Romania visurilor mele. De cand eram mic, am avut o viziune a unei tari unite, cu un potential destul de ridicat, si desi stiam ca nu este asa, visam departe in tara mea. O vedeam asa cum am citit`o in cartile de istorie, si in tot raul, este si un bine la urma urmei.
De la Decebal pana la Traian, Traian Basescu, visam o Romanie mai buna. Cum creionau poetii nostrii, scriitorii, tara noastra intr`un contur atata de mirific, ca intr`un basm, ca intr`o poveste, si cum citeam in cartile de "Limba romana" in clasele mai mici, cum ne invatau doamnele invatatoare. Imi aduc aminte poezii si povestiri, cum asterneau paturi de zapada peste ulitzele satului bunicilor nostri din povesti, si covoare de frunze aurite pe potecile pe care strabateam toamna pana la livada bunicii. Fiecare frunza, fiecare fulg, fiecare raza de soare ascunsa dupa deal, facea Romania in imaginea copilului din mine, o Romania atata de frumoasa.
Visam cu ochii deschisi cat de frumoasa era patria mea, si eram mandru ca m`am nascut aici, eram mandru de poetii "mei", de vitejii din "Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova", de rascoalele impotriva boierimii, pe care`i vedeam ca niste asupritori ai sclavilor si ai celor mai saraci. Citeam cu atata dor povestiri istorice, poezii eroice, istorii si istorisiri.
Pana ieri, cand am crescut un pic mai mare. Pana azi, cand incet deschizi ochii la ce`i in jurul tau si vezi ca nimic nu`i asa cum scrie in cartile de istorie. Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, erau doar exceptii in tarile noastre, unificatori, pe care romanii i`au uitat, pe care conducatorii nostri de azi nu i`ar lua ca exemplu nici de`a dracu.
Furati dragilor, furati si sperati la o Romanie mai buna, mai infloritoare, mai bogata.
"Domnule presedinte, face`ti ceva pentru noi, prea multi ca mine au murit pentru voi"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu