Aroma dulce de iubire.

Pe'un colt de foaie,
Mototolit si'ngalbenit de vreme,
Prin mintea mea un gand trecu,
Si'am inceput sa'ti scriu poeme.
Am inceput sa desenez cuvinte dulci
... Cu'aroma pura de iubire,
Si'ncet cu raze cristaline
Cu soapte, si zambete fugare,
Am aranjat in versuri poezia.
Prin geam murdar, privind departe,
Prin picurii de ploaie'a verii
Doar chipul tau zaream,
Erai... Atata de frumoasa.
Erai un inger cu chip de om
Si erai om cu chip de inger.
Pe umeri cadeau suvitele'ti de par.
Acoperindu'i. Iar ochii tai,
Ce ascundeau mistere,
Si taine'adanci, intreaga ta iubire,
Ei ma priveau, iar eu,
Eu scriam, scriam in nestire.
Scriam uimit de'o frumusete rara!

Tu te'aplecai din cand in cand,
Adunand raze de pe cale.
Buimac, te'ntampinai in pragul casei
Iar tu, zambind a dulce, m'ai fermecat.

M'ai fermecat cu vocea ta suava,
Priviri si zambete de ne'nteles,
Iar mana ta cand m'apuca de mana,
Cand vocea ta imi patrundea fiinta,
Iar zambetu'ti inddulcea privirea mea,
Simteam ca'ntregul rasarit n'avea atata frumusete,
Ca luna, stelele, toti astrii,
Nu's mai frumosi ca fiinta ta.

Si'apoi, cand m'am trezit
Eram tot singur, parasit
Iar coltul meu de foaie, nu mAi era,
Intregul meu poem a disparut.
Si totu'a fost un vis asa real...

picurii de ploaie...

Printre picurii de ploaie,
Ce se frang pe geamul tau,
Unul indraznet sopteste,
Am venit sa'ti dau de veste.
N'apuca sa spuna totul,
Insa altul mai rapid,
Continuase a lu vorba,
El, la tine se gandeste...
Iar apoi pe cerul negru,
Se'asternu lumin'albastra,
Era fulgeru ce tuna,
Iar aceleasi vorbe
Ca si picurii de sus,
El, la tine se gandeste!
N'ai crezut intaia oara!
Dar apoi, fara de veste,
Iti sopti o floricica,
Ce'i zdrobita de furtuna,
Ia aminte tot ce zice,
Mandra ploaie si furtuna,
Sa asculti de glasul ploii,
Si de tunete s'asculti,
Ea nu minte niciodata,
El la tine se gandeste.
Iar apoi se'opri de'odata cerul,
Si prin ploaia uda, deasa,
De departe pe fereastra,
L'ai zarit venind spre tine.
Tragand razele de soare,
Venea EL ca sa'ti aduca, rasaritul.
Sa'ti aduca razele de soare'n suflet,
Si sa'ti scrie pe o petala,
Impletind o floare rara,
Esti asa de minunata.
Tu esti soarele ce'mi lumineaza,
Viata'ntreaga.

micutza floare...

Am sa'ti culeg o floare,
O floare cu iubire,
Din spini si maracini;
Cea mai frumoasa floare,
Sa'ncante zambetul tau copilaresc
Sa'nveseleasca privirea ta
Si sa'ti sopteasca'n taina noptii:
Tu! Esti cea mai frumoasa stea
Esti tot ce'a rasarit vreodata
Fumos in lumea mea.
Tu esti o floare rara,
O stea din rasarit, esti inger
Luceafarul ce'mi lumineaza'n noapte
Esti tot ce mi'am dorit.
Te rog! Zambeste'o data,
Vreau ca sa fur o raza
Ce sta ascunsa in privirea ta
Vreau sa'ti sarut privirea dulce
Sa'nsenineze viata mea, privirea ta!
Tu! Esti tot, esti totul pentru mine.
Asa'i sopti micuta floare,
Ingerului rasarit,
Apoi se ofili in dragostea'i.
O umbra fu micuta floare,
In fata ei, si un suraS
Sa'i faca ziua dulce.
S'a ofilit micuta, de dragostea ei nepieritoare...

does happiness need a title?

Cand mi'am ascuns privirea'ntaia oara,
In ochii verzi ce'au rasarit pe fatza ta,
Printre suvitele carliontate,
Ce'mpodobeau atata de frumos fiinta ta,
N'am inteles de ce nici luna, nici stelele
Nu'mi mai pareau asa frumoase,
N'am inteles de ce
 privirea ta insenina intreaga fiinta mea.
N'am inteles misterul ochilor tai verzi.
Iar zambetul tau copilaresc,
Prin mintea mea fugea si se juca.
Si azi, incerc sa'l prind sa'l pun in rama,
Sa'l tin doar pentru mine,
Si'n fiecare dimineata, privind spre el
Sa'nvat ce'i fericirea.
Ce'i fericirea? E'un strop de bucurie trecator,
E'o mica raza de speranta, in lume
Ce'apune ca atunci cand cade'o stea.
Si sta ascunsa ani de'a randul,
Sub umbre'adanci si reci fiori,
De'ai sa gasesti in lume fericirea,
Sa ii soptesti ca imi e dor de ea.
Si'apoi, cand chipul tau rasare in privirea mea
Mi'aduc aminte, sa nu mai caut,
Doar sa'nvat sa ma bucur de ea.
Sa'nvat ca fericirea mea, e scrisa in privirea ta.