De ce'mi zambesti atata de frumos copila?
Cand zambetu'ti e doar pelin
Iar buzele'ti sunt doar amaraciune?
De ce vrei sa'mi prefaci tristete fericirea
Sa ma lasi in suflet gol,
Nu vezi ca lumea e plina de zdrente?
Nu vezi ca in lume e'atata tristete?

Pleaca! Nu vreau sa gust din tristetea'ti
Nu vreau sa ramaie sufletul meu gol
Du'te, si lasa'mi fericirea.
Du'te departe, undeva pe un nor
Sa nu te cunosc decat atunci cand
Buzele tale vor curge ca mierea
Cand sufletul tau va fi raze de soare.

Romantismul (epoca straveche)

Tu si eu, marea si valurile... Luna si stelele. Inchide ochii incet, nici prea incet sa nu adormi, nici prea tare sa nu ruinam momentul. Romantic, nu? Romantismul asta... si totusi exista. Exista pentru ca s`a zamislit in noi imboldul acesta de`a fi draguti, de`a fi cuceritori.

Cum altfel decat asa, visand? Visand la nemurirea sufletelor noastre vesnic tinere si frumoase si indragostite, chiar daca stim ca dragotea la un moment dat o sa dispara si iubirea aia jucausa din privirea ta n`o sa mai fie. O sa se traga in spatele ochilor tai minunati. Dar o sa fie, nu? Acolo undeva o sa ramana ea ascunsa.

Asa`i la inceput, da peste. Iar apoi, dupa multa vreme, multa multa vreme o sa se ascunda. Si trebuie in fiecare zi prinsa cu un carlig mare (cat inima mea) si scoasa la iveala. Cu romantism draga, cu romantism. Cum altfel? N`am sa`ti smulg iubirea cu forta, cu grija draga mea, cu grija multa. Cu vorbe, cu fapte, cu dragoste. Cu romantism. Cum altfel, nu iubito?

N`am fi noi mari poeti, scriitori, romantici, daca n`ati fi voi! Orice barbat, orice bruta feroce, neimblanzita, nestapanita, toti, palesc in fata frumusetii voastre si incep sa devina romantici. Pentru voi. Pentru inimile, sufletele voastre. Pentru ca voi meritati.

Viata e frumoasa. Dumnezeu a creat`o. La fel, Dumnezeu a creat femeia pentru barbat. Eva pentru Adam. Era frumoasa. De`aceea Adam, plin de mirare a exclamat cand a vazut`o "Isha". Era a lui. Nu?

Da, romantismul... Tu, eu, foaia asta plina de litere si un cer senin plin de stele. Luna aruncand razele ei spre noi iar noi...Noi privind`o cum ne priveste, ca niste copiii am sta uimiti admirand`o cat e de mare pe cer, si nu zice nimic. Si nu face decat sa lumineze si totusi... E atat de romantica.

Ca si tine de fapt. Cine zicea ca fetele trebuie sa fie romantice? Fetele trebuie sa fie ca Luna, sa straluceasca in ochii lui. El, trebuie sa fie romantic sa o cucereasca. Iar ea, prin simpla ei prezenta sa`i cucereasca inima si sa`i incalceasca gandurile si mintile si... Simplu. Vorbele poate sunt de prisos pentru ele, insa noi... Noi trebuie sa vorbim, sa fim romantici!

De ce se numeste epoca straveche? Pentru ca sa intrebi tu! Si ca sa iti dai seama ca azi nu mai visam la asa ceva. Asta e romantismul unei epoci trecute, a anilor copilariei mele, a tineretii parintilor nostrii, care undeva nu departe a apus. Azi ne prefacem ca vrem sa fim romantici cand de fapt ne grabim sa calcam in picioare sentimente, sa frangem inimi si sa sucim minti. A cat mai multor persoane care ne plac noua. Azi e totul pe dos.

Atunci cand ti`ai delimitat propria ta lume, restul lumii pare... nebuna!

Nu ma chema sa cobor pe pamant
Sa las slava ce`o am intre stele!
Nu ma chema sa cobor spre tarana
Eu nu`s muritor, eu nu sunt Luceafar
Eu nu`s Eminescu!
Oh, tu nu intelegi,
Eu ma frang spre`orizont
In mii de raze ma pierd peste pamant
Dar nu ma cobor din nemurirea`mi.
Ah, Catalina, tu nu stii ca slava ce`o am eu aici
Sa colind tot pamantul de sus dintre stele
Sa ma frang in raze`aurii...
Tu nu sti ca slava,
Slava mea nu o dau,
Eu n`o`mpart cu nime.
Te rog sa ma lasi sa ma frang
Intre stele doru sa`mi plang
Razele mele`ncalzeasca pamantul
Si inima ta plapanda...
Iubeste`m`asa, Catalina,
Tu muritoare, eu printre stele
Mai sus de nori mi`a fost scris ca sa stau...

In graba mare

Hai, repede, sa fugim!
Sa fugim spre stele
Sa fugim departe`n lume
Ca sa nu ne stie nimeni
S`alergam pe ceru`albastru
Ca luceferi ca si astrii
Sa fugim in graba mare.
Hai cu mine! Hai departe!
N`a sti nime`a noastre ganduri
N`a sti nime`a noast` povesti
Om pleca, fugim departe
Si`om fauri vise maestre
Si`om visa cu luna`n poale
Si cu stelele la tample...
Hai in graba, orizontul
Sa cutreieram pamantul
Sa cunoastem raza lunii
Valul marii`nfiorat
Calmul ei sa cante`n ganduri
Sfinte melodii si versuri.
Hai sa`nvingem greul vietii
Cu`n suras si zambet dulce
Cu un raset ce`nfioara
Si necazul dar si greul
Tot ce`i rau.
Hai in graba sus pe pe nouri
Sa privim din cer pamantul!

Aripi frante

Din nou un inger isi frange aripile
Frant de zbor, trudit de`atata alergat.
Din nou, un inger se pierde
In zboru`i lin, in mijlocul vietii
Plin de sperante, dorinte...
Un inger iarasi se pierde.
Sa`nveti de la oameni ca viata se duce,
Sa`nveti de la stele, scanteia se stinge
De la flori sa inveti, petal`ofileste
Sa`nveti de la viata ca`n viat`amintirea ramane.
Sa sti ca durerea se trece
Invata! Sa pastrezi amintirea cea dulce
Cu zambet si raset, cu tot ce`i mai scump,
Tu tine`amintirea cea sfanta.
Nu da bucuria din suflet, durerea va trece!
E grea despartirea
Sa nu`ti pierzi speranta!

O zi de ieri...

Totul a`nceput intr`o zi de ieri
Cand umblai agale, calcand pe petale
In fata casei mele.
Cautai parca ratacita
Zambete ce le`ai pierdut
Intr`o zi de joi
Cand cautai pierduta
Parca in deruta
Surasuri care`ai vrut
Sa le dai la`nceput unui muritor.
Cand deodata din senin
Aparu pe strada mea rasuri colorate.
Nu stiam de unde vin!
Cand te`am ajutat s`aduni
Tot frumos intr`un manunchi
Tu te`ai aplecat spre mine,
Am simtit viata in vine
Mi`ai soptit un "multumesc"
Si`ai plecat pe nu stiu unde...

Ganduri

Cand ma cuprind gandurile toate
Si ma cufund in lumea mea
Imi pare ca imi pierd din minti
Si ma confund cu'n fel de mare fara margini.
Un fel de multe lucruri fara rost,
Si de cuvinte irosite.
Cand ma aplec peste luntrea mintii mele
Pare ca innebunesc pe loc intr'alt om.
Parca in lumea mea, e totul nebunie
Si parca'i tot ce trebuie sa fie.
Acolo'n lumea mea,
Sa'i spui tu nebuniei sa dispara?
Sa'i spui ca nu'i e locu'acolo?
Ti'as zice ca esti prea normal,
Ti'as zice ca... In mintea mea
Sa fi nebun e prea normal...
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Ca'i langa tine Dumnezeu.

Exista unele persoane in viata care nu te cunosc, care nu`ti stiu trairea si suferinta, insa nu incearca sa te cunoasca. Ne batem de ei in fiecare zi. Ne privim cu dispret, dar mergem mai departe... Pacat. Nu`i bine. Fiecare om are o sansa.
Apoi exista persoanele care te vad, te cunosc putin si apoi incep sa`ti puna etichete. Te supraestimeaza. Nu`i bine.
Si apoi exista prietenii adevarati. Care te cunosc, iti stiu si trairile, si caderile si suferinta si bucuria. Si iti dau sfaturi.


Cand toti in jurul tau privesc spre tine
Si'ti spun "dar tu esti tare!"
Insa tu stii c'abia stai in picioare.
Cand toti privesc cu jind spre tine
Si'ar vrea sa fie "tu"
Insa nu stiu ca'n rasul tau e'atat'amaraciune.
Ei nu stiu ca abia te tragi pe coate
Ca nu mai poti si nu mai vrei
De'atata amar si'atata greu.
Cand toti privesc si toti te'arata
Tu stii, nu meriti, ci tu...
Doar esti!
Cand crezi c'ai fost
In cele mai adanci si infioratoare vai
Cand crezi ca ai trecut prin valea mortii
Si ai fost singur, fara Dumnezeu
Cand crezi ca te'ai uitat Divinul
Ca tot ce ai facut a fost din simplul "eu"
Tu sa nu uiti caci Creatorul
El ti'a promis ca'n focul cel mai greu
Nu te'a lasa, ca'i langa tine Dumnezeu!
Sa nu uiti frate, sora,
Sa nu uiti de Dumnezeu!
Sa stii ca'n toate lucrurile, toate
Daca'L asculti, te'aude Dumnezeu.

Sentiment.

     

      Uneori, cand stau ascuns in cochilia mea imi pare ca valuri n`au sa mai treaca. Ca oamenii nu se vor schimba niciodata si ca Dumnezeu ne priveste doar de sus fara sa se coboare in multimea de strigate de durere. Desi stiu ca nu`i asa, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

      Ma izbeste din toate partile un val rece ca de gheata si ma arunca de la o parte la cealalta a vasului meu scufundat pe jumatate. Desi stiu ca are sa iasa soarele in curand, ca furtuna are sa treaca si ca totul o sa fie in curand bine, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

      Pentru ca din cand in cand, se isca cate`o furtuna napraznica pe marea vietii acesteia. Parca venind de pe lumea cealalta si tragand dupa ea toate puterile intunericului. Toti demonii si toate bestiile pamantului, doar doar au sa inghita tot ce`a mai ramas bun in om. Desi stiu ca Salvatorul e aproape, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

Sentiment ce`ascunzi in inimi

Dor, dureri, melancolie

Tu ce`ascunzi a lumii frica

Si ineci tot intr`o clipa

Dor ce parca nu mai trece

Lasa tot pustiu si rece

Nu te prinde sa te duca

Intunericul in a lui lupta?

Nu te`alunga vreo naluca?

Tu ai vrea sa spulberi totul

Tot ce`i mai frumos in suflet,

Zambete si amintiri.

Un strop de iubire mai vrem

Ce`i sfant si curat sa ramana!

Plini de iubire

E dimineata si...
Hai sa vorbim de iubire,
Tu si eu, sa`i dam aripi!
Tu sa`mi spui ca e oarba
Eu sa te cred, C`asa e iubirea.
Eu sa`ti spun ca e sfanta
Si tu sa ma crezi,
Doar vorbim de iubire!

Hai sa`mpletim in iubire
Cuvinte ce nu pot fi sterse
De vant, de furtuna,
De ploaie si valuri.
Sentimente ce nu pot fi distruse
De gandurile rele si oamenii curiosi
De incercari si sfaturi misele.

Hai sa`mpartim la cei ce nu au,
Ca sa vada ca inca exista IUBIRE!

E dimineata si vreau sa va urez o zi plina de iubire!

Fara drepturi de autor!

Mai devreme, minunatul nostru site de socializare "Facebook" imi reda la news urmatorul status:

"Am intalnit in viata persoane pentru care am facut totul, totusi de la multi nam primit nimic in schimb. Dar am invatat ceva !
Am intalnit in viata persoane care credeam ca mis prieteni adevarati , iam iubit ca pe un frate ,dar mau dezamagit . Totusi am invatat ceva !
Am intalnit in viata persoane care mau urat , totusi prin o vorba buna , acuma imi sunt prieteni , Si am invatat prin asta ! 
Am vorbit de rau pe multi , care nu meritau ..eii in schimb mau acceptat asa cum sunt ....in viata are totul scopul lor ,tu trebe doar sa te astepti de la toate ;)"  (Ioan Petca)

Pe care l`am luat fara drepturi de autor de la Ioan.  Fara pareri de rau. Nu pot sa spun decat, viata te invata cum stie ea mai bine. Daca te lasi invatat de ea o sa te doara. Daca te lasi invatat de "prieteni" o sa te doara si mai rau. Pana la urma toti trebuie sa invatam, sa ne maturizam, sa lepadam ce era copilaresc, sa ne alegem prietenii adevarati si sa mergem mai departe. Cum mergi mai departe? Simplu. Privind inainte. Cand privesti inapoi nu esti vrednic sa mergi inainte. Noi nu traim in trecut. Savuram prezentul si privim in viitor. 

Un alt status care mi`a atras atentia si care mi`a placut a fost urmatorul:

"Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.." (Madalina Valean)

Pe asta de unde l`am furat? De la o fata pe care o cunosc de cand ma jucam in spatele blocului cu verisorii mei. Adevarat. Toti stim da sfaturi, invataturi si ....continuturi. Dar cel mai important e sa dam altora o stare de spirit, si cel mai greu. Nu o putem da pur si simplu. Ea nu se ofera ca pe`o prajitura. Si daca ar fi asa molipsitoare ca un zambet. Si.... ce stare de spirit dai? Sa fie una care sa bucure! Si`atunci cand ai sa primesti inapoi un fel de:" Tot timpul cand vorbesc cu tine, ma simt mai eliberat, fericit. Starea ta de spirit parca ma face sa fiu bucuros." Atunci sa sti ca ai reusit! Nu te da batut.

And, for the last. I got another one here:

"Nu poți descoperi noi oceane până nu ai curajul să pierzi din vedere țărmul." (Motogna Tabita)

Chiar nu se poate? Deloc! Se cam leaga de primul, asa ca, priveste inainte! Nu te inspaimanta cand vin valuri care par ca te doboara. Inainte si la Isus! Cu Credinta.

Sper sa nu va fie cu suparare. :-D Si daca v`a fi cu suparare, ce sa zic, "sue me!" :)) Am un avocat bun.