Am pictat impreuna un tablou pe care mai apoi, l'a luat vantul uitarii, la spulberat valurile gandurilor innecate'n mare, am pasit pe raze ce'aduceau fericirea, pe fulgii de nea asezati pe pamantul inghetat, am pasit pe deasupra lor, incet ca nu cumva sub greutatea gandurilor impovaarate sa'i zdrobim. Am ascultat cum plange vantul cand taie crengile copacului uscat de frig, iar apoi... Apoi ai inceput sa alergi, dar, pasul meu greu a ramas in urma, povara mea m'a tras inapoi, si"am lasat gandurile mele sa ma tina in spate... Singura, inima mea a ramas la tine...te'am privit cum ai plecat, fara ca, macar privirea sa o intorci, un gand, o amintire...? Totul s'a prabusit. Silueta ta am vazut'o disparand incet printre ramurile incetosate din privirea mea, pana cand tot ce'a ramas a fost umbra unei amintiri uitate pe un raft de biblioteca... Acum, cine esti, si unde? Intoarce'te.
Si daca maine, mi`as pierde ultima suflare, ultima licarire de duh, si ultima raza din privire, ca o ultima raza de speranta in neant, daca maine ar fi sa imi pierd ultimul gand in multimea de ganduri ce se`neaca in mare, asa cum se ineaca speranta zilei de maine in negura noptii...tu sa ma privesti de departe, sa`mi privesti durerea si sa taci, sa ma asculti, si sa nu imi raspunzi, sa ma lasi sa mor, sa nu plangi si nici macar o lacrima sa nu curga pe obrajii tai..
Coboara`mi durerea`n mormant,mormantul cel rece varuit in alb, si`adumi din noua speranta dragostei ce ne`a legat cand eram copii, cand am aflat prima raza din luna, si primele raze din stele au cazut peste noi. alearga din nou inaintea mea ca si mai`nainte, aduna`mi razele tristetii si`arunca`le`n mare, in marea uitarii durerilor. asteapta`ma acolo unde ma asteptai candva, si rasari`mi dragostea, ce n`ai mai rasarit`o niciodata, asterne`mi in cale un drum fara spini si piedici.
Hai, vino, intalneste`ma acolo unde am furat prima privire impreuna, acolo unde ti`am soptit prima data, mi`e dor de tine, chiar daca esti langa mine, unde mi`ai grait prima data cu vocea ta blanda, si mi`ai spus ca ma iubesti, si mi`ai spus ca si tie ti`e dor de mine, si`apoi am plecat amandoi impacati cu gandul.
Eu am fugit spre apus si tu spre rasarit, si mi`ai spus, in fiecare dimineata cand o sa rasara soarele, o sa alunec pe`o raza si`o sa ma ascund intre frunzele copacilor, si doar atunci cand va apune voi iesi, si te voi intalni la apus, te voi intalni acolo unde te ascunzi, si voi veni cu tine, si`n fiecare dimineata voi face la fel, si te voi privi, si vom fugi impreuna pe raze de`argint si de aur, voi pasi pe norii de plumb grei, vom pleca departe`ntre stele, si vom visa cu ochii deschisi privind unul la cel`lalt.
Coboara`mi durerea`n mormant, si vino sa fugim departe… sa ne iubim…
Un comentariu:
Am pictat impreuna un tablou pe care mai apoi, l'a luat vantul uitarii, la spulberat valurile gandurilor innecate'n mare..tu sa ma privesti de departe, sa`mi privesti durerea si sa taci, sa ma asculti, si sa nu imi raspunzi, sa ma lasi sa mor, sa nu plangi si nici macar o lacrima sa nu curga pe obrajii tai.Coboara`mi durerea`n mormant, si vino sa fugim departe… sa ne iubim…"...pentru ca eu retin doar ce vreau eu:) :))
Trimiteți un comentariu