De ce'mi zambesti atata de frumos copila?
Cand zambetu'ti e doar pelin
Iar buzele'ti sunt doar amaraciune?
De ce vrei sa'mi prefaci tristete fericirea
Sa ma lasi in suflet gol,
Nu vezi ca lumea e plina de zdrente?
Nu vezi ca in lume e'atata tristete?
Pleaca! Nu vreau sa gust din tristetea'ti
Nu vreau sa ramaie sufletul meu gol
Du'te, si lasa'mi fericirea.
Du'te departe, undeva pe un nor
Sa nu te cunosc decat atunci cand
Buzele tale vor curge ca mierea
Cand sufletul tau va fi raze de soare.
Romantismul (epoca straveche)
Tu si eu, marea si valurile... Luna si stelele. Inchide ochii incet, nici prea incet sa nu adormi, nici prea tare sa nu ruinam momentul. Romantic, nu? Romantismul asta... si totusi exista. Exista pentru ca s`a zamislit in noi imboldul acesta de`a fi draguti, de`a fi cuceritori.
Cum altfel decat asa, visand? Visand la nemurirea sufletelor noastre vesnic tinere si frumoase si indragostite, chiar daca stim ca dragotea la un moment dat o sa dispara si iubirea aia jucausa din privirea ta n`o sa mai fie. O sa se traga in spatele ochilor tai minunati. Dar o sa fie, nu? Acolo undeva o sa ramana ea ascunsa.
Asa`i la inceput, da peste. Iar apoi, dupa multa vreme, multa multa vreme o sa se ascunda. Si trebuie in fiecare zi prinsa cu un carlig mare (cat inima mea) si scoasa la iveala. Cu romantism draga, cu romantism. Cum altfel? N`am sa`ti smulg iubirea cu forta, cu grija draga mea, cu grija multa. Cu vorbe, cu fapte, cu dragoste. Cu romantism. Cum altfel, nu iubito?
N`am fi noi mari poeti, scriitori, romantici, daca n`ati fi voi! Orice barbat, orice bruta feroce, neimblanzita, nestapanita, toti, palesc in fata frumusetii voastre si incep sa devina romantici. Pentru voi. Pentru inimile, sufletele voastre. Pentru ca voi meritati.
Viata e frumoasa. Dumnezeu a creat`o. La fel, Dumnezeu a creat femeia pentru barbat. Eva pentru Adam. Era frumoasa. De`aceea Adam, plin de mirare a exclamat cand a vazut`o "Isha". Era a lui. Nu?
Da, romantismul... Tu, eu, foaia asta plina de litere si un cer senin plin de stele. Luna aruncand razele ei spre noi iar noi...Noi privind`o cum ne priveste, ca niste copiii am sta uimiti admirand`o cat e de mare pe cer, si nu zice nimic. Si nu face decat sa lumineze si totusi... E atat de romantica.
Ca si tine de fapt. Cine zicea ca fetele trebuie sa fie romantice? Fetele trebuie sa fie ca Luna, sa straluceasca in ochii lui. El, trebuie sa fie romantic sa o cucereasca. Iar ea, prin simpla ei prezenta sa`i cucereasca inima si sa`i incalceasca gandurile si mintile si... Simplu. Vorbele poate sunt de prisos pentru ele, insa noi... Noi trebuie sa vorbim, sa fim romantici!
De ce se numeste epoca straveche? Pentru ca sa intrebi tu! Si ca sa iti dai seama ca azi nu mai visam la asa ceva. Asta e romantismul unei epoci trecute, a anilor copilariei mele, a tineretii parintilor nostrii, care undeva nu departe a apus. Azi ne prefacem ca vrem sa fim romantici cand de fapt ne grabim sa calcam in picioare sentimente, sa frangem inimi si sa sucim minti. A cat mai multor persoane care ne plac noua. Azi e totul pe dos.
Atunci cand ti`ai delimitat propria ta lume, restul lumii pare... nebuna!
Cum altfel decat asa, visand? Visand la nemurirea sufletelor noastre vesnic tinere si frumoase si indragostite, chiar daca stim ca dragotea la un moment dat o sa dispara si iubirea aia jucausa din privirea ta n`o sa mai fie. O sa se traga in spatele ochilor tai minunati. Dar o sa fie, nu? Acolo undeva o sa ramana ea ascunsa.
Asa`i la inceput, da peste. Iar apoi, dupa multa vreme, multa multa vreme o sa se ascunda. Si trebuie in fiecare zi prinsa cu un carlig mare (cat inima mea) si scoasa la iveala. Cu romantism draga, cu romantism. Cum altfel? N`am sa`ti smulg iubirea cu forta, cu grija draga mea, cu grija multa. Cu vorbe, cu fapte, cu dragoste. Cu romantism. Cum altfel, nu iubito?
N`am fi noi mari poeti, scriitori, romantici, daca n`ati fi voi! Orice barbat, orice bruta feroce, neimblanzita, nestapanita, toti, palesc in fata frumusetii voastre si incep sa devina romantici. Pentru voi. Pentru inimile, sufletele voastre. Pentru ca voi meritati.
Viata e frumoasa. Dumnezeu a creat`o. La fel, Dumnezeu a creat femeia pentru barbat. Eva pentru Adam. Era frumoasa. De`aceea Adam, plin de mirare a exclamat cand a vazut`o "Isha". Era a lui. Nu?
Da, romantismul... Tu, eu, foaia asta plina de litere si un cer senin plin de stele. Luna aruncand razele ei spre noi iar noi...Noi privind`o cum ne priveste, ca niste copiii am sta uimiti admirand`o cat e de mare pe cer, si nu zice nimic. Si nu face decat sa lumineze si totusi... E atat de romantica.
Ca si tine de fapt. Cine zicea ca fetele trebuie sa fie romantice? Fetele trebuie sa fie ca Luna, sa straluceasca in ochii lui. El, trebuie sa fie romantic sa o cucereasca. Iar ea, prin simpla ei prezenta sa`i cucereasca inima si sa`i incalceasca gandurile si mintile si... Simplu. Vorbele poate sunt de prisos pentru ele, insa noi... Noi trebuie sa vorbim, sa fim romantici!
De ce se numeste epoca straveche? Pentru ca sa intrebi tu! Si ca sa iti dai seama ca azi nu mai visam la asa ceva. Asta e romantismul unei epoci trecute, a anilor copilariei mele, a tineretii parintilor nostrii, care undeva nu departe a apus. Azi ne prefacem ca vrem sa fim romantici cand de fapt ne grabim sa calcam in picioare sentimente, sa frangem inimi si sa sucim minti. A cat mai multor persoane care ne plac noua. Azi e totul pe dos.
Atunci cand ti`ai delimitat propria ta lume, restul lumii pare... nebuna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
N`am fost sa`ti plang la capatai, Sa te conduc pe`un ultim drum, Sa`ti pun coroana peste mormant, Dar n`ai fost acol nici tu sa intelegi, Si... -
Nu sti, nu ai stiut vreodata, atunci cand prima oara te-am vazut, cand razele privirii tale ma patrundeau adanc, cand sentimente prin vi...