Jurnal de bord

Azi trebuia sa fie cea mai fericita zi din viata mea de cand m`o nascut mama mea pe pamant. Si nu stiu daca ii. Abia o inceput. Nici nu ma intereseaza daca o sa fie, o sa treaca. Dar o sa savurez fiecare moment.

Azi se'mplinesc 23.

Douazeci si trei de ani de cand am simtit atingerea cruda a vietii. De cand am respirat aerul proaspat al nedreptatii vietii si'al urii care curge in om. Da, s'au scurs incet aproape opt mii patru sute de zile, mai mult sau mai putin, nu ca ar avea importanta.

As fi in stare sa compun oricarui om o poezie pentru ziua lui, insa mie nu sunt in stare sa'mi scriu macar un vers. Am incercat sa'mi fac autoportret insa cuvintele de lauda parca's prea multe. Si celelalte nu le mai gasesc. Desi mi'am dat seama ca egoismul de'a folosi doar cuvinte de lauda mi'ar ucide stima de sine, am incetat a ma gandi la autoportretul care aveam sa mi'l fac.

Viata asta n'o pot numi frumoasa, sub nici un chip. Poti numi clipele scurte de fericire frumoase, pot chipul ei pictat in amintirea mea sa'l numesc chiar divin. Pot sa spun despre un om ca e dragutz, si felul in care se comporta poate fi frumos. Insa sa pot spune despre viata aceasta ca e frumoasa, mi'ar trebui multe motive. Toate frumoase, bune, succedate unul de celalalt.

Viata nu'i frumoasa. Dar o iubesc. O s'o iubesc pana in ultima clipa. Am iubit'o 23 de ani, uneori am blestemat'o, dar tot am iubit'o. Pentru ca viata e din Dumnezeu. Viata din mine, suflarea, insa ceea ce traim...
23 de ani am trait'o. Dar oricat as iubi'o de mult, la un momentdat as vrea sa se termine. Scurt si fara resentimente, sa ma lase in pace. Sa pot trece pragul dincolo. Si nu oricum.
Atingerea ei cruda inca o simt ca o raceala pe sirea spinarii, suflul ei in ceafa, si bataia aripilor ei ma umbreste de departe. Viata. Ah, viata...

Te'ai ascuns in trupul meu atata vreme, si azi, ca in fiecare an e timpul sa'ti spun "La multi ani!". Dar nu ti'o spun din placere, ci din obisnuinta si obligatie. Mai am cateva planuri aici pe pamant. Putine, si vreau sa nu fie "la multi ani" pana le implinesc. Sa'mi inchei socotelile cu tine cat mai curand posibil.

Viata, sper ca pana anul viitor cand trebuie sa'ti urez din nou, daca ne mai intalnim, sa nu mai ma dau de tine asa tare ca pana azi. La revedere viata. Pe anul viitor!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Dumnezeu stie!

Dumnezeu stie. El sta undeva la capatul vietii tale, si priveste cum se desfasoara un ghem de ata invizibil. Viata ta. El sta si priveste, si stie. Stie dinainte sa te nasti. Dar asteapta sa vada daca tu, iti schimbi deciziile. Daca tu mananci din fruct sau nu, daca il asculti sau nu. Si`atunci cand mananci din fruct, tu ramai gol, si El te imbraca. Tu te murdaresti, si El te curata. Tu`i manjesti bunatatea cu poftele tale, si te terfelesti in pacat, si El te iarta. Da, Dumnezeu te iarta!

Din inaltul cerului priveste El, maretul Creator, cum omenirea, ca un musuroi isi desfasoara activitatea, si`si plimba degetele pe pamant unde vrea sa indrepte ceva. Si omenirea, nu ia seama. Si sufla greu, a durere acolo unde vrea sa alunge rau, mult rau, dar iarasi, omenirea nu vede. Si Dumnezeu, coboara pe pamant si se plimba printre oameni si`i vede, si`i intelege, si vrea sa`i ajute, si intinde mana Lui, si omul nu vrea sa accepte ajutorul Lui. 

Ciudata creatura ai mai facut Doamne ! Tu stii. Complexitatea lucrurilor care ne inconjoara, maretia lucrurilor create de om, intelepciunea omeneasca, sentimentele si tot ce ne inconjoara, ma uimesc. Raman uimit deseori. Dar Dumnezeu stie !

Stie Dumnezeu ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape! Tu sti? Tu nu stii ca esti preocupat cu alte lucruri. 

Ai uitat!

Cuvant dupa cuvant astern pe foaia alba,
Punct dupa punct se scurg incet din pasta
Facand sa par un fel de maistru
Un maistru uitat de lumea moderna.
Printre multele grijuri, fericiri de o clipa
Printre multe minciuni si`adevaruri scrantite
Azi nu mai e timp sa ne jucam cu cuvinte frumoase.

Totul imi pare atata de gri, atat de stingher. Lumea ucide cu fapta, orice vorba frumoasa, sufocand`o pana cand se pierde printre grijuri si dureri. Dureri provocate de noi insine. Dureri provocate de gandul "pun mana, si ce ca ma ard?" sau "poate nu ma ard". Dureri care dor atata de tare ca sfasie inima, frange gandurile si imprastie fericirea pe distante de milioane de cuvinte. Omule, nu mai sti sa iubesti in cuvinte. Te`ai lasat coplesit de frustrare, durere si lacrimi de moarte.
Esti departe, tot mai departe de cuvantul "perfect" si te`apropii cu pasi repezi spre "tarana". Si totusi, mergi agale pe cararea ta, atragand priviri multe, si lasand in urma ta frustrari. Ai uitat ca oamenii au sentimente, si uneori ai impresia ca singurul care simte esti tu. Ai uitat ca oamenii mai stiu sa iubeasca, si uneori ai impresia ca singurul care stie sa mai iubeasca, esti tu. Ai uitat? Ca odata copilaria ti`a suras si tie si ti`a lasat amintiri frumoase? Ca iubirea te`a cuprins si pe tine si ca dragostea nu te`a uitat? Dar tu... ai uitat.

Amara

Asa usor se clatin'omenirea?
Asa, asa usor se clatin'omenirea!
Picioru asa usor se'abate
Iar inima incet se umple
De'amaraciuni, dureri
Si'n chinuri groaznice se zbate.
Asa usor, o doamne?
Asa usor copile.
Usor, precum adie vantul
Precum se scutura o floare.
Cum bate vantu'n barca
Se clatina pe valuri,
Asa usor adie a furtuna
Si picuri mari, greoi vin de departe.
Cu norii gri, furtuna'n graba vine.
Dar El? e'aici, a adormit in barca.
L'ai adormit in barca frate!
Furtuna vine cu furie,
Si valuri vin in vijelie.
Iar eu, incerc ca sa privesc departe
Dincolo de nori, dincolo de furtuna,
Si printre picurii ce pica
Incerc sa Il zaresc cum vine peste valuri.
Dar nu e.
Nu e lumina, nu'i soare.
Nu'i pic de har, nici bucurie
E totu'un gri amar
Si totu'i lacomie.
Nu'i har, nu'i bucurie...
Si'as sta sa'mi bata'n tampla cerul
Cu coatele pe'o margine a lumii
Si sa privesc cum trece viata
Dar nu pot,
Astazi mai mult ca niciodata, nu pot!
Azi iar nu pot.
As vrea sa te privesc cum treci viata
Doar sa te vad, sa nu te'ating caci esti amara.
As sta sa mor de dorul tau, far sa te'ating si sa te vreau vreodata.
Dar imi esti blestemat'aicea jos
Ca sa te duc pan'la mormant
Si sa te'ngrop in lutul galben.
Am sa te port, viata, am sa te port!
Am sa te iau cu mine peste tot.
Pan'la mormant, ca draga mai imi esti
Pana la lacrimi mi'esti de draga.

Redeem

Sa`nvii un suflet muribund, si sa`l aduci din nou in slava...
Nu`i oare greu ca sa ridici de jos din tina 
Un om cazut si sa`i pansezi o rana? 
Nu`i oare greu sa te ridici
Si sa`I dai Slava?
Nu`i greu deloc cand stii ca este Unul.
Nu`i greu, privirea Lui te`ndeamna
Si vocea lui plina de pace. 
Nu`i greu sa te ridice harul
Ce n`a lasat si pentru tin Calvarul,
Ce nu s`a dat batut pana la ultima suflare
Si`a biruit cu forta`i iubitoare!
E greu sa stai in tanguieli
Cu constiinta ne`mpacata.
E greu sa te indepartezi de El
Si sa`i ineci iubirea Sa de Tata.
E greu? Ah, greu e fiule.
Ah, greu sa stii ca`n ceruri ai un Tata
Iar tu aicea jos, cu haina esti patata.
Dar azi... 
Te`ndeamna ca si alta data
Nu lepada credint`adevarata!

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...