Nu sti, nu ai stiut vreodata, atunci cand prima oara te-am vazut, cand razele privirii tale ma patrundeau adanc, cand sentimente prin vine imi curgeau, atunci cand m-aplecam sa iti citesc surasul, in asfintit, cand ultimele raze, doar pentru tine culegeam.
Ore in sir iti ascultam cantarea inimii, si o stiam pe din-afara, iti patrundeam si sentimentele doar cu privirea, si te stiam, cand ma privesti, te cunosteam in rasarit, atat de firava, ca roua diminetii. Cand soarele te incalzea, ochii-ncet-nchideai, si adormeai in bratele mele, ca si cum noaptea s-ar fi lasat peste noi.
Dar noaptea, mana in mana, pe raze de luna alergam pana la stele, si privim cum rasare pamantul, incet, pasim inspre Luna, din nou ca in fiecare seara, ne linistim picioarele in marea nestinsa din care rasare Luna,
un abis nesfarsit de vise implinite, apoi prin praful de stele, petrecem incet fiecare-amintire, si-o prefacem in vise, si visele le-aducem inapoi inaintea noastra, le traim iar si iar...
As sta asa, langa tine o viata, si-apoi inca una, si-inca una, si m-as intinde langa tine pe malul apei sa privim amandoi cum trece viata, sa patrundem fiecare suflare, fiecare sentiment cu privirea, sa-nvatam sa iubim iar si iar, ti-as rasari in priviri stele din noapte, luceferi si astri. Soarele ne-ar zambi in fiecare dimineata iubito. Luna ne-ar iubi noaptea, ne-ar linisti sufletele...
As sta asa cuprins de ganduri... Mai stai o zi, o noapte, Si-apoi plecam impreuna spre alte taramuri, Acolo unde Dragostea nu moare, acolo unde vom fi noi doi si Dumnezeu, Acol iubirea in veci nu moare, acolo si noi vom fi vecinici...
