Cum stiu ca am întâlnit-o pe ea?

Azi privesc în urma la viata de adineauri și îmi doresc sa nu fi cunoscut acea iubire care nu era iubire. era doar o dorința de a ma simți iubit, oferind părți din inima mea, scriind versuri și cadorisind Luni și Stele și tot felul de aștri de care ea poate nici nu știa ca exista.
Avem dorința aceea de a primi dragoste si tanjim dupa ea cu un dor nespus. Desi nu stim ca ea nu se cauta,  ea se descoperă,  pentru ea se roaga si se așteaptă. Azi cand am aflat acea dragsote dupa care tanjesc de multa vreme,  azi nu mai am cuvinte sa o descriu nici in versuri, nici in cuvinte,  nici in cantece de dragoste nici in romane si nici in filme.  Toate mi se par a fi fara rost si singurul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la iubire e ea.  Ea care ma completează.  Ea care imi completeaza parca fiecare fraza care o încep,  ea care imi completeaza viata într-un fel care pana acuma nu l-am mai întâlnit.  Ea care nu ma judeca,  ea care imi aduce liniste prin simplu fapt ca ma gandesc ca e langa mine.  Cum stiu ca am întâlnit-o pe ea?  Pur si simplu o simt.  Pur si simplu cerul inimii mele se insenineaza cand ma gândesc ca mi-aș petrece tot restul vietii mele alaturi de ea. 
Chiar si atunci cand o sa trebuiasca sa ii sarut ridurile si sa ii mangai parul alb. Atunci cand o sa trebuiasca sa ma aplec sa ii leg sireturile pentru ca pe ea o dor spatele. Si chiar si atunci cand ea o sa ia cateva kg in greutate, si mie tot o sa imi umple inima de bucurie zambetul ei neschimbat si ochisorii ei dulci.  Inima ea. Chiar si atunci cand o sa vina greutăți,  si stiu ca impreuna le putem trece pe toate.  Pentru ca ea,  in dragostea ce mi-o poarta imi arata prin faptele ei ca impreuna putem si impreuna o sa reușim. Pana cand moartea ne va despărți.  Si singura ce o sa ne desparta este moartea.  Cum stiu ca am întâlnit-o pe ea?
Ea in fiecare zi ma surprinde cu pacea si linistea care o revarsa din inimioara ei draga de care m-am îndrăgostit.  O iubire care in fiecare zi o simtim amandoi cum creste si nu se mai termina.  Ca o lumanare intretinuta de o mana atotputernica care nu o lasa sa se stingă.  Telurile noastre care ne duc inspre aceeasi țintă. Gândurile noastre,  planurile care ni le facem unul in absenta celuilalt,  ca sa ne dam seama ca ne-am facut aceleasi planuri, planuri care ne includ unul pe celalalt. O iubire,  doua inimi. 
Cum stiu ca am întâlnit-o pe ea?  Știu,  pentru ca Dumnezeu nu greșește.  Pentru ca El pregateste, modeleaza si aduce laolaltă inimile care se aseamănă.  Pentru ca atunci cand eu sunt slab ea ma intareste si cand ea se simte nesigura eu sunt stalpul care o tine.  Si pe amandoi ne tine Unul mai puternic ca si noi. Este Unul care a stiut de la inceput ce iubire se va naste intre noi.  O iubire care nu se mistuie ci in fiecare zi creste si creste si creste. Cu greutatile ce le-am trecut,  inimile noastre s-au apropiat unul de celalalt. Si suntem doar la inceput de drum.  Insa stiu ca e doar inceputul unui drum care trece prin vai si pe carari de munte stâncoase,  cu greutati care o sa le împărțim fara sa fugim departe unul de celalalt,  ci totdeauna ascunzandu'ne sub Aripile Lui care ne primeste si care ne tine.
De azi nu mai scriu despre iubirea la care visam odată.  Azi scriu dragii mei despre iubirea care am aflat-o de curand si care o traiesc in fiecare zi alaturi de ea.  O iubire care nu ma face nici gelos,  nici posesiv,  pentru ca ea,  iubita inimii mele, ea imi ofera o liniste si o pace care n-am mai întâlnit-o pana acum.  O iubire care vine din Etern,  din Dumnezeu.  O iubire sadita in inima ei de insusi Dumnezeu,  inainte ca ea sa ma cunoască. 
De azi iubire nu-ți mai scriu in versuri simple nemarginita bogatie ce-o oferi tu muritorilor.  De azi te traiesc ca pe cel mai frumos cantec scris vreodată.  Te traiesc ca pe toate romanele si poeziile scrise vreodată.  Vorbesc dintre cele mai frumoase si pure.

Va doresc dragii mei sa descoperiti iubirea adevarata care va face sa fiti voi. Care nu va judeca si nu v'ar supara cu nici un chip.

Cutia cu amintiri

As zice, si probabil ca oameni realisti ar fi de acord cu mine, ca trecutul e trecut, prezentul il traim si viitorul il planificam. Dar in trairea noastra fugara in care dam de greutati si cadem si ne ridicam si dam cu pumnul in vant, si mergem mai departe, avem tendinta de`a ne intoarce in trecut. Poate nu e o tendinta ci e doar o scapare. Poate "atunci lucrurile erau mai bune" si "uite ce`am pierdut".

Astazi fara sa vreau, m`am intors in trecut, si desi inima mea stie ca trecutul e acolo unde trebuie el sa fie, ceva sentiment inlauntrul meu, rascoleste amintiri. Amintirile sunt frumoase uneori, dar nu trebuie rascolite, oricat ar fi de frumoase. Azi mi`am adus aminte de tine. Si de sentimentul care il aveam cand eram langa tine. Stiu ca simti la fel. Stiu ca si tu simti ca trecutul nostru a fost frumos, ca trecutul nostru este frumos, insa prezentul iti aduce mai multe fericire. Stiu.

De fiecare data cand am nevoie de un sprijin, ma intorc in trecut, paradoxal, pentru ca nu imi place sa ma intorc acolo. Dar simt ca tu aveai cele mai bune sfaturi. Sfaturi pe care astazi le caut si nu le gasesc. Si te`as cauta sa iti primesc sfatul, dar esti atata de departe incat mi`e teama sa te caut sa nu ma pierd pe drum. N`as vrea sa ma pierd in cutia cu amintiri.

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...