Adu`ti aminte

Azi mi`am adus aminte ca exist. Uneori uit lucrul asta. O stare de visare ma cuprinde si ma face sa uit ca traiesc, ca exist si ca simt. Dar cand apasa ceva, imi aduc aminte. Traiesc!
Ma trezesc din visul meu, imi adun gandurile si sentimentele si le asez pe`o foaie. Le studiez atent si imi dau seama ca lipsesc. Unde le`ai ascuns? Doar tu stii. Le`ai luat cu tine? Cand am sa te`ntalnesc am sa te intreb. As fi vrut sa fi fost aici cand ai plecat. Sa putem sta de vorba. Poate n`as fi incercat sa te opresc, tu sti cel mai bine ce ai de facut. Dar ti`as fi dat motive sa mai stai un pic. Sa mai stam un pic. Sa`mi spui ce simti, ce doare, ce apasa, ce te face sa zambesti, ce te face sa iubesti.
Dar ai plecat. Imi pare rau. Adu`ti aminte ca existam ori de cate ori te gandesti la mine. Adu`ti aminte...

Te`am astepat de`atatea ori
In miez de zi si`n miez de noapte
Sa vi sa`mi spui ce doar tu stii
Te`am asteptat fara raspuns.
Am stat sa vi sa imi aduci `napoi
Inima si durerile
Sa`mi dai ce tu numai ai luat
Inima si iubirile.
Dar tu, nu ai venit
Iar eu te`am asteptat.
Apoi cand am aflat
Erai departe,
Iar eu te asteptam in prag.
Adu`ti aminte ...

Romaniei...

Ah, de`ar mai trai Eminescul!
De`ar mai trai Eminescu poetul
Sa`si mai scrie el dorul de tara
Sa`i ureze de bine el patriei,
Sa ne judece`Eminescu.
O patrie ce`i pulbere, farama,
Ce`o vedea unita`n fratie
Ca stelele noptii, ca zorii de ziua,
Unde`i a noastra Romanie?
Unita si tare? Cu bratele nervoase,
Cu arma de tarie?





Ah, tu, dulce Romanie!
Priveste`ti trecutul maret si puternic
Ca tine nu`i alta!
Trecut`au prin tine popoare,
Si vrut`au slava sa`ti ieie
Dar tu`ai biruit, biruinta ta mare.

Dar astazi se manca`ntre ei cainii
Si vreau slava ta in tarana
O slava ce n`au reusit toti strainii
Ei vor sa arunce cu tine`n tarana!
Se bat pentru scaune cainii
Isi intind unii altora curse
Se fac de rusine`n pamantu`europei
Ne fac de rusine azi, cainii!
Ce`au ajuns sa conduca o tara
O tara castigata cu glorie,
Castigata cu lupte si sange
La Rovine,  Posada,
Selimbar si Calugareni.

Ah, tu dulce Romanie!
Dulce Dacie, popor iubit,
Cum luptat`au pentru tine
Voievozi si domnitori,
Cum luptat`au sa uneasca
Transilvania, Moldova si cu Tara Romaneasca
Secole te`au despartit,
Otomani te`au rarit
Insa tu, cu domnitorii`ti
Mircea nostru Cel Batran,
Vlad cel Tepes
Si Stefan Cel Mare,
Ah, Viteazule Mihai.
Ce`au luptat invinsi de sabie,
Si tradati, si`nfranti pe campuri
Campurile batalie
Au varsat mult sange`n lupta
Ca sa vad`a noastra tara
Cum se spulbera, se frange,
De niste`otomani romani
Care sfasie si taie,
Care rup si sfarma
Pentru`n ciob de linte?

Vindeti tot! Caini nebunatici
Rupeti, sfaramati, sfasiati
Tara asta ar`istorie,
Tara asta are glorie,
Insa voi o dati de`oparte
Voi ce nu vedeti esenta
Voi ce nu vedeti istoria!
Tara asta intre toate, are gloria!
Iara voi, un val in stanca
Asta veti ramane, nebunatici!
Ce lasati in urma voastra?
Altii au lasat istorie, au lasat o batalie
Au lasat lupta`mpotriva
Jugului otomanesc!
Insa voi, distrugeti totul, nu in secole
Ci`n ani!

Despartirea

Imi aduc aminte parca era ieri. Mi'ai luat fata in palmele tale mici, ca pentru ultima data, m'ai privit in ochi desi absent cum eram imi aduc aminte vorbele tale. Dulci, stinse'ntrun ropot de lacrimi si'ascunse'n suspine. "Tu sa mergi mai departe, atat cat te duce viata, sa nu te'opresti aici! M'auzi? Sa nu te'opresti aici! Sa mergi, pe drumul pe care te duce viata, pana cand ne vom intalni din nou. Stie ea cat trebuie sa mergi. Sa nu dai 'napoi! Da? Niciodata." Stiu ca tu nu asteptai nici un raspuns, pentru ca mi'era greu si sa te privesc, dar sa'ti mai si raspund. Era deja prea mult ce'ai putea astepta de la mine.

Am incercat sa imi ridic privirea sa'mi citesti durerile si suspinele ce ma framantau dar n'am reusit. N'am mai putut sa pun si povara durerilor mele pe umerii tai.

Am reusit sa ma ridic si sa ma asez langa tine, sa te iau in brate si'apai am ramas asa pana la despartirea ce'am avut'o. Grea despartirea. Asa'i?

N'ai mai raspuns, desi nici nu ma asteptam. Stiam ca are sa ramana fara raspuns intrebarea mea. Pana cand? Pana cand ai spus tu ca ne vom vedea din nou. Cand are sa fie, nu stiu. Astept sa vi sa bati la usa mea, sa te deschid si sa te iau din nou in brate, sa stau sa te'ascult ore'n sir cum imi povestesti tot felul. Eram ca un copil cand imi vorbeai si povestile tale ma copleseau, ma transformau si ma duceau in alta lume. Una aparte. Una pe care doar visam sa o am, dar cu tine era tot mai aproape. Pana in acea clipa.

Dupa clipa aceea totul s'a ruinat. S'a dus.

La revedere!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Viata

Sa nu uiti ca'n clipe grele
Cand e ceru'ntunecat,
Norii negri'apasa'n suflet
O durere ce te sfasie
Raze palide de soare,
Se strecoara'ncet pe picurii de ploaie
Tunete si fulgere
Crunte vijelii,
Toate's trecatoare, toate
Unul singur le'a invins.
Tu sa sti sa'L chemi cand seara
Se pravale pe campii
Tu sa'L strigi cand cerul plange
dulcele lui simfonii
Si te amaraste'n suflet
Cu dureri si incercari.
Sa'ti scuturi povara grea,
Sa o lasi la Golgota.
Sa Il chemi cand barca vietii
Ti'e batuta de furtuna,
Si'ai sa vezi pe Domnul Isus
Care vine'ncet pe valuri
Insusi El te ia de mana
Te ridica dintre valuri
Si'n credinta te'ntareste
Iar apoi in barca vietii
Sa Il chemi degrab pe Domnul
Ai sa vezi cum vantul, vijelia
Furtuna si valul
Cat o fi el de napraznic
Totul e din Dumnezeu
Totul Lui i se supune
Si atunci cand El vorbeste
Parca in surdini ascunse, totul,
Totul se opreste.
Atunci cand Domnul porunceste!
Sa nu uiti, ca peste veacuri
Unul singur a ramas
El opreste si furtuna cu'al Sau glas,
El ridica, el coboara,
El da viata pe pamant,
Si de'aicea cand o ia
El o duce'n Cerul Sfant.
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...