Delicat

Ti`i gandu`asa de sfant, 
Ca fiecare vorba ce`o rostesti
E`un rasarit de soare, 
Si fiece privire, e`o raza de iubire,
Ca fiecare simplu gest,
E`un pas spre nemurire.


Asa de sfant ti`e gandul tau,
Ca rasaritul unei noi vieti,
Un mic si gingas suflet, 
Un dar divin, dumnezeiesc.


Si delicat ti`e sfantul suflet,
Din Dumnezeu in Dumnezeu,
Din El creati in sfintenie,
Si tot ce`i mai gingas pe lume
Tot ce`i mai delicat, 
In sfantu`ti chip, s`a zamislit.
 O floare rara. Tu!

caci tu esti eva.

sa scriu? sa scrii! 
de ce sa scriu,
de ce cand n`am motive,
si cui sa`i las farama`mi de iubire, 
cand dorul meu nu`l stinge nimeni,
si cui sa`i spun durerea mea, 
cand toti, fugar, grabiti, 
alearga incotro, se dau de ea,
si pleaca mai departe.


de ce sa`i scriu eu dansei,
cand ea nu`i mai aici,
si sa`i promit ca raze sfinte, dulci cuvinte,
si sa`i promit ca luna, si stelele am sa`i aduc.
de ce sa ti le`aduc iubire?
nu stii, ca locu li`i e pe cer?


de ce tu ma privesti asa de dulce,
nu stii ca eu, in mintea mea`s stingher,
ca locul meu nu este`aici, si nici pe cer,
nu stii ca noi, sortiti pieirii,
ca noi suntem si oameni, dar si din Dumnezeu?


nu stii, ca tot ce`am scris,
tot ce eu, tie ti`am promis,
ca locu lunii e pe cer,
ca razele`i, lovesc pamantul,
ca fiecare cant de floare,
ca fiecare rasuflare,
ca fiecare tril de pasarele, 
slavesc un singur nume?


cum as putea sa iti ofer ca eminescu?
cum as putea sa`ti scriu ca unui inger?
ca tu, esti doar din Dumnezeu preasfantul,
tu nu esti Dumnezeu. ci tu esti eva.
si te iubesc, dar ...

#0504

ii plangeau incet pe obraji,
clipele fericirii, a iubirii pierdute,
ii plangeau parca rauri de dragoste pe`obraji,
si ea nu inceta sa suspine,
si`n suspine, in lacrimi, in doruri,
in ochii calzi, ii aparea o licarire.
o licarire`a sperantei,
si totul pierdut, intr`o clipa
`napoi sa revie.




sa`mi smulgi din suflet tacerea iubirii,
sa`mi alungi tristetea durerii,
sa ma lasi sa strecor fericirea
si`orice clipe pierdute departe,
sa`mi fie `napoi azi redate.

aplecat sub povara de ganduri,
sub tot ce`a ramas dupa "noi"
amintiri si suspine fugare,
dupa tot ce`am zidit,
a ramas amintirea. amintirea.

ma aplec sa`ti sarut obrajii,
sa`ti soptesc "te iubesc"
sa te strang iar la piept ca atuncea,
din mersul fugar ma opresc, dar degeaba...
tu nu esti, eu ma duc inapoi.

#0601

un dor, ce inca n`am ajuns,
am pus in multe randuri,
multele`mi si simple ganduri,
am asternut de zeci de ori
ganduri, vise, doruri simple.
dar azi privesc trecutul meu,
si parca azi, nu mai sunt eu,
privesc speriat `napoi trecutul,
eram ieri, azi sunt dar maine nu stiu.

as vrea sa pot sa ma innec in mare iar,
in sfintele`i, sublime raze`n asfintit,
si sa rasar in fiecare dimineata,
ca sa privesc pamantul,
pe malul apei tulburate,
sa va privesc cum va plimbati,
si dimineata, si in asfintit.

azi, ma cuprinde iar un dor,
azi vreau sa`l privesc, si nu e,
azi,si nu doar azi, si ieri si maine,
si`as vrea sa povestim pe malul apei,
cu pasi domoli sa ne plimbam de`a lungul ei,
as vrea ca sa`l mai tin o clipa langa mine...
azi il caut si nu mai e.

apoi, din nou, pe malul apei trist,
imi plec privirea`n mare,
departe`n larg se scutur`o barca,
purtata de vant, tot mai tare se departa,
ma depart si eu inspre`oras,
in agitatia zilei de zi cu zi,
unde oamenii mor si azi, si maine si ieri,
si`unde gandurile nu`si mai au locul.