"Aici odihneste..."

Ieri, dupa`masa m`am hotarat sa fac o plimbare in cimitir... imi place sa ma gandesc de doua ori inainte sa intru in cimitir, dar ieri am pornit hotarat sa intru acolo, si nu stiam pentru ce. Apoi mi`am dat seama ca am intrat, ca sa vad ce scurta e viata, cu toate ca citeam pe pietrele funerare "N. 1939-D. 2008" ceea ce pare o calatorie destul de lunga pentru unii oameni. Dar azi, oricum era varsta asta mi se parea totusi atat de mica, atat de scurta calatoria. Ma plimb incet printre pietrele funerare pe o alee, privind cu capul plecat in stanga si in dreapta, mi se parea un cimitir micutz, desi cand am ridicat privirea, mi se parea interminabil...

Viata. De fapt, viata e mult mai scurta decat moartea. Moartea este ... intr`un fel vesnica, insa viata, mult, mult mai scurta in comparatie cu moartea. Eroii patriei, oameni simpli, oameni mari ai societatii, ce e viata la urma urmei, cu totii ajungem in acelasi loc, un loc tacut, unde singurul care vorbeste e timpul, si spre surprinderea noastra face monolog, vantul, care sufla in copacii din cimitir, care incredibil, sunt cele mai vii "fiinte" din locul acesta morbid, tacut.

O plimbare in cimitir, o simpla plimbare, iti aduce aminte de scurta noastra calatorie pe pamant. De multe ori ne pare viata un sir luuuung de intamplari... o calatorie nesfarsita, dar, ajungand in fata unei pietre pe care nu intamplator scrie aici odihneste .... nascut in data, decedat in data, ne dam seama ca am pornit intr`o calatorie cu sfarsit, scurta, incredibil de scurta, spontana, pentru ca astazi putem fi aici si maine ne putem "odihni" linistiti, impreuna cu ceilalti "colegi de cripta" cu care nu avem de ne certat. Sadic, dar ciudat, pentru ca ei nu se cearta niciodata. Intr`o liniste tacuta si morbida, petrec fiecare timp... Fara resentimente.

Intr`o zi, o sa ma intalnesc si eu cu ei, o sa petrec acolo timpul si ... De ce nu moarte? Viata e prea scurta sa o iubim atata de mult. Dar, de fapt, dincolo de sicriu ce ne asteapta? In vesnicia mortii noastre...? Cine ne asteapta, si ce ne asteapta...?

" Aici odihneste... "

nespus, nescris....pierdut

nescrise ganduri...
in marea uitarii, abis nesfarsit,
din imaginatie, din lipsa de ne`avut,
se pierd nescrisele ganduri.

se pierde dragostea, iubirea,
se pierd prietenii si frati.
nescrise ganduri, nespuse vorbe,
arunca in marea uitarii, intr`un ocean infinit de nespuse ganduri...

gandul nescris, vorba nespusa,
o floare fara culoare,
un copac fara muguri,
un ocean secat,
o inima fara iubire, ca cerul fara soare,
ca noaptea fara luna, fara stele.

asa`s nescrisele ganduri,
nespusele cuvinte, fapte pierdute,
greu castigate, usor pierdute,
viata se duce, far`o scrisoare de`adio,
far`un cuvant de ramas bun.

ce lume nebuna..nebuna de tot !

Vreau sa fiu fericit. Intr`o lume nebuna, nebuna de tot. O lume care se indreapta tot mai repede spre un abis infinit. Un abis dureros. Ciudat. Fii fericit. Fii fericit. Intr`un loc unde durerea e la fiecare colt de strada. In fiecare casa`nalta, la fiecare gand, in mana, si fiecare`aduce pe fata un zambet sumbru. Durerea e aici la ea acasa, omule. Dar fii fericit ! Tu fii fericit. Cand prietenii te parasesc, cand se`nchide cerul, cand nimeni nu te iubeste, fii fericit. Fii fericit. Poti?
A naibii fericirea asta. Sta durerea intre noi ca la ea acasa, si noi vrem sa fim fericiti. A naibii oameni incapatanati.

Ce lume nebuna...nebuna de tot...

Fii fericit.

Fericit, imi rasuna in minte cuvintele ca un ecou departat care dispare incet incet. Fericit, imi rasuna mereu si mereu si nu pot uita cuvantul. Dau din cap, intorc privirea si pornesc la drum. Sa fiu fericit.....Sa fii fericit, Sa fie fericit..Ma opresc si ma gandesc "oare, la ce ma gandesc?" ok, si la ce imi foloseste, oricum nu exista fericire. Ba exista, stiu ca exista. Am gasit`o undeva. Dar unde? nu exista. Ba da, ba da, imi aduc aminte. o data, am vazut un om ajutandu`l pe un altul, normal, zambeste cel pe care il ajuti dar... ceva era diferit, cand ajuti cu bucurie, esti un om fericit, esti un om... fericit? nu, nu se poate. sa fii fericit ajutand? sa fii fericit. DA! asta inseamna sa fii fericit, sa ajuti. sa ajuti cu bucurie. Dar ce`i fericirea? fericirea nu exista!!! Ba da ! fericirea e asa ceva....ceva fericit:-?? si totusi...ce`i fericirea? nu`mi pot inkipui, nu pot sa`mi dau seama, decat atunci cand o sa fiu fericit...

"Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)"

multe ganduri...

Deschid incet caietul cu "amintiri" in care imi scriu tot timpul gandurile, si citesc :
"Mai e putin"...
Mai e putin?
DA! Mai e putin !
Putin pana cand? Sau pana ce? Sau, ce putin mai este?
Mai e putin, pana cand se va auzi trambita.
Trambita? Dar se aud multe trambite in fiecare zi, nimic special.
Da, dar aceasta, va fi cea mai speciala, cum nu s`a mai auzit, si nu s`a mai vazut, sunetul ei va veni chiar din inaltul cerului, si va cuprinde intreg pamantul. Atunci! va fi marea chemare. Vegheaza pana atunci.
Dar...cand va suna aceasta trambita, si ce va aduce, ce chemare? Cine va veni, ce va fi?
Vegheaza, nu stim nici clipa, nici ceasul cand va suna, Cand va veni Cel ce vine.

Striga cat de tare poti !

De ce, ar fi urmatoarea ta intrebare, nu? :) Nu iti vine cateodata sa tipi, sa strigi cat te tin plamanii? Cat te tine gura, sa urli ? Stiu, nu e rar intalnit sentimentu, uneori vrei sa urli de bucurie, cateodata esti atat de suparat, incat ti`ar place sa fii pe un varf de munte, sa incepi sa urli sa pornesti avalanse, si apoi, te`ai simti mai bine.
Subiectu de fapt, era altul. De ce il iubim pe Dumnnezeu doar atunci cand ne face un bine, apio repede uitam de El? Du`te striga in gura mare cand Dumnezeu iti face un bine, si nu uita, nici una din binefacerile Lui ! Nu uita si multumeste`i totdeauna, slaveste`L in toata vremea, adu`I binecuvantare in fiecare dimineata. Desteapta`te acum, in ultimul ceas, si lucratorii ce`au lucrat si au indurat zaduful zilei, si cei veniti in ultimul ceas, toti au primit aceeasi rasplata. Nu amana cat mai este vreme. Trezeste`te astazi !

Porumbito dintre stanci,
Tu mireasa prigonita,
Rabda, oh mai rabda inc`o clipa,
In curand veni`va Domnul,
In curand vine Mesia,
Si rasplata Sa`i cu sine,
Iata ca El vine,
Vine dar, nu zaboveste.
Vine Isus, vine vine,
Mirele tau scump,
Curand pe nori apare,
Porumbito, vine porumbarul,
Si`n curand cu El in slava,
Vei canta cantarea asteptata.
Erou al slavei, tu acela ce`ai rabdat,
Tu, ce pt D`zeu ai suferit,
Va veni`n curand Judecatorul,
Si rasplata Sa`i cu Sine,
Te va duce sus in slava,
Si`mpreuna cu toti sfintii,
Vei canta cantarea minunata.

Vine Domnul !

ploua...

Da, e chiar adevarat, ca ploua. Si ma gandesc uneori, cand zic ca ploua la o zi mohorata, cu cerul plumburiu, la picurii surzi ce bat in geamul meu din mansarda.... Si imi vine in minte, fara cuvinte, copilaria mea, imagini cand, stateam in casa, suparat ca ploua si, nu pot iesi afara sa ma joc, dar totusi, ma simteam in siguranta in casa, ma simteam atat de bine stiind ca afara ploua si eu, parca in ciuda sa fac norilor negrii, grii plumburii, stateam in casa, si ma holbam pe geam afara. Si ma uitam cum ploua...
Citeam editorialele fratelui Pustan, scrise cu atata ravna si dor de`a vedea o natiune adormita, o natiune zacanda in intuneric, si bezna lumii, ridicandu`se, infruntand orice obstacol, orice ispita, orice`ncercare, pentru Isus, ca intr`o dragoste nesfarsita, cu vocea lui ragusita, cu pixul lui ros la un capat, creion, sau tastatura cu tastele sterse de la editorialele dictate sau tastate chiar de el. Ma gandesc cum un om simplu ca el, umplut de ravna, dragostei Lui Dumnezeu, mai poate sta in picioare, si parca strigand sa trezeasca Romania, mai poate si mai are putere sa inainteze, cand multi il judeca, dar, cum spunea chiar el "nu poti judeca jucatorul decat daca esti la un nivel cu el, asa cum nu poti judeca pastorul decat dak esti pastor ca el".

Ploua... mai ploua cu picuri de roua,
Incet pribegind pe geamul murdar,
Mai ploua din norii grei ca de plumb,
Cu picuri mai grei ca si viata,
Mai ploua si azi...

Desi asteptam ca sa vina racoarea, sa cada iar ploaia, sa zvante`ncet norii, sa ude pamantul, asteptam parca.... S`ascunda norii`ncet soarele...Ploua

in curand o sa plec...o sa plec...

Poate ca intr`o zi, o sa ma cauti, si n`o sa ma gasesti...Poate ca intr`o zi o sa alergi grabit acolo unde m`ai gasit prima data, si n`o sa fiu acolo...O sa pui mana pe telefon si o sa suni, si n`o sa raspunda nimeni, o sa intrebi de mine si n`o sa stie nimeni unde sunt. Atunci o sa stii ca am plecat. Atunci o sa stii ca am plecat...

Si o sa te gandesti ca niciodata nu ti`am spus ca o sa plec, nici macar nu am pomenit, si o sa te intrebi de ce...? De ce am plecat? De ce nu ti`am spus? Tu ai fost prietenul meu cel mai bun, bine`nteles, pana astazi, sau ieri...sau...cand am plecat. Ai sa aflii ca prietenii vin in viata ta, stau o vreme si pleaca. Ai sa aflii ca viata e ca un tren, in care urca lumea, o statie, doua, zece, si apoi coboara, si spre deosebire de trenuri, aici nu dai de statii in care sa se intalneasca mai multe trenuri, sa poti aduce inapoi pe cei care au coborat. Asa e trenul vietii.

Incotro? De azi, sau de cand am plecat, unde o sa o apuci?

"Stiu k o sa te intorci! Stiu ca o sa ma astepti!"

Era o zi innorata. O dimineazta intunecata. M-am trezit speriat fara sa stiu ce se intampla. Am auzit zgomote. De fapt, asta era intentia ei. M-am trezit si m'am uitat la ea cum impacheteaza.

"Plec !"

Ma uit mirat. Oare ce are?

"Unde?" Intreb sec si dezgustat.

"Departe, cat mai departe de tine !"

Probabil se astepta sa pun intrebari sa sar din pat sa o iau in brate sa o conving sa ramana. Nu si astazi.

" Nu o sa tina mult" incercam sa o "incurajez".

"De data asta nu o sa ma mai vezi niciodata" , de parca nu era discursul ei vesnic.

"Ok" I'am raspuns seck si m'am ridicat sa o ajut la bagaje. Oricum o sa o ajut sa le despacheteze in curand.

"Crezi ca ajungem undeva dak o sa continuam asa? " Parca ar fi vrut sa ma intrebe si ea dar era prea nervoasa.

"Nu, trebuie?" Poate k nu o sa se mai intoarca de data asta. Poate...

O iau de mana si ii patrund privirea, ma uit direct in ochisori ei dulci. Nu'i spun ca o iubesc, nu pot. Dar o iubesc. Crezi, ca dragostea invinge totul?

Se pierde, se preface ca nu o intereseaza. La fel as fi facut si eu. O da de gol privirea, comportamentul... O strang tare de mana, as vrea sa o pot lua in brate... La fel si ea, citesc privirea ei..

Si totusi, o las sa mearga mai departe.

Dragostea invinge, nu? O sa vina inapoi, daca nu o sa o caut eu.

"Crezi?" O intreb inca o data...

Nu raspunde. Pleaca. Se intoarce in prag si imi spune "poate e mai bine asa, poate o sa intelegem totul altfel mai tarziu, te iubesc"

Mai tarziu cand? De ce pleci dak ma iubesti? De ce? Multe intrebari pe care nu i le adresez. Prea multe si as primi ca raspuns tacerea ei nelinistitoare. A plecat... Deocamdata.

Aripi ca sa zbor...

Nu stiu cum definiti verbul "a iubi"...nu stiu dak stiti sa`l conjugati. Dar va spun, nu`i sentiment mai sfant, mai pur, mai divin, mai maret, decat acela de`a iubi. Si daca nu ai iubit pana acum, ai face bine sa iubesti :)) Din slavi divine, Isus a lasat pe pamant, a lasat jos aici, sentimentu`asta sfant, sentimentul iubirii... Multi se feresc de el, de frica suferintei, dar va spun, ca merita sa suferiti din dragoste, pentru ca oricat de jos te`ar duce suferinta, la sfarsit, dragostea, triumfatoare, te va inalta.

Spre cerul inalt vreau sa zbor,

Pe`aripi de iubire eterna,

Sa pasesc printre nori pan`la stele,

Si`acol sa`ntalnesc Nemurirea.

Nu`i mai sfanta iubirea,

E cel mai divin sentiment,

Cand cu Tine la dreapta pasesc in iubire,

Cu Tine voi merge spre ceruri cantand.

Cu Tine Isus alaturi sa fiu,

Sa zburam printre stele,

S`ajungem in tara Cea Sfanta,

Acol`unde creste iubirea.

Acol s`a nascut in marire,

Aici s`a jertfit pentru mine.

Aici pe Golgota, si pentru tine,
Isus a murit din iubire.

"Si totusi, nimic nu`i ca "OMUL" ..."

Nici Luna nu stie,
Nici Soarele, n`a mai vazut,
Iubirea ce`o port penru tine,
Iubirea aceasta- e de ne`nteles.

Din stele si astrii,
Galaxii mii si mii,
Flori in splendori,
Natura ce`ncanta privirea,
Nimic nu`i maret,
Pe pamant ca si "omul"

Din slava eterna,
Serafimii ce`s ingeri,
Heruvimii, ce`ncanta privirea oricui !
Milioane de ingeri,
In coruri slavindu`L pe Rege,
Si totusi...nimic nu`i ca "omul"

Din ura lor multa,
Agonie, furie si teama,
Ca tot ce atinge darama si piere,
Cu nimic, Lui nu`i mai dau slava,
Si totusi...nimic, nu`i ca "omul"

Pacate`a iertat pe Golgota,
Pe dealul acela de chin,
Jertfindu`si viata din Sine,
Batjocuri primind pentru mine,
Iubirea cu sange a scris sus pe cruce,
S`arate in veci ca n`a iubit pe nime,
ASA CUM A IUBIT...."OMUL"