Sa fie doar copilaria care trece, si lasa in urma un dor... un dor neexplicabil? Sa fie vreo explicatie? Ce lucru sa`i pot asocia...? Privesc cum picura frunze uscate peste inima mea,si nu ma atinge macar una, privesc cum roua murdara imi plange amarul, si nu ma atinge nici sentimentul de mila, nici doru in mine nu`l mai aprinde nimic, nici amintirea primei zile de scoala nu`mi mai trezeste inimii mele sentimente nestinse de dor de copilarie.
M`aplec cu creionul tocit peste hartia nescrisa, aprind cu sonoru parca urland in urechile mele o muizca pe care mai demult o uram, si incep sa ascult "tchaikovsky- march slave" ceva ce nu puteam nici macar sa citesc mai demult, dar`mite sa mai si ascult... imi sparge timpanul, cu o durere ce`mi place, ascult fiecare nota pe care o canta apoi chopin la pianul lui parca adormit de zile, un pian de`o frum`setze morbida, imi unge inima incet... un leac pe care nu l`am primit de mult.
Ce sentiment mai poti aprinde`n mine? ce dor mai crezi ca pot acum sa simt? ce amintire crezi ca mi`as putea aduce`aminte? mai poti sa fugi acum in mintea mea, sa imi zambesti incet din coltul gurii tale dulci? sa`mi spui ca ma iubesti si`apoi sa fugi pe raze de luna, printre stelele de pe cer..? Poti sa`mi mai soptesti un gand ca sa`mi aduca viatza? unde esti...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu