Striga cat de tare poti !

De ce, ar fi urmatoarea ta intrebare, nu? :) Nu iti vine cateodata sa tipi, sa strigi cat te tin plamanii? Cat te tine gura, sa urli ? Stiu, nu e rar intalnit sentimentu, uneori vrei sa urli de bucurie, cateodata esti atat de suparat, incat ti`ar place sa fii pe un varf de munte, sa incepi sa urli sa pornesti avalanse, si apoi, te`ai simti mai bine.
Subiectu de fapt, era altul. De ce il iubim pe Dumnnezeu doar atunci cand ne face un bine, apio repede uitam de El? Du`te striga in gura mare cand Dumnezeu iti face un bine, si nu uita, nici una din binefacerile Lui ! Nu uita si multumeste`i totdeauna, slaveste`L in toata vremea, adu`I binecuvantare in fiecare dimineata. Desteapta`te acum, in ultimul ceas, si lucratorii ce`au lucrat si au indurat zaduful zilei, si cei veniti in ultimul ceas, toti au primit aceeasi rasplata. Nu amana cat mai este vreme. Trezeste`te astazi !

Porumbito dintre stanci,
Tu mireasa prigonita,
Rabda, oh mai rabda inc`o clipa,
In curand veni`va Domnul,
In curand vine Mesia,
Si rasplata Sa`i cu sine,
Iata ca El vine,
Vine dar, nu zaboveste.
Vine Isus, vine vine,
Mirele tau scump,
Curand pe nori apare,
Porumbito, vine porumbarul,
Si`n curand cu El in slava,
Vei canta cantarea asteptata.
Erou al slavei, tu acela ce`ai rabdat,
Tu, ce pt D`zeu ai suferit,
Va veni`n curand Judecatorul,
Si rasplata Sa`i cu Sine,
Te va duce sus in slava,
Si`mpreuna cu toti sfintii,
Vei canta cantarea minunata.

Vine Domnul !

ploua...

Da, e chiar adevarat, ca ploua. Si ma gandesc uneori, cand zic ca ploua la o zi mohorata, cu cerul plumburiu, la picurii surzi ce bat in geamul meu din mansarda.... Si imi vine in minte, fara cuvinte, copilaria mea, imagini cand, stateam in casa, suparat ca ploua si, nu pot iesi afara sa ma joc, dar totusi, ma simteam in siguranta in casa, ma simteam atat de bine stiind ca afara ploua si eu, parca in ciuda sa fac norilor negrii, grii plumburii, stateam in casa, si ma holbam pe geam afara. Si ma uitam cum ploua...
Citeam editorialele fratelui Pustan, scrise cu atata ravna si dor de`a vedea o natiune adormita, o natiune zacanda in intuneric, si bezna lumii, ridicandu`se, infruntand orice obstacol, orice ispita, orice`ncercare, pentru Isus, ca intr`o dragoste nesfarsita, cu vocea lui ragusita, cu pixul lui ros la un capat, creion, sau tastatura cu tastele sterse de la editorialele dictate sau tastate chiar de el. Ma gandesc cum un om simplu ca el, umplut de ravna, dragostei Lui Dumnezeu, mai poate sta in picioare, si parca strigand sa trezeasca Romania, mai poate si mai are putere sa inainteze, cand multi il judeca, dar, cum spunea chiar el "nu poti judeca jucatorul decat daca esti la un nivel cu el, asa cum nu poti judeca pastorul decat dak esti pastor ca el".

Ploua... mai ploua cu picuri de roua,
Incet pribegind pe geamul murdar,
Mai ploua din norii grei ca de plumb,
Cu picuri mai grei ca si viata,
Mai ploua si azi...

Desi asteptam ca sa vina racoarea, sa cada iar ploaia, sa zvante`ncet norii, sa ude pamantul, asteptam parca.... S`ascunda norii`ncet soarele...Ploua

in curand o sa plec...o sa plec...

Poate ca intr`o zi, o sa ma cauti, si n`o sa ma gasesti...Poate ca intr`o zi o sa alergi grabit acolo unde m`ai gasit prima data, si n`o sa fiu acolo...O sa pui mana pe telefon si o sa suni, si n`o sa raspunda nimeni, o sa intrebi de mine si n`o sa stie nimeni unde sunt. Atunci o sa stii ca am plecat. Atunci o sa stii ca am plecat...

Si o sa te gandesti ca niciodata nu ti`am spus ca o sa plec, nici macar nu am pomenit, si o sa te intrebi de ce...? De ce am plecat? De ce nu ti`am spus? Tu ai fost prietenul meu cel mai bun, bine`nteles, pana astazi, sau ieri...sau...cand am plecat. Ai sa aflii ca prietenii vin in viata ta, stau o vreme si pleaca. Ai sa aflii ca viata e ca un tren, in care urca lumea, o statie, doua, zece, si apoi coboara, si spre deosebire de trenuri, aici nu dai de statii in care sa se intalneasca mai multe trenuri, sa poti aduce inapoi pe cei care au coborat. Asa e trenul vietii.

Incotro? De azi, sau de cand am plecat, unde o sa o apuci?

"Stiu k o sa te intorci! Stiu ca o sa ma astepti!"

Era o zi innorata. O dimineazta intunecata. M-am trezit speriat fara sa stiu ce se intampla. Am auzit zgomote. De fapt, asta era intentia ei. M-am trezit si m'am uitat la ea cum impacheteaza.

"Plec !"

Ma uit mirat. Oare ce are?

"Unde?" Intreb sec si dezgustat.

"Departe, cat mai departe de tine !"

Probabil se astepta sa pun intrebari sa sar din pat sa o iau in brate sa o conving sa ramana. Nu si astazi.

" Nu o sa tina mult" incercam sa o "incurajez".

"De data asta nu o sa ma mai vezi niciodata" , de parca nu era discursul ei vesnic.

"Ok" I'am raspuns seck si m'am ridicat sa o ajut la bagaje. Oricum o sa o ajut sa le despacheteze in curand.

"Crezi ca ajungem undeva dak o sa continuam asa? " Parca ar fi vrut sa ma intrebe si ea dar era prea nervoasa.

"Nu, trebuie?" Poate k nu o sa se mai intoarca de data asta. Poate...

O iau de mana si ii patrund privirea, ma uit direct in ochisori ei dulci. Nu'i spun ca o iubesc, nu pot. Dar o iubesc. Crezi, ca dragostea invinge totul?

Se pierde, se preface ca nu o intereseaza. La fel as fi facut si eu. O da de gol privirea, comportamentul... O strang tare de mana, as vrea sa o pot lua in brate... La fel si ea, citesc privirea ei..

Si totusi, o las sa mearga mai departe.

Dragostea invinge, nu? O sa vina inapoi, daca nu o sa o caut eu.

"Crezi?" O intreb inca o data...

Nu raspunde. Pleaca. Se intoarce in prag si imi spune "poate e mai bine asa, poate o sa intelegem totul altfel mai tarziu, te iubesc"

Mai tarziu cand? De ce pleci dak ma iubesti? De ce? Multe intrebari pe care nu i le adresez. Prea multe si as primi ca raspuns tacerea ei nelinistitoare. A plecat... Deocamdata.

Aripi ca sa zbor...

Nu stiu cum definiti verbul "a iubi"...nu stiu dak stiti sa`l conjugati. Dar va spun, nu`i sentiment mai sfant, mai pur, mai divin, mai maret, decat acela de`a iubi. Si daca nu ai iubit pana acum, ai face bine sa iubesti :)) Din slavi divine, Isus a lasat pe pamant, a lasat jos aici, sentimentu`asta sfant, sentimentul iubirii... Multi se feresc de el, de frica suferintei, dar va spun, ca merita sa suferiti din dragoste, pentru ca oricat de jos te`ar duce suferinta, la sfarsit, dragostea, triumfatoare, te va inalta.

Spre cerul inalt vreau sa zbor,

Pe`aripi de iubire eterna,

Sa pasesc printre nori pan`la stele,

Si`acol sa`ntalnesc Nemurirea.

Nu`i mai sfanta iubirea,

E cel mai divin sentiment,

Cand cu Tine la dreapta pasesc in iubire,

Cu Tine voi merge spre ceruri cantand.

Cu Tine Isus alaturi sa fiu,

Sa zburam printre stele,

S`ajungem in tara Cea Sfanta,

Acol`unde creste iubirea.

Acol s`a nascut in marire,

Aici s`a jertfit pentru mine.

Aici pe Golgota, si pentru tine,
Isus a murit din iubire.

"Si totusi, nimic nu`i ca "OMUL" ..."

Nici Luna nu stie,
Nici Soarele, n`a mai vazut,
Iubirea ce`o port penru tine,
Iubirea aceasta- e de ne`nteles.

Din stele si astrii,
Galaxii mii si mii,
Flori in splendori,
Natura ce`ncanta privirea,
Nimic nu`i maret,
Pe pamant ca si "omul"

Din slava eterna,
Serafimii ce`s ingeri,
Heruvimii, ce`ncanta privirea oricui !
Milioane de ingeri,
In coruri slavindu`L pe Rege,
Si totusi...nimic nu`i ca "omul"

Din ura lor multa,
Agonie, furie si teama,
Ca tot ce atinge darama si piere,
Cu nimic, Lui nu`i mai dau slava,
Si totusi...nimic, nu`i ca "omul"

Pacate`a iertat pe Golgota,
Pe dealul acela de chin,
Jertfindu`si viata din Sine,
Batjocuri primind pentru mine,
Iubirea cu sange a scris sus pe cruce,
S`arate in veci ca n`a iubit pe nime,
ASA CUM A IUBIT...."OMUL"

" Unde esti copilarie...? "

Stand azi, ingandurat pe geam,
Sorbind cafeaua de la amiaz,
Si plictisit de tot ce se intampla,
Trag incet perdeaua vietii mele,
Si vad pe geam,
Cum fuge pe dinaintea mea...Copilaria...

Fug jocurile "de`a v`ati ascunsa"
Fug si acelea cu mingea,
Plimbarile pe bicicleta
Urcatul in copaci,
Fug toate, care`ncotro.

Se`opreste`n fata mea,
O clipa doar, sa ma salute,
Copilaria...
Sa`mi spuna ca ea merge mai departe
Si sprintena, fara s`apuc,
Macar sa o intreb ceva,
Fara sa`i zic ca`mi va fi dor de ea,
Dispare`n graba, ca viata`ntreaga.

Am mai ramas o vreme,
In fata geamului murdar,
Ca sa vad, poate`apare iar,
Dar, cu regret, va spun,
Ca n`a mai aparut...
Si`acuma ce sa fac?
Pot doar ca sa ma bucur,
De`ale altora copilarii.
A mea, acuma e departe,
Cine stie cu ce s`o fi`ocupand..??

Asa trec toate pe pamant.

Asa`u trecut si prima dragoste,
O dragoste "in veci nemuritoare"
Care`a pierit de mult,
Sufocata`n amintirea mea uitata.

Si prima mea zi de scoala,
Si`ultima de liceu,
Colegi, colege, si profesori,
Materii, corigente,
Absente si prieteni,
Cafea de dimineata,
Din ora de mate,
Pranzu din ora de romana,
Bacu mult asteptat....

Toate`au trecut acuma,
Ne mai vedem in viata,
Acuma plec si eu,
Mi`am terminat cafeaua,
De fapt e ora trei,e dimineata,
Trag repede perdeaua,
Si`ncet...incet adorm si eu.

Nu inainte,
sa va aduc aminte,
ca ma iubiti,
Cum va iubesc si eu :x

Apus de soare...

E februarie-nceput si ninge,

Inca se`asterne zapada din nori,

Mai ploua cu stele, incet visatoare,

Si inca se`aduna in stoluri, nor dupa nor.

De zile multe, soarele nu`i mai pe cer,

Se`ascunde. E`ascuns dupa nori.

Incerc sa`l zaresc cum rasare si`apune,

Da` nu`i mai pe cer.

Se spulbera visu`mi...

Visul acesta ce`aduce viata.

Un muribund priveste sa vada,

Pe cer cum rasare o raza.

Priveste secunde, ce trec ca si ore,

Inchide`ncet ochii, o lacrima curge,

Si duhu`i ajunge la stele.

La Luna, la stele...La Soare.

De`aici incercam sa vedem des apusul,

Dar dincolo de nori, de`aceasta bariera,

Vedem rasaritul, si`apusul,un soare straluce,

Prvind prin ochii credintei...a biruintei.