Aroma dulce de iubire.

Pe'un colt de foaie,
Mototolit si'ngalbenit de vreme,
Prin mintea mea un gand trecu,
Si'am inceput sa'ti scriu poeme.
Am inceput sa desenez cuvinte dulci
... Cu'aroma pura de iubire,
Si'ncet cu raze cristaline
Cu soapte, si zambete fugare,
Am aranjat in versuri poezia.
Prin geam murdar, privind departe,
Prin picurii de ploaie'a verii
Doar chipul tau zaream,
Erai... Atata de frumoasa.
Erai un inger cu chip de om
Si erai om cu chip de inger.
Pe umeri cadeau suvitele'ti de par.
Acoperindu'i. Iar ochii tai,
Ce ascundeau mistere,
Si taine'adanci, intreaga ta iubire,
Ei ma priveau, iar eu,
Eu scriam, scriam in nestire.
Scriam uimit de'o frumusete rara!

Tu te'aplecai din cand in cand,
Adunand raze de pe cale.
Buimac, te'ntampinai in pragul casei
Iar tu, zambind a dulce, m'ai fermecat.

M'ai fermecat cu vocea ta suava,
Priviri si zambete de ne'nteles,
Iar mana ta cand m'apuca de mana,
Cand vocea ta imi patrundea fiinta,
Iar zambetu'ti inddulcea privirea mea,
Simteam ca'ntregul rasarit n'avea atata frumusete,
Ca luna, stelele, toti astrii,
Nu's mai frumosi ca fiinta ta.

Si'apoi, cand m'am trezit
Eram tot singur, parasit
Iar coltul meu de foaie, nu mAi era,
Intregul meu poem a disparut.
Si totu'a fost un vis asa real...

picurii de ploaie...

Printre picurii de ploaie,
Ce se frang pe geamul tau,
Unul indraznet sopteste,
Am venit sa'ti dau de veste.
N'apuca sa spuna totul,
Insa altul mai rapid,
Continuase a lu vorba,
El, la tine se gandeste...
Iar apoi pe cerul negru,
Se'asternu lumin'albastra,
Era fulgeru ce tuna,
Iar aceleasi vorbe
Ca si picurii de sus,
El, la tine se gandeste!
N'ai crezut intaia oara!
Dar apoi, fara de veste,
Iti sopti o floricica,
Ce'i zdrobita de furtuna,
Ia aminte tot ce zice,
Mandra ploaie si furtuna,
Sa asculti de glasul ploii,
Si de tunete s'asculti,
Ea nu minte niciodata,
El la tine se gandeste.
Iar apoi se'opri de'odata cerul,
Si prin ploaia uda, deasa,
De departe pe fereastra,
L'ai zarit venind spre tine.
Tragand razele de soare,
Venea EL ca sa'ti aduca, rasaritul.
Sa'ti aduca razele de soare'n suflet,
Si sa'ti scrie pe o petala,
Impletind o floare rara,
Esti asa de minunata.
Tu esti soarele ce'mi lumineaza,
Viata'ntreaga.

micutza floare...

Am sa'ti culeg o floare,
O floare cu iubire,
Din spini si maracini;
Cea mai frumoasa floare,
Sa'ncante zambetul tau copilaresc
Sa'nveseleasca privirea ta
Si sa'ti sopteasca'n taina noptii:
Tu! Esti cea mai frumoasa stea
Esti tot ce'a rasarit vreodata
Fumos in lumea mea.
Tu esti o floare rara,
O stea din rasarit, esti inger
Luceafarul ce'mi lumineaza'n noapte
Esti tot ce mi'am dorit.
Te rog! Zambeste'o data,
Vreau ca sa fur o raza
Ce sta ascunsa in privirea ta
Vreau sa'ti sarut privirea dulce
Sa'nsenineze viata mea, privirea ta!
Tu! Esti tot, esti totul pentru mine.
Asa'i sopti micuta floare,
Ingerului rasarit,
Apoi se ofili in dragostea'i.
O umbra fu micuta floare,
In fata ei, si un suraS
Sa'i faca ziua dulce.
S'a ofilit micuta, de dragostea ei nepieritoare...

does happiness need a title?

Cand mi'am ascuns privirea'ntaia oara,
In ochii verzi ce'au rasarit pe fatza ta,
Printre suvitele carliontate,
Ce'mpodobeau atata de frumos fiinta ta,
N'am inteles de ce nici luna, nici stelele
Nu'mi mai pareau asa frumoase,
N'am inteles de ce
 privirea ta insenina intreaga fiinta mea.
N'am inteles misterul ochilor tai verzi.
Iar zambetul tau copilaresc,
Prin mintea mea fugea si se juca.
Si azi, incerc sa'l prind sa'l pun in rama,
Sa'l tin doar pentru mine,
Si'n fiecare dimineata, privind spre el
Sa'nvat ce'i fericirea.
Ce'i fericirea? E'un strop de bucurie trecator,
E'o mica raza de speranta, in lume
Ce'apune ca atunci cand cade'o stea.
Si sta ascunsa ani de'a randul,
Sub umbre'adanci si reci fiori,
De'ai sa gasesti in lume fericirea,
Sa ii soptesti ca imi e dor de ea.
Si'apoi, cand chipul tau rasare in privirea mea
Mi'aduc aminte, sa nu mai caut,
Doar sa'nvat sa ma bucur de ea.
Sa'nvat ca fericirea mea, e scrisa in privirea ta.

No greater Love

Lovit in tampla, de gandul iubirii,
M`aplec in gradina de vreascuri uscate,
Unde`amintirile sed toate gramada
Si de`unde nu mai scapa nici`una.
Si s`ar parea ca ceru`ntreg canta iubirea,
Ca tot seninul canta nemurirea,
Si`n asfintit ultima gama,
Pe`acorduri de raze de soare,
E gama iubirii, iubirea cereasca.

Am crezut ca iubirea e EA,
Si i`am dat slava toata,
Am crezut ca pe Eva de`o inalt catre ceruri,
Sa`i cant printre raze de stele,
Sa`i culeg nestemate, flori minunate,
Presarate cu praful de stele,
In amurgul inserarii,
In cantec de luna si stele
Printre razele iubirii....

Dar nu, n`am crezut bine,
Nu era Eva iubirea,
Nu era Eva intregul mister
Ce`mi inunda viata intreaga!
Ea`i fericirea ce tine o clipa,
Cat traiesc aici jos pe pamant,
Ea imi e data sa`mpart viata toata,
Dar aici jos pe pamant.
Sa`mpart fericirea, durerea si chinul,
Sa`mpartim si lacrimi si zambete...

Am citit in Cartea Sfanta,
De`un Isus din Nazaret,
Ce era mare profet...
Am citit ca El, Preasfantul,
El rascumpara Pamantul,
Daruindu`i dragostea.
Cum? te`ntrebi, cum oare Omul,
Sa salveze, TOT poporul?
Dispretuit si parasit de oameni,
Omul durerii, obisnuit cu suferinta,
El, dispretuit asa de tare,
Ca nici fata nu`ti venea a`ntoarce,
Sa iti umilesti privirea.
El purtandu`si crucea`n spate,
Straband pe drumul de batjocuri,
El zdrobit de grea durerea,
De tradari si lepadari,
"Cum?", spunea devreme Petru,
"Eu, cu tine pan`la moarte!"
Iar pe drum cantand cocosul,
El s`a lepadat de Domnul,
Iar tu Iuda ucenice,
Cum aduni argintii toti,
N`ai stiut ca dai la moarte,
Pe`mparatul Cerului?
Cum v`ati risipit pe drumuri,
Si`ati fugit, inchisi in case,
A`ti plecat si Sfantul miel,
Acum sufera si tace!
Batjocorit si parasit,
Batut, ducandu`si crucea`n spate,
Isus, urca spre Golgota.
Acolo sus, nu`L asteptau nici ucenicii,
Nici cei carora le`a facut bine,
Nu`l astepta nici schiopi,
Si nici cei saturati cu pesti si paine,
Il asteptau ciocanele si cuiele,
Il astepta de spini cununa!

Si`asa, prin ceata deasa,
Prin norii negrii,
Prin praful si tina de pe drum
Fara nici un pacat, dar osandit la moarte,
El, jertfa cea suprema, s`a condamnat la moarte.
Dar jertfa Lui, a condamnat pacatul,
Prin jertfa Lui,
In veci e condamnat tot iadul,
Si moartea, si Satan, si`ntreaga lui ostire.

Si azi aud cararile ce`s pline
"Isus a biruit, in veci e in marire"
Si azi aud cantandu`se cantarea,
Ce`aduce biruinta.
In veci El e IUBIREA, In veci Domneste`i Rege!

                                                                                                           Cindy & "I"

Notite

Am prins din urma surasul tau fugar,
Si m`am impiedicat de`un zambet dulce,
Am alergat sa te gasesc; cazut in drum.
In praf, murdar, zdrobit fiind
Si de priviri trufase judecat.
M`am apucat de`o raza a privrii tale,
M`am ridicat soptind dulci vorbe,
Iar singura ce`mi da atentie,
E simpla amintirea ta.
Am apucat pe`urmele tale, s`ajung la Soare
Dar tot ce am gasit pe drum
Sunt maracini, lacrimi amare
Suspine si dureri!
Rapus, dezamagit si singur
Am continuat, stiam ca asta vrei,
Zambetul tau mi`a spus printre suspine
Si tot ce`am adunat, pe drum am risipit.
Dar intr`o zi cuprins de teama
Si alungat de ganduri risipite,
Un zambet ingeresc sopti fiintei mele:
Te`am regasit.... M`ai regasit! <3

chestii. ganduri.

Chestia interesanta e ca in ultimul timp, gandesc. Bine`nteles ca voi v`ati gandit ca "haha" ca si asta gandeste? Evident. Mintea mea proceseaza o sumedenie de informatii la o viteza super mega extra ultra uluitor de rapida. Mai mult decat super mega extra ultra uluitor de rapida. Credeti nu? Eu nu, gandesc foarte incet, si foarte sigur. E un sistem invers proportional cu felul meu de a conduce.

Adevaru`i ca nu stiu de ce am inceput postul acesta, probabil ca s`a produs un fel de schimbare in modul meu pesimist si plictisitor de viata. Am inceput un curs. iar? da! iara... Si sper ca de asta sa ma tin ;))

Bun, intre timp mi`am adus aminte de ce vreau sa scriu, si va spun, ca azi de dimineata, seninul a doi ochi ciudat de colorati, cum n`am mai vazut pana acuma, mi`au cam inseninat toata ziulica, cat mi s`o parut ea de lunga, sau de scurta, sau asa mai departe. S`a inseninat atata de tare, ca am avut azi chiar chef de lucru. Si cu toate ca am avut o pila in mana, cu care am pilit o bucata de fier pana mi`a crescut par pe degete,ochii aia doi, care ma priveau erau incredibili. Si ce? ca parca n`am mai vazut ochi frumosi. ei da, asa`i. Am mai vazut, da ca si astia, ba!Super mega extra hecta ultra uluit am ramas. Bine`nteles ca n`am sa ma apuc sa scriu o poezie, dar vream sa imi exprim extremul sentiment de uluire. Si sper ca o sa revin cu o poza, asta in cazu in care o sa ma duc la persoana respectiva si`o sa ii spun, "buna, am scris despre ochii tai pe blog si vreau sa imi dai o poza cu ochii tai" haha.

Si`am sa va scriu povestea ochilor,
Ce m`au uimit asa de tare,
Povestea ochilor ce cu lumina arzatoare,
Intreg seninul a cuprins,
Si`ntr`o clipita, fara suflare,
Acei doi ochi m`au atintit.
Si`am zis ca nu va zic povestea lor,
Si despre ei nu am scriu, dar voi,
Voi nu stiti .... Voi nu stiti nici macar culoarea lor,
Seninul ochilor ce`ntreaga zi`mi insenina.

ce`ascunzi sub masca ta de inger?
esti demon sau inger esti?
si ce esti tu atuncea cand rasare luna,
te vad fugind cu dragostea mea toata,
te vad cum fugi spre stele,
si`ai vrea sa fug cu tine, ca sa te prind din urma,
sa te intorc `napoi,
sa`ti mangai iarasi chipul tau de inger.
esti inger! ingereasca`ti si divina fire.
cand te privesc fiorii ma cuprind,
de frumusetea ta cea rara,
cand vad cum ma patrunzi
cu ochii tai de sticla,
privirea ta dulceaga.
tu esti si om, si inger,
esti demon pentru mine,
ca`n fiecare clipa, te vreau mai mult mai tare,
si tot ce`mi incanta minunata`ti fiinta,
privirea`mi desfata, tu!
esti cea mai minunata fata.
esti tot ce mi`as dori, doar mie.

limba

sa nu dai replici fara sens,
cand lumea te`nconjoara,
sa nu dobori,
cu limba ta sa nu omori
un gand ce jalnic te`nfasoara,
sa nu il lasi, sa`l tii in gand,
si sa`l omori, sa il strivesti acolo,
s`ascunzi durerea de mormant,
s`asculti cuvantu cum se pierde,
si sfatul meu sa il asculti,
si`asculta, nu il pierde!

sa judecam...

cin`sunte noi sa judecam macar o gaza?
paianjenul, sa spun asa,
ce`si infasoara prada in insusi panza sa,
sa`l judecam, si sa`l strivim cu degetul macar...
dar mai presus de`a judeca paianjenul,
ca`i mic si neajutorat,
noi, judecam pe oameni,
si incercam sa scoatem barna,
din ochiul oricarui trecator.
noi judecam...?
nu stim ca judecata nu`i a noastra,
si de`am ajunge`asa de sfinti macar,
sa judecam pe ingeri,
insa aici, jos pe pamant, sa nu il judecam pe om,
ca om suntem, si nu`i a noastra judecata.
adu`ti aminte inainte, de`a scoate barna
din ochiul celui trecator,

sa iti scoti paiul din insusi ochiul tau!

the good night story...

A fost o data ca niciodata...
Asa`ncepe povestea lor. Povestea celor doi copii ce se jucau pe malul marii, in rasaritul razelor dulci de soare, care se unduiau frumos peste chipurile lor copilaresti... Doi ingeri in chipul celor doi. Timpul se scurgea incet, ca nisipul fin dintr`o clepsidra. Si, copilasii nostrii veneau in fiecare dimineata sa`ntampine jucaus rasaritul de soare. Incet, minutele se transformau in ore, orele`n zile si zilele`n luni si in ani. Si odata cu trecerea timpului, fiecare rasarit le parea mai frumos, iar soarele, din inaltul cerului privea la ei, parca in fiecare dimineata trimitandu`si razele mai dulce si mai jucause. Parca rasarea pentru ei.
Iar intr`o zi, impinsi de ganduri, au pasit incet pe raze, desi batuti de vant, si de furtuna, ce incerca sa`i opreasca a ajunge la tinta, s`au avantat tot mai tare, mana in mana, sa vada de unde rasare soarele... Marea ridica valurile`i inspumate tot mai sus ca sa`i aduca inapoi la mal. Si au pasit pe valuri, pe valuri, pe raze, pe sperante si vise, si incet cu cat inaintau spre soare, parca se prefaceau intr`unul. Zadarnic s`a zbatut marea sa`i opreasca, zadarnic statea soarele`n loc, si incerca sa fuga de ei. Sperantele si visurile lor i`au adus deasupra cerului, unde soarele ardea tot mai tare, si`ncet, prefacandu`se una cu razele, ei rasar in fiecare zi peste mare.
Iar rasaritul e`asa radios, si soarele`i tot mai puternic, un zambet parca e tot cerul, in dragostea lor jucausa, au ajuns sa rasara de`odata cu astrul luminos... Si ei vor trai fericiti pana la adanci batraneti, privind de sus cum se scurge timpul si viata, cum marea`si inalta valurile tot mai sus, incercand sa`i aduca`napoi. Dar locul lor e pe cer, printre raze si mii de sperante, printre vise si stele.

Acol s`a nascut fericirea...