Angelic...

Din slava ai venit, tu, inger, in om te'ai imbracat, dar chipul tau ce radiaza fericirea, cu razele frumusetii tale, raspandeste mireasma iubirii eterne, iubirea ce'ai adus'o din marire, de acolo, mai sus de astrii, mai sus de galaxii, unde, in locasul ingerilor, al zeilor, iubirea, fericirea, dragostea, pacea, salasluiesc, acolo unde ele domnesc.
De ce'ai venit aicea jos, de ce ti'ai parasit locasul, de ce ai luat tu chipul nostru? Intoarce'te de unde esti, intoarce'te acolo. Intoarce'te in slava ta, tu om cu'angelic chip, intoarce'te 'napoi. De'aici iti poti clati privirea, in razele ce scalda dimineata, de'aici poti ca sa culegi doar picurii de roua, ce racoresc diminetile calde, aici, norii'ntunecati de griul palid, ce'aduce ploaia, iti picura pe umerii goi fericirea. Tu nu esti de aici, tu nu poti sta`n lume, si doar privirea ta imi spune, ca fericirea de aici, alaturea de cea din slava, in veci nu o poti pune.
De ce'ai venit, tu, om in chip de inger... De ce'ai venit? Acol rasare soarele in fiecare clipa, si razele'I scalda faptura'ti nu doar in simpla fericire, acolo picurii de roua, e raul care'ti da viata, acolo, ploaia fericirii, aduce nu o clipa, ci ne'ncetat o bucurie sfanta, si nu din norii gri si palizi, ci chiar din fericirea insasi. Dar tu nu stii... Nu stii ca'n lumea asta, nu'I locul tau...nu stii c'aici noi suntem blestemati ca sa traim putin, si in durere, nu stii c'aici o fericire'I scurta, nu stii ca tine doar o clipa si'apoi trece....tu nu stii... N'ai sa'ntelegi.
Hai, du'te, du'te inapoi, nu zabovi o clipa, dar du'te inapoi acolo, acolo'I fericire, si muritorii tanjesc s'o aiba, dar tu, un inger, te'ai coborat aici jos langa mine, crezand ca asta'I fericire. E fericire, de om, de muritor, dar nu de inger... Si daca'n ochii tai privesc atata bucurie, si daca'n ei vad ceru'ntreg, daca in glasul tau e'atata armonie, acum, ce sa mai cred? Hai spune'mi ce sa cred? Esti chiar un inger, nu esti atat, esti totul, si'n tot ce esti tu m'ai cuprins pe mine. Din razele privirii ce raspandesc fiorul dragostei in mine, prin fiecare unda a vocii tale sublime, prin fiecare gest si fapta, esti un inger. Ramai, sau pleaca inapoi...? Ramai, ramai doar pentru mine, sau pleaca inapoi in fericirea'ti...

trist.

Pe cand se`mpreuna ziua cu noaptea,pe cand stergea luna ultimele raze ale soarelui,atunci cand noaptea se juca pe pamant, cand soptea stelelor fericirea ei, atunci…atunci am inceput sa iti spun prima data te iubesc. Atunci am inceput sa vad in tine, dragostea pe care Dumnezeu a pus`o pe pamant, atunci am inceput sa citesc in ochii tai, iubirea lasata omenirii, iubire care se ascunde in privirea ta jucausa. Atunci pe malul apei, am zarit oglindirea lunii, care se intrepatrundea cu oglindirea chipului tau minunat, chipul tau, pe care il mai vad si astazi cand trec singur pe malul marii, printre valurile care se risipesc incet pe nisipul acela galbui…

Te`am luat de mana, incet si am inceput sa iti povestesc povestea lunii, a noptii, a stelelor, dar tu…Tu nu ai stat o clipa sa m`asculti, ai vrut sa vezi chiar tu, sa vezi ce se intampla, cum stelele plutesc in marea lor infinita, cum se plimba in jurul lunii, cum luna in maretia ei, rasarea noaptea peste pamant, ca sa priveasca , sa`ti vada ochii, si chipul tau minunat. Dar tu n`ai stat o clipa, o clipa nu ai vrut sa stai, si te`ai ascuns, si ai plecat.

De`atunci astept sa vii, sa`ti spun ce`am vrut o data, te`astept pe malul marii, si luna mi`e alaturi, si stelele`mi zambesc, in fiecare noapte, privesc incet pe mare, cum valuri dupa val apar, si`apoi, se pierd pe mal, se risipesc printre firele de nisip, apoi se`ntorc in mare…in marea uitarii, asa cum se`ntorc clipele petrecute langa tine, asa cum se risipesc printre suspine, visele traite cu tine, asa cum fiecare gram al iubirii mele, se pierde pe malul vietii mele, in oglindirea chipului tau minunat, pe marea vietii, in care te`am cufundat.