, urca spre Golgota.
Acolo sus, nu`L asteptau nici ucenicii,
Nici cei carora le`a facut bine,
Nu`l astepta nici schiopi,
Si nici cei saturati cu pesti si paine,
Il asteptau ciocanele si cuiele,
Il astepta de spini cununa!
Si`asa, prin ceata deasa,
Prin norii negrii,
Prin praful si tina de pe drum
Fara nici un pacat, dar osandit la moarte,
El, jertfa cea suprema, s`a condamnat la moarte.
Dar jertfa Lui, a condamnat pacatul,
Prin jertfa Lui,
In veci e condamnat tot iadul,
Si moartea, si Satan, si`ntreaga lui ostire.
Si azi aud cararile ce`s pline
"Isus a biruit, in veci e in marire"
Si azi aud cantandu`se cantarea,
Ce`aduce biruinta.
In veci El e IUBIREA, In veci Domneste`i Rege!
Cindy & "I"
Notite
Am prins din urma surasul tau fugar,
Si m`am impiedicat de`un zambet dulce,
Am alergat sa te gasesc; cazut in drum.
In praf, murdar, zdrobit fiind
Si de priviri trufase judecat.
M`am apucat de`o raza a privrii tale,
M`am ridicat soptind dulci vorbe,
Iar singura ce`mi da atentie,
E simpla amintirea ta.
Am apucat pe`urmele tale, s`ajung la Soare
Dar tot ce am gasit pe drum
Sunt maracini, lacrimi amare
Suspine si dureri!
Rapus, dezamagit si singur
Am continuat, stiam ca asta vrei,
Zambetul tau mi`a spus printre suspine
Si tot ce`am adunat, pe drum am risipit.
Dar intr`o zi cuprins de teama
Si alungat de ganduri risipite,
Un zambet ingeresc sopti fiintei mele:
Te`am regasit.... M`ai regasit! <3
Si m`am impiedicat de`un zambet dulce,
Am alergat sa te gasesc; cazut in drum.
In praf, murdar, zdrobit fiind
Si de priviri trufase judecat.
M`am apucat de`o raza a privrii tale,
M`am ridicat soptind dulci vorbe,
Iar singura ce`mi da atentie,
E simpla amintirea ta.
Am apucat pe`urmele tale, s`ajung la Soare
Dar tot ce am gasit pe drum
Sunt maracini, lacrimi amare
Suspine si dureri!
Rapus, dezamagit si singur
Am continuat, stiam ca asta vrei,
Zambetul tau mi`a spus printre suspine
Si tot ce`am adunat, pe drum am risipit.
Dar intr`o zi cuprins de teama
Si alungat de ganduri risipite,
Un zambet ingeresc sopti fiintei mele:
Te`am regasit.... M`ai regasit! <3
chestii. ganduri.
Chestia interesanta e ca in ultimul timp, gandesc. Bine`nteles ca voi v`ati gandit ca "haha" ca si asta gandeste? Evident. Mintea mea proceseaza o sumedenie de informatii la o viteza super mega extra ultra uluitor de rapida. Mai mult decat super mega extra ultra uluitor de rapida. Credeti nu? Eu nu, gandesc foarte incet, si foarte sigur. E un sistem invers proportional cu felul meu de a conduce.
Adevaru`i ca nu stiu de ce am inceput postul acesta, probabil ca s`a produs un fel de schimbare in modul meu pesimist si plictisitor de viata. Am inceput un curs. iar? da! iara... Si sper ca de asta sa ma tin ;))
Bun, intre timp mi`am adus aminte de ce vreau sa scriu, si va spun, ca azi de dimineata, seninul a doi ochi ciudat de colorati, cum n`am mai vazut pana acuma, mi`au cam inseninat toata ziulica, cat mi s`o parut ea de lunga, sau de scurta, sau asa mai departe. S`a inseninat atata de tare, ca am avut azi chiar chef de lucru. Si cu toate ca am avut o pila in mana, cu care am pilit o bucata de fier pana mi`a crescut par pe degete,ochii aia doi, care ma priveau erau incredibili. Si ce? ca parca n`am mai vazut ochi frumosi. ei da, asa`i. Am mai vazut, da ca si astia, ba!Super mega extra hecta ultra uluit am ramas. Bine`nteles ca n`am sa ma apuc sa scriu o poezie, dar vream sa imi exprim extremul sentiment de uluire. Si sper ca o sa revin cu o poza, asta in cazu in care o sa ma duc la persoana respectiva si`o sa ii spun, "buna, am scris despre ochii tai pe blog si vreau sa imi dai o poza cu ochii tai" haha.
Si`am sa va scriu povestea ochilor,
Ce m`au uimit asa de tare,
Povestea ochilor ce cu lumina arzatoare,
Intreg seninul a cuprins,
Si`ntr`o clipita, fara suflare,
Acei doi ochi m`au atintit.
Si`am zis ca nu va zic povestea lor,
Si despre ei nu am scriu, dar voi,
Voi nu stiti .... Voi nu stiti nici macar culoarea lor,
Seninul ochilor ce`ntreaga zi`mi insenina.
Adevaru`i ca nu stiu de ce am inceput postul acesta, probabil ca s`a produs un fel de schimbare in modul meu pesimist si plictisitor de viata. Am inceput un curs. iar? da! iara... Si sper ca de asta sa ma tin ;))
Bun, intre timp mi`am adus aminte de ce vreau sa scriu, si va spun, ca azi de dimineata, seninul a doi ochi ciudat de colorati, cum n`am mai vazut pana acuma, mi`au cam inseninat toata ziulica, cat mi s`o parut ea de lunga, sau de scurta, sau asa mai departe. S`a inseninat atata de tare, ca am avut azi chiar chef de lucru. Si cu toate ca am avut o pila in mana, cu care am pilit o bucata de fier pana mi`a crescut par pe degete,ochii aia doi, care ma priveau erau incredibili. Si ce? ca parca n`am mai vazut ochi frumosi. ei da, asa`i. Am mai vazut, da ca si astia, ba!Super mega extra hecta ultra uluit am ramas. Bine`nteles ca n`am sa ma apuc sa scriu o poezie, dar vream sa imi exprim extremul sentiment de uluire. Si sper ca o sa revin cu o poza, asta in cazu in care o sa ma duc la persoana respectiva si`o sa ii spun, "buna, am scris despre ochii tai pe blog si vreau sa imi dai o poza cu ochii tai" haha.
Si`am sa va scriu povestea ochilor,
Ce m`au uimit asa de tare,
Povestea ochilor ce cu lumina arzatoare,
Intreg seninul a cuprins,
Si`ntr`o clipita, fara suflare,
Acei doi ochi m`au atintit.
Si`am zis ca nu va zic povestea lor,
Si despre ei nu am scriu, dar voi,
Voi nu stiti .... Voi nu stiti nici macar culoarea lor,
Seninul ochilor ce`ntreaga zi`mi insenina.
ce`ascunzi sub masca ta de inger?
esti demon sau inger esti?
si ce esti tu atuncea cand rasare luna,
te vad fugind cu dragostea mea toata,
te vad cum fugi spre stele,
si`ai vrea sa fug cu tine, ca sa te prind din urma,
sa te intorc `napoi,
sa`ti mangai iarasi chipul tau de inger.
esti inger! ingereasca`ti si divina fire.
cand te privesc fiorii ma cuprind,
de frumusetea ta cea rara,
cand vad cum ma patrunzi
cu ochii tai de sticla,
privirea ta dulceaga.
tu esti si om, si inger,
esti demon pentru mine,
ca`n fiecare clipa, te vreau mai mult mai tare,
si tot ce`mi incanta minunata`ti fiinta,
privirea`mi desfata, tu!
esti cea mai minunata fata.
esti tot ce mi`as dori, doar mie.
esti demon sau inger esti?
si ce esti tu atuncea cand rasare luna,
te vad fugind cu dragostea mea toata,
te vad cum fugi spre stele,
si`ai vrea sa fug cu tine, ca sa te prind din urma,
sa te intorc `napoi,
sa`ti mangai iarasi chipul tau de inger.
esti inger! ingereasca`ti si divina fire.
cand te privesc fiorii ma cuprind,
de frumusetea ta cea rara,
cand vad cum ma patrunzi
cu ochii tai de sticla,
privirea ta dulceaga.
tu esti si om, si inger,
esti demon pentru mine,
ca`n fiecare clipa, te vreau mai mult mai tare,
si tot ce`mi incanta minunata`ti fiinta,
privirea`mi desfata, tu!
esti cea mai minunata fata.
esti tot ce mi`as dori, doar mie.
limba
sa nu dai replici fara sens,
cand lumea te`nconjoara,
sa nu dobori,
cu limba ta sa nu omori
un gand ce jalnic te`nfasoara,
sa nu il lasi, sa`l tii in gand,
si sa`l omori, sa il strivesti acolo,
s`ascunzi durerea de mormant,
s`asculti cuvantu cum se pierde,
si sfatul meu sa il asculti,
si`asculta, nu il pierde!
cand lumea te`nconjoara,
sa nu dobori,
cu limba ta sa nu omori
un gand ce jalnic te`nfasoara,
sa nu il lasi, sa`l tii in gand,
si sa`l omori, sa il strivesti acolo,
s`ascunzi durerea de mormant,
s`asculti cuvantu cum se pierde,
si sfatul meu sa il asculti,
si`asculta, nu il pierde!
sa judecam...
cin`sunte noi sa judecam macar o gaza?
paianjenul, sa spun asa,
ce`si infasoara prada in insusi panza sa,
sa`l judecam, si sa`l strivim cu degetul macar...
dar mai presus de`a judeca paianjenul,
ca`i mic si neajutorat,
noi, judecam pe oameni,
si incercam sa scoatem barna,
din ochiul oricarui trecator.
noi judecam...?
nu stim ca judecata nu`i a noastra,
si de`am ajunge`asa de sfinti macar,
sa judecam pe ingeri,
insa aici, jos pe pamant, sa nu il judecam pe om,
ca om suntem, si nu`i a noastra judecata.
adu`ti aminte inainte, de`a scoate barna
din ochiul celui trecator,
sa iti scoti paiul din insusi ochiul tau!
paianjenul, sa spun asa,
ce`si infasoara prada in insusi panza sa,
sa`l judecam, si sa`l strivim cu degetul macar...
dar mai presus de`a judeca paianjenul,
ca`i mic si neajutorat,
noi, judecam pe oameni,
si incercam sa scoatem barna,
din ochiul oricarui trecator.
noi judecam...?
nu stim ca judecata nu`i a noastra,
si de`am ajunge`asa de sfinti macar,
sa judecam pe ingeri,
insa aici, jos pe pamant, sa nu il judecam pe om,
ca om suntem, si nu`i a noastra judecata.
adu`ti aminte inainte, de`a scoate barna
din ochiul celui trecator,
the good night story...
A fost o data ca niciodata...
Asa`ncepe povestea lor. Povestea celor doi copii ce se jucau pe malul marii, in rasaritul razelor dulci de soare, care se unduiau frumos peste chipurile lor copilaresti... Doi ingeri in chipul celor doi. Timpul se scurgea incet, ca nisipul fin dintr`o clepsidra. Si, copilasii nostrii veneau in fiecare dimineata sa`ntampine jucaus rasaritul de soare. Incet, minutele se transformau in ore, orele`n zile si zilele`n luni si in ani. Si odata cu trecerea timpului, fiecare rasarit le parea mai frumos, iar soarele, din inaltul cerului privea la ei, parca in fiecare dimineata trimitandu`si razele mai dulce si mai jucause. Parca rasarea pentru ei.
Iar intr`o zi, impinsi de ganduri, au pasit incet pe raze, desi batuti de vant, si de furtuna, ce incerca sa`i opreasca a ajunge la tinta, s`au avantat tot mai tare, mana in mana, sa vada de unde rasare soarele... Marea ridica valurile`i inspumate tot mai sus ca sa`i aduca inapoi la mal. Si au pasit pe valuri, pe valuri, pe raze, pe sperante si vise, si incet cu cat inaintau spre soare, parca se prefaceau intr`unul. Zadarnic s`a zbatut marea sa`i opreasca, zadarnic statea soarele`n loc, si incerca sa fuga de ei. Sperantele si visurile lor i`au adus deasupra cerului, unde soarele ardea tot mai tare, si`ncet, prefacandu`se una cu razele, ei rasar in fiecare zi peste mare.
Iar rasaritul e`asa radios, si soarele`i tot mai puternic, un zambet parca e tot cerul, in dragostea lor jucausa, au ajuns sa rasara de`odata cu astrul luminos... Si ei vor trai fericiti pana la adanci batraneti, privind de sus cum se scurge timpul si viata, cum marea`si inalta valurile tot mai sus, incercand sa`i aduca`napoi. Dar locul lor e pe cer, printre raze si mii de sperante, printre vise si stele.
Acol s`a nascut fericirea...
Asa`ncepe povestea lor. Povestea celor doi copii ce se jucau pe malul marii, in rasaritul razelor dulci de soare, care se unduiau frumos peste chipurile lor copilaresti... Doi ingeri in chipul celor doi. Timpul se scurgea incet, ca nisipul fin dintr`o clepsidra. Si, copilasii nostrii veneau in fiecare dimineata sa`ntampine jucaus rasaritul de soare. Incet, minutele se transformau in ore, orele`n zile si zilele`n luni si in ani. Si odata cu trecerea timpului, fiecare rasarit le parea mai frumos, iar soarele, din inaltul cerului privea la ei, parca in fiecare dimineata trimitandu`si razele mai dulce si mai jucause. Parca rasarea pentru ei.
Iar intr`o zi, impinsi de ganduri, au pasit incet pe raze, desi batuti de vant, si de furtuna, ce incerca sa`i opreasca a ajunge la tinta, s`au avantat tot mai tare, mana in mana, sa vada de unde rasare soarele... Marea ridica valurile`i inspumate tot mai sus ca sa`i aduca inapoi la mal. Si au pasit pe valuri, pe valuri, pe raze, pe sperante si vise, si incet cu cat inaintau spre soare, parca se prefaceau intr`unul. Zadarnic s`a zbatut marea sa`i opreasca, zadarnic statea soarele`n loc, si incerca sa fuga de ei. Sperantele si visurile lor i`au adus deasupra cerului, unde soarele ardea tot mai tare, si`ncet, prefacandu`se una cu razele, ei rasar in fiecare zi peste mare.
Iar rasaritul e`asa radios, si soarele`i tot mai puternic, un zambet parca e tot cerul, in dragostea lor jucausa, au ajuns sa rasara de`odata cu astrul luminos... Si ei vor trai fericiti pana la adanci batraneti, privind de sus cum se scurge timpul si viata, cum marea`si inalta valurile tot mai sus, incercand sa`i aduca`napoi. Dar locul lor e pe cer, printre raze si mii de sperante, printre vise si stele.
- de`ai stii ca`ntreaga mea fiinta,
suspina`n doruri dupa tine,
de`ai sti ca tot ce sunt si tot ce am,
pe tine doar te vrea,
de`ai sti ca luna`n fiecare seara`mi canta,
si`mi canta dorurile noastre toate,
de`ai stii... sa stii!
ca`n fiecare seara,
cand trag perdeaua zilei,
tu! doar tu esti tot ce`am respirat,
ca tu esti tot ce am visat eu din copilarie,
si tot ce`am vrut si ce`am visat vreodata,
e sa`ti vad chipul la lumina lunii,
sa te ating, si pielea`ti fina,
s`o simt ca un fior pe pleoape,
ce imi dezmiarda`ntreaga mea fiinta.
te vad, te`aud, te simt,
si nu esti langa mine,
parfumul tau dulce`amarui
in simturi imi revine,
tu esti aici iar eu departe,
eu sunt aici iar tu departe,
iar noi suntem aici si tot departe suntem,
doar luna ne vegheaza...
povestea copacului meu.
Pe sub acest copac uitat de vreme,
Sub ramurile'i ce se'ntind pe sub pamant,
La adancimi nebanuite,
Ce tin sa nu se pravalae mormane de tarana,
Tarana-i trecatoare,
Acoperita si dedesubt si pe deasupra
Cu amintiri de frunze vestede si moarte
Si ramuri sfasiate de crancene furtune,
Ce'au ocolit cu vremea, doar trunchiul gros,
Ce n'au putut sa il dea jos, sa ill daraame.
Alaturea`i capela ce rostu'i nu'nteleg,
Se'nalta ca o casa de amintiri strabune,
Batuta si de vanturi, si gandurile strabune,
Si de i'as sti secretul, folosu'i nu gasesc,
Cararii ce aduce pe'acesta varf de deal,
Ce pasii nostri strabat fara sa stie.
M'apropii de furtuna, de vant de ploaie,
De crancenele tunete sa le'nteleg,
De ce bat iar copacul de pe cararea mea,
Iar el fara vreo soapta, doar adieri de ramuri,
Leganaturi, franturi de vreme,
Acopera pamantul cu umbra sa.
Si'asa uitat de vreme si eu cautand raspunsuri,
Ma plec peste vestede frunze, uscatele ramuri,
Si nemiloasa furtuna sa'I bat iar trunchiul,
Dar ca o mangaiere, ce'adie primvara campul,
Caci nemilosul sta pe'aproape, pe langa
Trece zi de zi, insa'ntr'o zi cu soare,
Cu sunete stridente, si strigate vulgare,
Curand o sa'l doboare...
Mai nemilos ca vantul,
Ca ploaia cutremuratoare,
Mai nemilos ca tunetul ce striga
De la un capat la celallalt al cerului,
E omul, ce'ndata se repede,
Si'I pune trunchiul tare indata la pamant.
Dar maine trec pe'aceeasi carare,
Si umbra ce'mi acoperea ieri trupul, azi nu e.
S'a dus, acela falnic ce se'nalta in soare,
S'a dus azi nu e...
crazy love
Si dac`ar fi sa fiu nebun,
ce`mi pasa mie?
ce`ti pasa tie daca azi, sau maine,
nebun oi fi, nu`mi pasa mie!
sa fiu nebun in lumea mea,
sa fiu stingher, sa mor de nebunie,
dar tu sa nu`mi iei dragostea,
si de mi`o iei, ramai cu mine,
cu tine nu`s nebun!
cu tine eu sunt eu.
si cine crede`n nebunie?
nebun sunt eu ca te iubesc pe tine!
nebun sunt eu cand nu esti langa mine,
de dor ma pierd in lumea mea,
si`n mine arde flacara iubirii,
de vrei sa`ti dau iubirea mea,
de vrei sa`mi dai iubirea ta,
ramai acuma langa mine,
ramai sa mergem amandoi in lume!
si dac`ar fi sa ne desparta lumea,
cu vorbe dulci si vorbe`amare,
in nebunia mea m`as pierde,
m`as pierde in lume. in lumea mea.
ce`mi pasa mie?
ce`ti pasa tie daca azi, sau maine,
nebun oi fi, nu`mi pasa mie!
sa fiu nebun in lumea mea,
sa fiu stingher, sa mor de nebunie,
dar tu sa nu`mi iei dragostea,
si de mi`o iei, ramai cu mine,
cu tine nu`s nebun!
cu tine eu sunt eu.
si cine crede`n nebunie?
nebun sunt eu ca te iubesc pe tine!
nebun sunt eu cand nu esti langa mine,
de dor ma pierd in lumea mea,
si`n mine arde flacara iubirii,
de vrei sa`ti dau iubirea mea,
de vrei sa`mi dai iubirea ta,
ramai acuma langa mine,
ramai sa mergem amandoi in lume!
si dac`ar fi sa ne desparta lumea,
cu vorbe dulci si vorbe`amare,
in nebunia mea m`as pierde,
m`as pierde in lume. in lumea mea.
cum e cu Romania...
E evident ca e "patria mama" si cum eu, Fineas Dib, sunt un patriot adevarat, weekendul care a trecut nu am ratat ocazia de a`mi vizita patria. Dragut, nu? Fie si asa. Imi place sa imi vizitez putinii prieteni pe care`i am, si sa vizitez orasul in care m`am nascut, Bistrita. Cu un oarecare dezgust de tot ce se petrece acolo.
Ne`am hotarat noi asa, si cand zic noi inseamna ca eu, sora mea, cumnatu si cu cele doua verisoare venite in vizita in Austria, sa mergem in tara. Zis si facut! Am pornit la drum, un drum nici lung, si nici scurt, mai ales atunci cand te gandesti ca mergi acasa. Fara nici un incident am ajuns in Bistrita, locul unde se petrece totul.
A trecut prima zi fara nici un incident, a doua zi la fel, pana dupa`masa, cand sa vezi patanie, mergand inspre vestita Colibita cu ATV`u lu cumnatu, pe drum, mi se rupe cureaua de distributie, si fara sa apuc sa zic vai, am aterizat in sant. Mare lucru nu`i, ati zice voi. Si`i chiar asa, ca am scapat doar cu cateva jultirui pe picioru drept.
Da` ce sa vezi, noi, astia care am pornit din Austria sa mergem in Romania, am dus ATV`u acasa si nu ne`am dat batuti. Am pornit inapoi spre Colibita cu jeepu, care ii tot a lu cumnatu. Si ne`am suit noi asa frumos in jeep si da`i la deal si da`i la vale, cand o luam pe un drum mai de tara, care ne ducea la vestitul lac, ce sa vezi minunea mare! Masini ! Era un lucru evident. Doar suntem obisnuiti cu asa ceva si aici la noi la tara in Austria, doar oameni nu conduc straifuri. Dar, spre deosebire de austrieci, romanii nu prea stiu conduce. Sau stiu, da mai putin, nu ca as fi eu marele sofer, si nu ca vreau sa ma laud sau ceva, jos palaria in fata modestiei.
Trecand direct la subiect, masina din fata condusa de domnisoara Sabina O. incetineste vrand sa o ieie la stanga, fara sa semnalizeze (chiar daca sustine ca o semnalizat intentia de a o lua la stanga, eu is convins de cele ce am vazut, altfel "natarau de la volan" care nu`i chiar natarau, ca are cam zeci de mii de kilometri, (nu`s eu ala) nu ar fi depasit. Bun, dar ce sa vezi, noi fiind in depasire, ea neasigurandu`se intra in noi, dragut, nu? Daca ar fi doar atat.... am fi scapat cu o portiera zgariata, dar am prins putin din pietrisul de pe marginea drumului, am palit un podet si am aterizat in sant cu rotile in sus. Nu mi`e mare mirarea. Ca doar, vorba aia suntem in Romania. Soferu si "copilotul" au scapat mai usor, fiind prinsi in centura si tragandu`se de volan, insa in spate, masina fiind decapotata, pasagerii au inceput sa zboare ca super man astfel, eu am aterizat in fund pe marginea santului, Luana direct in sant sub masina si Ligia, cumva o ramas sub masina cu capu pe picioarele mele. Am prins dara masina in brate, ca vezi doamne toata viata mea de cand is mic mi`am dorit sa am puterile lu super man. Ciudat ca am prins numa ca m`o cam durut, nu stiam ca si pe super man il doare. Am auzit ceva gemete si strigaturi pe acolo asa ca am strigat si eu dupa ajutor, care o fost chiar binevenit. Cinci sau sase insi or sarit in ajutorul nostru si or ridicat masina de pe noi.
Asadar ne`am ridicat frumos ne`am scuturat hainutele si ce sa vezi, prietenul soferitei de mai sus, s`o dat jos din masina tipand si urland la noi, ca vezi Doamne noi am fi de vina ca am aterizat cu masina peste noi in sant. CA DOAR SUNTEM IN ROMANIA!!! nu??? Evident ca au aparut echipaje de politie, SMURD pe acolo, care ne`au controlat si ne`au dus la spital, ne`au luat analize, fara ca sa dau detalii despre chestiile astea. Ideea ii ca, AVETI GRIJA CUM CONDUCETI CAND MERGETI IN ROMANIA! Nu`i o ideea prea buna sa mergeti prea des, si daca totusi mergeti, fi`ti pe faza, si fi`ti atenti nu numa la cum conduceti voi ci si la cei din jur, ca poate is mai adormiti si ei nu stiu ca NEED FOR SPEED ii numa un joc pe calculator.
Asadar dragii mei, subiectele eronate de pe bistriteanul punct ro ma dezgusta, la fel si oamenii care au replici de genul "daca imi omorai fata nu stiu ce va faceam" care in necunostinta de cauza ne incrimina, fara sa stie ca NOI ERAM AIA DE SUB MASINA CARE AM CAZUT IN SANT! Si alta perla ce`am auzit`o stand intre bargaoani, "da poi cum dom`le, doara o pus picioru pe frana, aia nu`i semnalizare?" NU DOMNA DRAGA, AIA II FRANA, SI NU SEMNALIZARE! Dar trecand peste tot ce s`a intamplat, cu micile leziune pe care le`am suferit si de care s`au ocupat doctorii nostri, vreau sa va urez un concediu placut, de aici din Austria.
Ne`am hotarat noi asa, si cand zic noi inseamna ca eu, sora mea, cumnatu si cu cele doua verisoare venite in vizita in Austria, sa mergem in tara. Zis si facut! Am pornit la drum, un drum nici lung, si nici scurt, mai ales atunci cand te gandesti ca mergi acasa. Fara nici un incident am ajuns in Bistrita, locul unde se petrece totul.
A trecut prima zi fara nici un incident, a doua zi la fel, pana dupa`masa, cand sa vezi patanie, mergand inspre vestita Colibita cu ATV`u lu cumnatu, pe drum, mi se rupe cureaua de distributie, si fara sa apuc sa zic vai, am aterizat in sant. Mare lucru nu`i, ati zice voi. Si`i chiar asa, ca am scapat doar cu cateva jultirui pe picioru drept.
Da` ce sa vezi, noi, astia care am pornit din Austria sa mergem in Romania, am dus ATV`u acasa si nu ne`am dat batuti. Am pornit inapoi spre Colibita cu jeepu, care ii tot a lu cumnatu. Si ne`am suit noi asa frumos in jeep si da`i la deal si da`i la vale, cand o luam pe un drum mai de tara, care ne ducea la vestitul lac, ce sa vezi minunea mare! Masini ! Era un lucru evident. Doar suntem obisnuiti cu asa ceva si aici la noi la tara in Austria, doar oameni nu conduc straifuri. Dar, spre deosebire de austrieci, romanii nu prea stiu conduce. Sau stiu, da mai putin, nu ca as fi eu marele sofer, si nu ca vreau sa ma laud sau ceva, jos palaria in fata modestiei.
Trecand direct la subiect, masina din fata condusa de domnisoara Sabina O. incetineste vrand sa o ieie la stanga, fara sa semnalizeze (chiar daca sustine ca o semnalizat intentia de a o lua la stanga, eu is convins de cele ce am vazut, altfel "natarau de la volan" care nu`i chiar natarau, ca are cam zeci de mii de kilometri, (nu`s eu ala) nu ar fi depasit. Bun, dar ce sa vezi, noi fiind in depasire, ea neasigurandu`se intra in noi, dragut, nu? Daca ar fi doar atat.... am fi scapat cu o portiera zgariata, dar am prins putin din pietrisul de pe marginea drumului, am palit un podet si am aterizat in sant cu rotile in sus. Nu mi`e mare mirarea. Ca doar, vorba aia suntem in Romania. Soferu si "copilotul" au scapat mai usor, fiind prinsi in centura si tragandu`se de volan, insa in spate, masina fiind decapotata, pasagerii au inceput sa zboare ca super man astfel, eu am aterizat in fund pe marginea santului, Luana direct in sant sub masina si Ligia, cumva o ramas sub masina cu capu pe picioarele mele. Am prins dara masina in brate, ca vezi doamne toata viata mea de cand is mic mi`am dorit sa am puterile lu super man. Ciudat ca am prins numa ca m`o cam durut, nu stiam ca si pe super man il doare. Am auzit ceva gemete si strigaturi pe acolo asa ca am strigat si eu dupa ajutor, care o fost chiar binevenit. Cinci sau sase insi or sarit in ajutorul nostru si or ridicat masina de pe noi.
Asadar ne`am ridicat frumos ne`am scuturat hainutele si ce sa vezi, prietenul soferitei de mai sus, s`o dat jos din masina tipand si urland la noi, ca vezi Doamne noi am fi de vina ca am aterizat cu masina peste noi in sant. CA DOAR SUNTEM IN ROMANIA!!! nu??? Evident ca au aparut echipaje de politie, SMURD pe acolo, care ne`au controlat si ne`au dus la spital, ne`au luat analize, fara ca sa dau detalii despre chestiile astea. Ideea ii ca, AVETI GRIJA CUM CONDUCETI CAND MERGETI IN ROMANIA! Nu`i o ideea prea buna sa mergeti prea des, si daca totusi mergeti, fi`ti pe faza, si fi`ti atenti nu numa la cum conduceti voi ci si la cei din jur, ca poate is mai adormiti si ei nu stiu ca NEED FOR SPEED ii numa un joc pe calculator.
Asadar dragii mei, subiectele eronate de pe bistriteanul punct ro ma dezgusta, la fel si oamenii care au replici de genul "daca imi omorai fata nu stiu ce va faceam" care in necunostinta de cauza ne incrimina, fara sa stie ca NOI ERAM AIA DE SUB MASINA CARE AM CAZUT IN SANT! Si alta perla ce`am auzit`o stand intre bargaoani, "da poi cum dom`le, doara o pus picioru pe frana, aia nu`i semnalizare?" NU DOMNA DRAGA, AIA II FRANA, SI NU SEMNALIZARE! Dar trecand peste tot ce s`a intamplat, cu micile leziune pe care le`am suferit si de care s`au ocupat doctorii nostri, vreau sa va urez un concediu placut, de aici din Austria.
i love you goodbye.
I love you! when you lie.
I love the way you do it,
and that You love me all the time.
I love things going on,
when You`re around,
I love time passing by
when the sun`s on the sky,
I love the way You lie,
my darling, cause when You lie,
the whole world makes sense to me.
only because of your lies.
Don`t ever leave me,
And never tell me goodbye,
I`ll live with your lie,
Just don`t tell me goodbye,
I`ll love you in the sun,
Just love me as I love You,
You lie You don`t love me,
You lie you will live me.
I love you Goodbye.
I love the way you do it,
and that You love me all the time.
I love things going on,
when You`re around,
I love time passing by
when the sun`s on the sky,
I love the way You lie,
my darling, cause when You lie,
the whole world makes sense to me.
only because of your lies.
Don`t ever leave me,
And never tell me goodbye,
I`ll live with your lie,
Just don`t tell me goodbye,
I`ll love you in the sun,
Just love me as I love You,
You lie You don`t love me,
You lie you will live me.
Adu`mi..
Adu`mi...
Te rog ! Adu`mi raze de soare,
De la apus,
Adu`mi surasul tau gingas,
In scoicile nisipului fin ce umplu marea,
Si doar de la apus sa fie
Raza zambetului tau ce`mi umple scoica.
Sa ii soptesti povestea ta,
Si`apoi, s`ascult,
Ca si atuncea cand eram copil,
Si`ascultam marea in ea...
S`ascult povestea ta in cochilia ei.
De la apus,
Atuncea cand se lasa seara,
Cu linistea ce`mi umple inima.
Sa`ti fie zambetul tau plin,
De razele`i gingase.
Ca un copil sa te privesc,
Ca un copil sa te ascult,
Privirea ta, ca pe`un copil sa ma priveasca,
Ca un copil sa te iubesc...
Ca un copil pe tarmul marii...
In piept.
De mii de ani, si ani de`a randul,Lui om, in piept, un gol nestins,
Un dor asa nebun`aprinse.
Ceva, si cineva, Un Cineva,
Fara sa stim, ne`aprinse`n piept,
Un dor de nemurire.
Ne apropiem incet de El,
Simtim fioru`acela Sfant,
Cu teama parca ne`apropiem,
Si cand gustam din fericire,
Ne departam traind din nou,
In ale noastre morti, si boale.
Ca de`am trai in fericirea`I,
Am sti ca viata`i scurta,
Ca tot ce adunam aici,
Rugina, hotii, si moliile manca.
Si ceea ce, pentru El facem,
Comoara ce`adunam in cer,
Acolo sus, nu`i hot, rugina,
Acolo suntem doar noi,
Ce am trait lumina,
Doar noi si Dumnezeu.
De`ti arde azi un dor in piept,
De simti ca nu`i ceva la locu lui,
Ridica`n sus privirea,
Si cere`i nemurirea,
Cere`i mantuirea, adusa de Isus.
Nu lasa sa stinga focu, ce s`aprins,
Si de nu stii ce`i fioru, tine minte,
Tu, din Dumnezeu Preasfantul esti!
Fericirea
Ca vantu`mi sopteste iubirea`ti de lut,
Ce`o cumperi din coltul de strada,
Ca razele sfinte`a iubirii divine,
In mare`au pierit,
Eu,unul... Nu cred!
Sa stii, nu te cred cand imi spui,
Ca viata e scurta, sa traiesti pentru clipa,
Nu cred amagirii sa`mi vand fericirea,
Sa`mi dau nemurirea pe`un strop de nimic,
Sa`mi cumperi tot cerul,
Nu`mi dau fericirea.
Sa`mi scrii tu iubire,
Pe`o rama de aur,
Sa`mi spui ca`i acol fericirea,
Sa`mi dai nestemate,
Flori minunate,
Sa`ncerci tu, tot cerul sa`mi dai,
Nu`ti dau fericirea.
Source of the image: (http://www.facebook.com/photo.php?fbid=1777789876824&set=a.1441297304720.2061580.1001687470&type=1&theater)
Delicat
Ti`i gandu`asa de sfant,
Ca fiecare vorba ce`o rostesti
E`un rasarit de soare,
Si fiece privire, e`o raza de iubire,
Ca fiecare simplu gest,
E`un pas spre nemurire.
Asa de sfant ti`e gandul tau,
Ca rasaritul unei noi vieti,
Un mic si gingas suflet,
Un dar divin, dumnezeiesc.
Si delicat ti`e sfantul suflet,
Din Dumnezeu in Dumnezeu,
Din El creati in sfintenie,
Si tot ce`i mai gingas pe lume
Tot ce`i mai delicat,
In sfantu`ti chip, s`a zamislit.
O floare rara. Tu!
caci tu esti eva.
sa scriu? sa scrii!
de ce sa scriu,
de ce cand n`am motive,
si cui sa`i las farama`mi de iubire,
cand dorul meu nu`l stinge nimeni,
si cui sa`i spun durerea mea,
cand toti, fugar, grabiti,
alearga incotro, se dau de ea,
si pleaca mai departe.
de ce sa`i scriu eu dansei,
cand ea nu`i mai aici,
si sa`i promit ca raze sfinte, dulci cuvinte,
si sa`i promit ca luna, si stelele am sa`i aduc.
de ce sa ti le`aduc iubire?
nu stii, ca locu li`i e pe cer?
de ce tu ma privesti asa de dulce,
nu stii ca eu, in mintea mea`s stingher,
ca locul meu nu este`aici, si nici pe cer,
nu stii ca noi, sortiti pieirii,
ca noi suntem si oameni, dar si din Dumnezeu?
nu stii, ca tot ce`am scris,
tot ce eu, tie ti`am promis,
ca locu lunii e pe cer,
ca razele`i, lovesc pamantul,
ca fiecare cant de floare,
ca fiecare rasuflare,
ca fiecare tril de pasarele,
slavesc un singur nume?
cum as putea sa iti ofer ca eminescu?
cum as putea sa`ti scriu ca unui inger?
ca tu, esti doar din Dumnezeu preasfantul,
tu nu esti Dumnezeu. ci tu esti eva.
si te iubesc, dar ...
de ce sa scriu,
de ce cand n`am motive,
si cui sa`i las farama`mi de iubire,
cand dorul meu nu`l stinge nimeni,
si cui sa`i spun durerea mea,
cand toti, fugar, grabiti,
alearga incotro, se dau de ea,
si pleaca mai departe.
de ce sa`i scriu eu dansei,
cand ea nu`i mai aici,
si sa`i promit ca raze sfinte, dulci cuvinte,
si sa`i promit ca luna, si stelele am sa`i aduc.
de ce sa ti le`aduc iubire?
nu stii, ca locu li`i e pe cer?
de ce tu ma privesti asa de dulce,
nu stii ca eu, in mintea mea`s stingher,
ca locul meu nu este`aici, si nici pe cer,
nu stii ca noi, sortiti pieirii,
ca noi suntem si oameni, dar si din Dumnezeu?
nu stii, ca tot ce`am scris,
tot ce eu, tie ti`am promis,
ca locu lunii e pe cer,
ca razele`i, lovesc pamantul,
ca fiecare cant de floare,
ca fiecare rasuflare,
ca fiecare tril de pasarele,
slavesc un singur nume?
cum as putea sa iti ofer ca eminescu?
cum as putea sa`ti scriu ca unui inger?
ca tu, esti doar din Dumnezeu preasfantul,
tu nu esti Dumnezeu. ci tu esti eva.
si te iubesc, dar ...
#0504
clipele fericirii, a iubirii pierdute,
ii plangeau parca rauri de dragoste pe`obraji,
si ea nu inceta sa suspine,
si`n suspine, in lacrimi, in doruri,
in ochii calzi, ii aparea o licarire.
o licarire`a sperantei,
si totul pierdut, intr`o clipa
`napoi sa revie.
sa`mi smulgi din suflet tacerea iubirii,
sa`mi alungi tristetea durerii,
sa ma lasi sa strecor fericirea
si`orice clipe pierdute departe,
sa`mi fie `napoi azi redate.
aplecat sub povara de ganduri,
sub tot ce`a ramas dupa "noi"
amintiri si suspine fugare,
dupa tot ce`am zidit,
a ramas amintirea. amintirea.
ma aplec sa`ti sarut obrajii,
sa`ti soptesc "te iubesc"
sa te strang iar la piept ca atuncea,
din mersul fugar ma opresc, dar degeaba...
tu nu esti, eu ma duc inapoi.
#0601
un dor, ce inca n`am ajuns,
am pus in multe randuri,
multele`mi si simple ganduri,
am asternut de zeci de ori
ganduri, vise, doruri simple.
dar azi privesc trecutul meu,
si parca azi, nu mai sunt eu,
privesc speriat `napoi trecutul,
eram ieri, azi sunt dar maine nu stiu.
as vrea sa pot sa ma innec in mare iar,
in sfintele`i, sublime raze`n asfintit,
si sa rasar in fiecare dimineata,
ca sa privesc pamantul,
pe malul apei tulburate,
sa va privesc cum va plimbati,
si dimineata, si in asfintit.
azi, ma cuprinde iar un dor,
azi vreau sa`l privesc, si nu e,
azi,si nu doar azi, si ieri si maine,
si`as vrea sa povestim pe malul apei,
cu pasi domoli sa ne plimbam de`a lungul ei,
as vrea ca sa`l mai tin o clipa langa mine...
azi il caut si nu mai e.
apoi, din nou, pe malul apei trist,
imi plec privirea`n mare,
departe`n larg se scutur`o barca,
purtata de vant, tot mai tare se departa,
ma depart si eu inspre`oras,
in agitatia zilei de zi cu zi,
unde oamenii mor si azi, si maine si ieri,
si`unde gandurile nu`si mai au locul.
am pus in multe randuri,
multele`mi si simple ganduri,
am asternut de zeci de ori
ganduri, vise, doruri simple.
dar azi privesc trecutul meu,
si parca azi, nu mai sunt eu,
privesc speriat `napoi trecutul,
eram ieri, azi sunt dar maine nu stiu.
as vrea sa pot sa ma innec in mare iar,
in sfintele`i, sublime raze`n asfintit,
si sa rasar in fiecare dimineata,
ca sa privesc pamantul,
pe malul apei tulburate,
sa va privesc cum va plimbati,
si dimineata, si in asfintit.
azi, ma cuprinde iar un dor,
azi vreau sa`l privesc, si nu e,
azi,si nu doar azi, si ieri si maine,
si`as vrea sa povestim pe malul apei,
cu pasi domoli sa ne plimbam de`a lungul ei,
as vrea ca sa`l mai tin o clipa langa mine...
azi il caut si nu mai e.
apoi, din nou, pe malul apei trist,
imi plec privirea`n mare,
departe`n larg se scutur`o barca,
purtata de vant, tot mai tare se departa,
ma depart si eu inspre`oras,
in agitatia zilei de zi cu zi,
unde oamenii mor si azi, si maine si ieri,
si`unde gandurile nu`si mai au locul.
fii mai bun !
Trist e si faptul ca dupa ce iesi din Romania, si intri la fratii unguri, pe drumu ce se asterne in fata, parca o depresie intr`un grad avansat te copleseste. Apoi, trece repede de indata ce inaintezi pe drumu care, culmea, si`o lasat gropile in Tara Romaneasca, iar mai apoi, cand ajungi aproape de casa, in dreptul indicatorului ce paraseste autobanda A2 pe S6, drumu face o cotitura intre munti, si de aici mi`am pierdut chiar toata speranta. Aici pot sa spun ca se agraveaza starea de depresie. Apoi ajung in micul si frumosul, minunatul orasel dintre munti, kapfenberg, unde imi aduc aminte ca, nu am de lucru. Si mai trist. E vorba doar ca o sa fiu coplesit de plictiseala.
Dar lasand in urma toate astea, si deschizand cutia cu amintiri placute, sau mai putin placute, am intrat in Bistrita, candva, joi, era o dupa`masa frumoasa, parerea mea, singurul fapt care imi strica fericirea era lipsa unui prieten, pe care l`am gasit mai tarziu, prea tarziu... Intalnirea a durat ceva vreme, dar, fiind prea tarziu ajuns acolo, mi`am dat seama ca singurul care vorbeste sunt eu. Am varsat cateva lacrimi pe mormantul lui, si am plecat mai departe. Mi`am intalnit restul prietenilor, am povestit, ne`am distrat, cu bune, cu rele. Am plans si am ras. Asa e pe pamant.
Ca o concluzie a tot ce am trait in ultima saptamana, pe langa faptul ca am pierdut job`ul care il aveam abea de o luna, permisul, care desi il aveam de 3 ani, mi`a fost mai mult suspendat, pe langa amenzile care le`am luat, lacrimile care le`am varsat, gandurile care m`au coplesit, sistemul deosebit de avansat si pus la punct al politiei romane (nu), mi`am dat seama de faptul ca, daca esti bun, ingaduitor, desi o sa te simti calcat probabil in picioare, folosit, fraierit, o sa ai in interiorul tau o multumire aparte, pe care nu o simti decat atunci cand faci un bine din toata inima.
Acasa!
Casa. Acasa…? Unde`I locu ala numit “acasa” cu atata drag de noi? E locul unde ti`e inima. Asa`i? inima mea e peste tot si e nicaria. Ma intreb ades unde e casa mea? Stiu unde e casa mea, e acolo unde cand ies pe strada, prietenii mei ma cunosc de la departare si in loc sa imi faca cu mana de pe cealalta parte de drum, trec strada si pornim amandoi in aceeasi directie, si cand trec cu masina pe langa mine, nu claxoneaza si trec mai departe, intorc si din graba lor mare, 5 minute putem sta la povesti. Nu?
Casa, e orasul, e locul unde am copilarit, e strada pe care am crescut, sunt prietenii de care nu`mi despart inima, chiar daca ei nu mai sunt, si e coada imensa de la magazinul din coltul blocului. E gunoiu de la capatul pietei la care ii simti mirosul vara chiar de la scara unde stai, si stai in capatul celalalt al pietei, si sunt oamenii care conduc atata de enervant cateodata, ca iti vine sa lasi masina si sa umblii pe jos, si totusi nu o faci, ca sti ca ajungi mai repede si mai comod unde te`ai pornit, chiar daca te`ai pornit la plimbare. E cafeneaua in care in fiecare seara de vara mergi cu prietenii si bei o cola rece si e non stopu care face sandwichuri de juma de metru, la 6 lei, si iti pune castraveti murati si maioneza pana da pe jos. Poate ca voua nu va pare cunoscut, dar mie imi suna a “acasa” si cand spun acasa spun cu acelasi dor cu care il spuneam acu 3 ani cand am venit aici chiar daca m`am obisnuit aici asa de tare, si uneori nu m`as mai intoarce, e doar obisnuinta si multul bine care imi aduce o satisfactie amara. De fapt, unde iti place e bine, nu unde te`ai obisnuit. Si uneori am o retinere cand spun “acasa” si ma gandesc la locul acesta unde sunt. De`aia nici nu o sa ii spun pe nume,chiar daca uneori sunt mandru cand spun ca stau aici, apoi imi pare rau.
Acasa? Da! Acasa e la Bistrita, si cand spun Bistrita, e ca si cum as spune aproape tot. Tot dorul meu, toata copilaria, toti prietenii, tot ce pot cuprinde cand spun “tot”. E asa ceva, ce in cuvinte nu pot descrie, ce te`as lasa sa simti, dar n`ai putea decat daca esti din Bistrita.
Mai am o Casa. E Casa aceea pe care o astept cu drag, si nu`I de aici de pe pamant, dar, in curand, Mirele va veni si ne va duce acolo. Va veni Acel ce vine si ne va duce in Locul pregatit chiar de El. E o Casa mai speciala, si pentru ca sa ajungeti acolo, consultati Biblia, nu va costa decat timpul pe care oricum il pierdeti.
Ne vedem Acasa!
mirosul pamantului
Suntem atat cat noi putem cuprinde,
O licarire`n infinit,
Suntem cuprinsi de spaima mortii,
In fiecare clipa privind inspre zenit.
Cand a pamantului miros,
Imi umple iar fiinta,
Privesc si stiu ce`I trupu`mi fara de valoare,
Mirosu`acela de pamant umplut de sange.
Dar din pamant, si in pamant ne`ntoarcem,
Insa creati am fost de insusi Dumnezeu,
Si nu`I ajuns sa fie modelat pamantul,
Ci Duhul Lui, El l`a suflat in noi!
Suntem tarana trecatoare,
si`acolo toti ne`ntoarcem,
Dar suflete nemuritoare,
In tara unde`I vesnic soare,
Acolo da! Acolo toti ne`ntoarcem,
Acolo nu suntem tarana trecatoare,
Suntem nascuti din Dumnezeu.
Aici suntem nimic, de la intaia rasuflare,
Si pan`la ultimul pas ce il facem,
Acolo sus, insa, avem valoare,
Caci Fiul Lui, cu sange`a scris IERTARE,
Acolo scris`a El VALOARE.
monolog in fata unei cripte
Ma pierd din nou pe acelasi drum care duce in lumea celor care nu cuvanta. Nu, nu in lumea ganganiilor si a gazelor, in lumea celor care, sunt doar oale si ulcele azi. M`am aranjat frumos pasii pe o poteca plina de gropi, pe un drum pe care se astern mii de ganduri, mii de lacrimi, mii de povesti intre stele. Printre pietrele funerare, ma pierd si eu ca o umbra trecatoare, cautand ce`am pierdut acu vreo 4 ani. Cautam o piatra pe care scria, “pop vasile” sot, parinte, bunic, unchi, si asa mai departe. Era bunicul, pe care, dupa multe suferinti , staruinti si lacrimi fierbinti, intr`o dimineata de septembrie tarziu, a plecat acasa la Domnul. Mangaierea si bucuria lui. Dar, parca eram impacat cu gandul ca, pleaca, si dupa atatea suferinti merita ceva mai bun, merita o viata vesnica langa Acela care l`a rascumparat, Isus.
Mi`l aduc aminte si incet imi sopteste, “Ca pana unui scriitor iscusit sa`mi fie limba, Cantarea mea de lauda este pentru Imparatul”, din nou, si din nou, si`apoi, mi`l aduc aminte, stand asa, sprijinit in carja lui batrana, uitandu`se amandoi spre cer, intrebandu`se, “oare, cand vine Domnul” obosit de chin si durere…
Cu zambetul lui am ramas, cu psalmul 45 si cu cantarile pe care le`ascultam cantate de el. Apoi, pleaca, si imi lasa amintirea. Mergi mai departe, si, caut ceva anume.
Caut o amintire. Caut un prieten. Pe drumul ce duce mai jos printre copaci, ma opresc pe marginea lumii si citesc…imi raman ochii pironiti pe piatra funerara si`mi fug gandurile la ani de liceu petrecuti cu el, la zilele si noptile in care colindam impreuna orasul. Si lucrurile care le faceam impreuna. Un dor se aprinde in inima mea, un dor ce nu`l sting apele marii, si`ncep sa imi curga incet pe obraji, suspine negraite. Mi`e dor! Mi`e dor sa il ascult la telefon, mi`e dor sa`l vad, si sa ma sune.
Apare pe dupa amintiri, “ti`e dor? Ma intreaba…” as vrea sa fie asa, sa`l vad. Sa`mi mai spuna o data durerea lui ce`I frange inima cum o facea alta data. Ma asez pe marginea movilei de pamant sub care zace si plang. Si`oftez si plang si iar oftez, si ma aplec peste pamant, sa`l strang in brate, sa`l simt. Dar nu e. si`I simt pasii cum se apropie, si ma ridic, si iar nu e, si parc`as vrea ca sa ma stranga`n brate, asa cum o facea cand ne`ntalneam, si iar si iar nu e. o amintire`I tot trecutul, si tot ce`a fost nu va mai fi. Si tot ce`am adunat in ganduri s`a risipit sub forta grea a celui ce ne`nfrunta.
Si`apoi, sub plumbul greu, m`aplec sa`mi duc povara, si amintirile sa mi le port. Si imi aduc aminte,
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
suntem!
Suntem farama de privire,
Ascunsa`n ganduri si simtire,
Suntem ascunsi in taine mii,
Nascuti in ganduri sfinte,
Suntem suflare de viata,
Un infinit suntem, o clipa,
O clipa si apoi, un infinit de clipe.
Suntem priviri ascunse`n ganduri
Simtiri ce trec cu timpul.
De ce suntem o pulbere ce trece?
De ce suntem ca vantul,
Ca praful ce se duce?
De ce suntem invaluiti de grijuri,
Si de iubire niciodata.
Si dragostea ce ne`a creat,
Inima nu lasam sa ne cuprinda?
De ce`I asa viata toata?
De ce purtam o masca?
Suntem cu sange scrisi in cartea vietii,
Si in dureri nascuti pe cruce,
Pe via dolorosa, purtand povara,
Urcand pe dealu`acela de durere,
Unde`am primit noi mantuirea.
Suntem nascuti in chinuri si durere,
In lacrimi curse chiar din cer,
In clipe de tacere cand cerul se inchide,
In nopti de rugaciuni staruitoare,
In multe lupte cu necazuri,
Dar indrazniti! Caci din durere,
Eu v`am facut copii ai Mei!
Nu`I dragoste mai mare,
Nu`I alta fericire,
Ca sa te stii copilul Lui!
Suntem nascuti cu dragoste,
Si suntem fii de Dumnezeu,
Rascumparati de Fiul Sau,
Purtati pe`aripi de Sfintele`I puteri,
Si`n clipe grele si nevoi,
Ne da izbanda, si ne ridica El.
Suntem din El, din Dumnezeu.
paul.
N`am fost sa`ti plang la capatai,
Sa te conduc pe`un ultim drum,
Sa`ti pun coroana peste mormant,
Dar n`ai fost acol nici tu sa intelegi,
Si ma gandesc in fiecare clipa,
La ce am fost, si ce vom fi,
Si ce am fost, nu vom mai fi….
Dar am sa vin, prieten iubit,
Si tu n`ai sa mai fi…
Noi, n`o sa mai fim, am sa fiu eu…
Si am sa vin sa`ti plang mormantul,
Sa iti aduc o floare rara,
Sa`ti spun cat te`am iubit..
Sa`ti spun ca`n fiecare clipa,
La tine imi e gandul,
Si`n fiecare loc te vad, te simt, te`aud,
Parca te`aud in fiecare gand,
Iti simt surasul…
Parca te`aud, te vad, te simt,
Dar tu nu esti,
Si nu o sa mai fi.
O sa fiu eu, fara de tine,
Ai fost un prieten bun, iubite prieten… Ramai cu bine!
Dincol de rasarit...
Stau dincolo de rasarit,
De rasaritul razelor de soare,
Stau si privesc cum tu,
In departare, te joci cu picurii de ploaie,
Si te cufunzi in ganduri,
In umbre; doar razele de Soare,
Te cauta dimineata.
Iar tu le strangi pe toate,
Ca un buchet de flori alese,
Le-aduni si le privesti cu gingasie,
Iar picurii de roua,
Ce ii strivesti sub talpa ta,
Ei iti soptesc ca vine dimineata.
Apoi tresari. Surasul tau e dulce!
Si vi tot mai aproape,
Pe-aripi de vant purtata,
Pana la nori,
Apoi, cand seara vine
Soptesti incet secretele iubirii tale stinse,
Cu luna stai la sfat, iar ea te mangaie,
Si stelele iti canta in surdina,
Asa de-ncet asa de dulce,
Ca eu n-am inteles, doar tuh...
Doar tu le-auzi cantarea sfanta,
Doar tu le sti chemarea,
Si zambetul ce-l poarta
Apoi surazi spre mine,
Iar eu privesc ´napoi,
Sa vad cine mai vine,
Nu-i nimeni, privirea ta patrunde,
Iar cand ma-ntorc, tu nu esti,
Cantarea stelelor opreste.
Incerc sa inteleg, dar nu mai pot...
Iar ai plecat...
De rasaritul razelor de soare,
Stau si privesc cum tu,
In departare, te joci cu picurii de ploaie,
Si te cufunzi in ganduri,
In umbre; doar razele de Soare,
Te cauta dimineata.
Iar tu le strangi pe toate,
Ca un buchet de flori alese,
Le-aduni si le privesti cu gingasie,
Iar picurii de roua,
Ce ii strivesti sub talpa ta,
Ei iti soptesc ca vine dimineata.
Apoi tresari. Surasul tau e dulce!
Si vi tot mai aproape,
Pe-aripi de vant purtata,
Pana la nori,
Apoi, cand seara vine
Soptesti incet secretele iubirii tale stinse,
Cu luna stai la sfat, iar ea te mangaie,
Si stelele iti canta in surdina,
Asa de-ncet asa de dulce,
Ca eu n-am inteles, doar tuh...
Doar tu le-auzi cantarea sfanta,
Doar tu le sti chemarea,
Si zambetul ce-l poarta
Apoi surazi spre mine,
Iar eu privesc ´napoi,
Sa vad cine mai vine,
Nu-i nimeni, privirea ta patrunde,
Iar cand ma-ntorc, tu nu esti,
Cantarea stelelor opreste.
Incerc sa inteleg, dar nu mai pot...
Iar ai plecat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
N`am fost sa`ti plang la capatai, Sa te conduc pe`un ultim drum, Sa`ti pun coroana peste mormant, Dar n`ai fost acol nici tu sa intelegi, Si... -
Nu sti, nu ai stiut vreodata, atunci cand prima oara te-am vazut, cand razele privirii tale ma patrundeau adanc, cand sentimente prin vi...