Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

 - Ei, cine esti?
 - Din forta o frantura;
Ce face Binele - cand Rau`l vrea.

                          Goethe, Faust

"Iubirea a tasnit in fata noastra asa cum tasneste din pamant un criminal pe o stradela, si ne`a lovit deodata pe amandoi! Asa loveste fulgerul, asa loveste un pumnal finlandez." - Maestrul-


"Pe neasteptate, m`am facut cu un prieten. Da, da, imaginati`va, in general sunt inclinat sa nu ma apropii de oameni, dispun de o ciudatenie draceasca: ma apropii de oameni cu dificultate, cu suspiciune, cu banuiala. Si, imaginati`va, in aceasta situatie mi`a intrat in suflet un individ neprevazut, neasteptat, si care dracu` stie cu ce semana in exterior, c`a inceput sa imi placa extrem de mult de el." - Maestrul - 


"M`am culcat suferind si m`am trezit bolnav. Deodata, mi s`a parut ca intunericul toamnei va sparge geamurile, se va insinua in camera si o sa ma inec in el, ca intr`o cerneala." - Maestrul -


"Urmeaza`ma, cititorule! Cine ti`a spus ca nu exista in lume iubire adevarata, credincioasa, eterna? Sa i se taie mincinosului limba mizerabila! Urmeaza`ma, cititorul meu, numai pe mine si o sa`ti arat o asemenea iubire!" 


"Neaparat se va intampla ceva, pentru ca nu se poate ca un lucru sa dureze vesnic. Si, mai mult, visul meu a fost premonitoriu, bag mana`n foc." - Margareta -


"Totul in jur era mort si asa de morocanos, ca`ti venea sa te spanzuri de plopul acela tremurator de langa micul pod. Nicio adiere de vant, nicio miscare a norului si niciun suflet viu. Iata un spatiu infernal pentru un om viu!"


"-Nu, asteptati... Stiu ce fac, Dar o fac numai pentru el, pentru ca nu mai am alta speranta in lumea asta. Dar vreau sa va spun ca, daca o sa ma duceti la pierzanie, sa va fie rusine! Da, rusine! O sa pier din cauza iubirii!" - Margareta -


"Zei, zei ai mei! Ce trist e pamantul seara! Cat de tainice sunt ceturile de deasupra mlastinilor! Cine a hoinarit prin ceturile acestea, cine a suferit mult inaintea mortii, cine a zburat deasupra acestui pamant purtand in spate o povara peste puteri, acela stie asta. Cel obosit o stie."

Suflete pereche

Suflet pereche, de cand te'astept
M-am agățat de tin' ca scaiul
Crezand ca tu existi
Crezand c'am sa te aflu'n viata asta.
Suflet pereche, tu esti departe
Dar eu te simt,
Si nu as vrea sa te'astept
Ca poate ani lumina
De unde esti, ti'ar trebui
In cale sa'mi apari.
As face sacrificiul, dar eu n'am ani
Si ani lumina suna mult
Si'i trist sa te astept de unul singur
Dar daca vii, am sa las totul pentru tine.
Suflet pereche, tu poate esti
Poate te'am intalnit candva in drumul meu
Dar graba si orbirea, si goana dupa Morgane M'au dus departe'n drumul meu.
Tot mai departe de tine...

Cand m`ai gasit

Cand m`ai gasit plecat sub cruce
Eram rapus, in colbul de pe drum
Si`mi numaram amar zile si nopti
Cate`am trait pana atunci.
Le numaram si cautam raspunsuri
Ranit, cu suflet gol
Si inima de piatra, franta.

Cand m`ai gasit in colbul de pe drum
Privirea`ncetosata abea putea vedea,
Durerea mea prea mare
Pe Tin` te condamna,
Ea condamna pe`oricine
Pe mine mai putin
Caci restu toti purtau o vina.

Cand m`ai gasit ranit,
In patime straine
Tu nu m`ai condamnat
Desi purtam o vina.
Purtam vina mainilor Tale strapunse
A fiintei Tale ce`a atarnat pe cruce
Si tu, tu nu m`ai condamnat.

Tu Doamne nu m`ai condamnat
De sangele ce`a curs, caci in el m`ai spalat
De cuiele din palmi, caci ele m`au salvat
De crucea grea, de via dolorosa
Caci grumul greu de suferinta,
Acolo sus pe dealul capatanii
Tu ai spalat trecutul meu!

Si`ai inviat, din mormant te`ai ridicat
Caci tu esti Domn si Imparat
Pacatul lumii ai spalat
Iar cei ce vin la tine,
Pe veci sunt rascumparati.

Te`am cautat

De obicei cand scriu, e despre iubire. Si cand e despre iubire, e despre tine. Sau cel putin era. Nu te mai gasesc. Te`am cautat in privirile gingase, ochi caprui si verzi si`albastri. Te`am cautat in privirile blande...

Te`am cautat, iubire, te`am cautat in astrii
Printre raze de lumina, de argint, in praf si`n aur
Te`am cautat zadar in stele,
Si mi`am zis "tu nu esti asa de departe".
Te`am cautat apoi in picuri, si in norii cenusii,
In albastrul cerului senin de vara,
Ascultam cum picuri de departe
Bat pervazul geamului murdar,
Insa tu, acolo nu erai.
Picuri erau un cantec
De durere, despartire nu iubire.
Te`am cautat in flori de camp
Printre bazait de`albine
Te`am cautat in cantec
Dulce sunet dat de coarde
Unduind prin aer note
Rupte dintr`un cor de ingeri
Asezate pe`o chitara.

Te`am cautat in chipuri,
In priviri si glas duios
Te`am cautat in inima`mi
Dar mai apoi cand am crezut
Ca te`am gasit, tu ai plecat.
Te`am cautat,
Si am ramas s`astern in versuri
Iubiri ce praf s`ales de ele.

Si iar alerg descult pe'un drum fara speranta Gandind c'am sa'ntalnesc iubirea
Crezand ca tu ai sa apari in cale
Si iar imi frang inima'n disperare.

Cu fericirea nu m'am inteles
Decat cu'amaraciunea
Durerea, pactul m'a pus sa il semnez
Cum ca de cate ori in cale
Am sa'ntalnesc iubirea
Sa n'o ating, sa nu o simt
S'o vreau si sa n'o am.

Dar daca tu, cu gingășia'ti
De lanturile mele'ai sa ma scapi
Tot ce'ti promit e sa fiu om
Sa ma desprind din lumea de cuvinte
Sa nu mai scriu despre iubire
Ci sa o simt cu tine.

Sa ma transform chiar eu
In tot ce-am scris vreodata
Sa fii pasiunea mea
Nu in cuvinte ce se frang murdare pe hartie
Ci in inimile noastre muribunde.

Noi sa traim ca într-o poezie
Nu poezia ca un om
In slava ridicata prin cuvinte
Simtiri si sentimente.

Prieteni, oameni simpli

Inspirat din cartea vietii
Fara scriitori maeștri
Fiecare'n dreptul lui
E'un maestru priceput.
Fa ce sti sa faci mai bine
Nu te lua tu dupa nime
Ca'ncercand sa tot tii pasu
Cu acei ce te inspira
Ai Sa vezi pe la sfarsit
Ca n'ai reușit nimic.

Ai sa vezi ca esti o copie
Dupa internet si scorpii
Ce apar pe la TV
Îmbrăcați la patru ace,
Care mint si fura dracii
Si se dau a dragului
Mai frumosi ca rasaritu.
Tu fi simplu, dar special
Fi un om mai natural
Nu fi pentru cei din jur
Pentru tine fi om bun.

Cei mai mulți, ce te'nconjoara
Așteptări au de la tine
Ca de la bilete loto
Si cand nu esti pe masura
Ei te schimba'ntr'o secunda.

Cauta pe langa tine
Oameni simpli, iubitori
Sa nu fuga la necaz
Ci sa vina mai aproape
Sa nu dea bir cu fugitii.
De'i gasesti pe astia oameni,
Nu ca n'ar mai exista
Se ascund ca le e frica.

De'i gasesti, fi pentru ei
Om si prieten de' o potriva
Si'ai sa vezi cum pentru tine
Or sa fie ei la fel.

Făt-Frumos sau calul lui?

Toate fetele îl așteaptă pe "Făt-Frumos" venind călare pe un cal alb. Și au dreptate așteptându-l, doar că nu știu când o să apară. Pentru că el, Făt-Frumos de astăzi s'a rătăcit pe la prea multe Ilene Cosânzene, iar când apare, sătul de prea multă iubire, trădare sau suferință, tot ce vede în fața lui nu e o femeie care are nevoie de atenție, ascultare, răbdare, iubire, niște brațe puternice care să o ajute să suie pe șaua calului lui. Aici problema lui e ca și rezolvată după ce o dă pe spate cu niște vorbe dulci, complimente goale, flori luate in fugă pentru a impresiona viitoarea victimă. Ca niște hoți perfizi care știu deja ce și cum au de făcut, își pun super masca de gigolo si au răbdare până pot acționa. Ca sa fi un gentleman adevărat, trebuie sa fi un om sincer, fără măști după care să te ascunzi. Tind să cred ca Făt-Frumosul nostru, pe undeva pe drum și-a dat calul lui simplu pe trei sute de cai fițoşi si el s'a transformat într-un măgar. Sau poate mi se pare doar.
In fiecare din noi șade un țăran lamentabil cu mâini nespălate si degete în nas, si un domn onorabil, gata să lupte vitejește pentru iubire.

Pe care din ei îl lași să deschidă usa stimatei doamne, domnișoare care așteaptă sa fie curtată.

Stimată doamnă, domnișoară, căruia dintre acești onorabili domni îți deschizi inima?

Pentru tine, pentru mine

Mi-e dor de... Tine
Si nu mi-e dor de ieri de azi   
Mi-e dor de cand erai cu mine
Si'i mint pe toti ca te'am uitat
Ca nu mai vreau nimic cu tine
Si am ajuns ca sa ma mint chiar si pe mine.
Dar inima nu minte. Inima știe.
Ea stie ca atunci cand rad
Si cand zâmbesc, sunt tot un plans
Si ma topesc ca ceara'n lumânare
Cand zi de zi de pe poteca de sub salcii
Tu nu apari, pășind agale.
Si de'ai veni fugind, si'agale
Si de'ai veni macar...

Si de'ai veni
Ti'as saruta talpa piciorului
Ca te'a adus la mine.
Si de s'ar scurge zile
Nisipul din clepsidra vietii
As mai intoarce'o data
Si inc'o data, pentru tine.
Si Pentru tine, si pentru mine.

Amintiri pe ultimele raze de soare

... "Niciodată !"
"Niciodată ?" , am întrebat'o încet, aproape fără grai. Știam că răspunsul ei era clar ca "bună dimineața" la răsăritul soarelui și că nu are rost să încerc să o întorc din drum. Dar nu vroiam să mă dau bătut. Credeam că într-o zi o să își schimbe gândurile. Speram doar. Eram copii amândoi, unul îndrăgostit, celălalt rănit. Amândoi eram copii. Nu știam unde ne va duce drumul vieții și dacă vreodată o să ne mai întâlnim. Am încercat să mă apropii de ea să o strâng in brațe ca și cum era a mea pt totdeauna însă acum îmi dau seama că era ultima îmbrățișare. Gestul meu instinctiv ii reda libertatea de care nu eram siguri niciunul. Instinctul nu minte niciodată, el știe. Și atunci știa că peste ani, eu pt ea și ea pt mine, o să fim doar amintiri pe care o să le povestim nepoților când o să ne întrebe de prima noastră dragoste. Oricât mi'aș fi dorit atunci să le povestim împreună povestea noastră, am aflat mai târziu că nu se putea. Nu cred că era destinul, pentru că dacă era el îl prindeam si'i rupeam picioarele. Ii frângeam inima si'i răstigneam sufletul în durerile mele. Dar nu era el. Era suma greșelilor noastre de copii încăpățânați. Am privit-o cu ochi triști atunci. În ochii ei nu știam ce să citesc. Ar fi vrut să mă țină aproape dar departe. M'am depărtat încet cu puține cuvinte, poate era mai bine, poate nu. Nu am stat să vad ce se întâmplă. Mi'am luat sentimentele, le'am sufocat noaptea in pernă, iar ziua le'am dat uitării. Târziu am aflat adevărul care atunci stătea undeva între noi si nu se lasă cunoscut. Nu se lasă niciodată pentru că doare și nu stiam dacă mi'ar place o minciună frumoasă care nu doare sau un adevăr urât care te pune la pământ. Si asta am aflat-o mai târziu. Vă las pe voi sa aflați, nu vă spun ce mi'ar place. Acum stau la marginea tuturor durerilor, undeva in afara lor. De aici se vede altfel. De aici pot sa îmi judec faptele si vorbele. Unele le-aș lua înapoi, le-aș îndulci puțin. Sau nu le-aș lăsa deloc sa iasă din mine.
Tăcerea e buna. Tăcerea e de aur.
Durerea te ridică când înveți sa o domini.
Speranța te ajută când ști la ce sa speri, când ești realist in toată visarea din tine. Totul se rezumă la perspectiva din care privești lucrurile. Te ridici? Iti plângi de milă ? O iei la fugă ? Viața îți pune înainte toate șansele. Totul depinde de tine.

Iubirea

Iubirea e un sentiment. Am invatat multe despre iubire. Am auzit multe despre iubire. Am citit multe despre iubire, insa la varsta mea va pot spune ca nu stiu ce e iubirea. Cu toate ca m`as fi asteptat la un momentdat sa am un raspuns concret asupra acestui sentiment nobil. Nu vorbesc despre iubirea de mama, sau iubirea Creatorului. Vorbesc despre acea iubire care se naste intre un baiat si o fata, un barbat si o femeie. 

Vorbesc despre acel sentiment care se infiripa in inimile a doi oameni care se plac. Si tind sa cred ca nu am iubit niciodata. Chiar daca am spus`o de multe ori, si am vrut sa cred ca eu chiar iubesc. Acum, la douazeci si cinci de ani imi dau seama ca nu am iubit niciodata, daca iubeam nu renuntam. Iubirea nu se stinge, daca se stinge nu e iubire, e o atractie fizica de scurta durata. Ca o lumanare care se stinge incet sau un bec care se arde cand nu te astepti. Ce faci atunci? Inlocuiesti. 

Ce e iubirea? As vrea ca sa aflu intr`o buna zi. Dar as vrea sa vina ea la mine si sa imi spuna "Salut! Eu sunt iubirea, cu mine o sa ramai pana la sfarsitul vietii." Intr`un fel, sa imi dea in cap sa ma trezesc si sa o cred ca ea e iubirea. Ca ea merita orice sacrificiu, ca la ea nu o sa renunt nici in zile bune si nici in zile grele.

Si daca tot ce am trait pana acum a fost o minciuna, as vrea ca sa uit tot, si in mare parte vreau sa va spun ca am uitat. Mi`au ramas doar niste imagini, insa nu si sentimente. Sau poate si sentimente, dar mai putin care nu rascolesc catusi de putin inima mea. Imi dau fiori reci pe sira spinarii, si, iubirea nu cred ca e rece. Iubirea cred ca e fierbinte. 

La urma cred ca iubirea nu o sa aflam niciodata ce si cum si cine este. Iubirea desavarsita, adevarata, jertfitoare. Iubirea care iubeste neconditionat. In afara de bicele, cuiele, crucea Lui Isus, in afara de jertfa aceea, nu cred ca este o alta iubire mai desavarsita.

Fericirea

Am înțeles total greșit cuvântul fericire. Fericirea nu e azi și mâine e o amintire. Fericirea e azi, e mâine și a fost ieri. Fericirea are trecut prezent și viitor. Fericirea e în necaz și bucurie, in belșug și sărăcie. Fericirea stă in faptul de a fi mulțumit cu ce ai, să fi mulțumitor pentru cât și ce ai, chiar dacă nu ai nimic. Am înțeles greșit că fericirea stă în faptul de a avea mai mult ca și vecinul sau fratele nostru. Nu dragi mei, fericirea nu e mult. Fericirea e puțin, cu dragoste, cu bunătate, cu răbdare.

Am înțeles greșit binecuvântarea, dragi mei frați, binecuvântarea nu e atunci cand am tot ceea ce îmi doresc. Binecuvântarea e atunci când din puținul sau belșugul care îl am împart la cel care nu are. Nu înseamnă a avea tot mai mult, pentru ca având tot mai mult, pierdem ținta. Binecuvântarea nu e ban. Fericirea nu e ban. Belșugul nu e ban. "Ban" e să ai și să vrei mai mult, să te zbați în fiecare zi pentru ca să pui pe masă, uitând că Preaiubiților Lui El le dă pâinea ca în somn. Nu ajungând acasă după 16 ore de lucru și neavând timp pentru familie.

Noi râvnim la case mari, luxoase, la mașini scumpe și mai scump de întreținut, ca frați noștri care nu au să se uite cu jind și să își dorească și ei. Gândindu-se că poate într-o zi or avea si ei. Uneori mi-e rușine că am plecat de acasă, alteori îmi pare bine. Mi-e rușine să mă întorc acasă să spun ce lucrez, cât câștig când alții lucrează poate cu ziua, și din doi sau trei câți lucrează în casă, câștigă mai puțin si întrețin o familie cu 5 copii de care nu mai au timp.
Mi-e rușine uneori de mine, de nemulțumirea mea, de faptu că am tot ce am nevoie, că am timp, si totuși nu am timp. Nu am timp să mulțumesc, să dau mai mult din mine, să caut sa fac mai mult pentru alții.

Nu dragi mei, am înțeles greșit. Dacă fericirea vine din bani, și 90 la sută din problemele tale se rezolvă cu bani, ai o problemă. Ai uitat de mult să pleci genunchi și să mulțumești.

Mulțumește pentru tot!

Mi'am propus atunci când simt ca mă încearcă o nemulțumire, să pun înainte toate lucrurile bune din viața mea. Faptul ca Dumnezeu mi s-a făcut de cunoscut, familia, mașina, acoperișul deasupra capului, prietenii, sănătate, că slava cerului, de când mă știu număr pe degetele de la o mână de câte ori am fost la doctor.

Mulțumiți, iubiți, dăruiți!

Inima de mamă

Ma întreb, care inima sufera mai tare? Inima unei mame care se frange pentru mantuirea copilului ei pierdut, sau inima unei mame care se frange pentru copilul ei bolnav?  Sau amandoua. Inima mamei se frange pentru un copil, de-a lungul vieții ei de nenumărate ori. Si daca are cinci, sau sase copii? De cate ori se frange inma mamei? Ma întreb cum arata inima unei mame pusa pe șevaletul lui Michelangelo sau Van Gogh.  Cum arata inima ta mama? Cu nopti nedormite, cu lacrimi in ochi, cu privirea încețoșata privind departe pe ulita, cu genunchi bătătoriti de'atatea rugaciuni. Cum arata inima ta franta mama?
Eu cred ca inima ta franta, e'un diamant ce lumea n'a vazut. Eu cred ca prin inima ta privesti clar la Isus si vezi toata suferinta adunata într-un diamant. Pentru ca la sfarsitul tuturor suferințelor, Isus Cristos Le'a adunat toate si'a facut din ele cel mai minunat lucru. Un caracter puternic pe care se cladesc vietile copiilor tai, mama. O credinta ce nu poate fi daramata și zguduita de furtunile vrăjmașului. Genunchii care il pune pe Satana pe fuga. Care il fac sa tremure. Genunchi tai mama, si palmele Lui Cristos salveaza vietile copiilor care Dumnezeu i'a sadit in familia ta. O rabdare care te cheama acasa fara vorbe. O iubire ca iubirea Lui Dumnezeu..
Inima ta franta, mama, ma cheama Acasa.

altarul sfintei poezii

m`apropii`ncet de ceea ce numeam odata
altarul sfintei poezii.
azi dau in laturi
panza de paianjen ce s`a pus
pe ceea ce numeam odata altar de sfinte poezii.
azi nu am foi si pix, si nici cerneala nici chiar creion
si carnetelul de notite ce l`am umplut
scriindu`ti poezii, l`am lepadat.
azi te iubesc mai mult ca niciodata
si zambete si tot ce`am adunat
ce am tinut in mintea mea
azi le dau drumul catre soare
azi nu am sa astern in versuri
cum o faceam odata.
azi vreau sa scriu despre altar
aicea unde inima`ncepea sa scrie
din vers in vers o simpla poezie
din vers in vers o oda maiestrie
ce te umplea pe tine de tine
cu adjective fictive
din mintea unui om sarac in duh
cu gandul insa indreptat spre stele
spre nemuriri si ingeri.
altar, tu ce mi`ai fost alaturi
cand sufeream in a mea nebunie
de ce nu ai putut vorbi
sa`mi spui ca nu`i de te jucat
cu lucrurile ce nu le`ntelegi
ca dragostea, e unul dintre ele
ca ea te`mbat`atat de tare
ca nu mai stii de tine
si uite, tot ce`am scris si am visat
si tot ce`am fost.
si ce`am cules din tot ce`am daruit?
si ce`am cules din tot ce`am scris?
nu am cules macar o floare
si nici un zambet, un umil suras
pe fata dragostei care de`a lungul vremii
s`a aratat in mii de chipuri.
si poate eu sunt unul dintre ele
si poate nu, si ce conteaza?
eu te`am iubit pe tine, si pe tine, si pe tine
si tu`ai plecat, si ti`ai lasat in urma suferinta
iar eu mai slab, am stat ca s`o culeg
si`amaru`i rod am incercat sa`l gust.
si m`am umplut de gustu`i de pelin.
tu`altar, ai stiut c`acolo`i suferinta!
intaia oara cand am pus mana pe pix
ai stiut, ca mi`ai zambit atata de frumos
din fumul gros si negru
dupa cortina ce te`ascunde
ai stiut, am stiut si eu
ca nu esti de cautat.
altar, as vrea ca sa ramai azi singur
sa`mi intelegi durerea
sa simti tot rodul suferintei ce`am cules.
de astazi am sa scriu in versuri
doar pentru tine, ca sa suferi!
si`am sa te las asa cum te`am gasit!
ranjind durerea`ti, nu eu sunt proscrisul
ci tu esti, tu ai fost dintotdeauna
si`ai vrut sa ma alaturi tie.
ramai, dar nu cu bine, si nici cu mine
ramai asa cum te`am gasit.
ramai cu tine!

Elixirul vietii

Am citit in basme, in povesti, in poezii si alte creatii artistice ca lumea cauta elixirul vietii. L`ai cautat si tu poate, si nu ti`ai dat seama ca treci in fiecare zi pe langa el. Ca ai fost ieri, sau poate chiar azi, atata de aproape de el, ai simtit fiorul lui si te`ai simtit ciudat, si nu ai stiut ce e. Elixirul vietii, al puterii. Acel elixir care iti da puteri supranaturale si te face sa traiesti o mie de ani. Un infinit de ani. Exista!
Poti trai o mie de ani intr`o clipa, poti trai un infinit de ani intr`o clipa. Poti fi cel mai puternic om de pe pamant si poti sa ai tot ce iti doresti, intr`o clipa. Gusta din elixirul vietii, al puterii. Sunt multi care il beau, dar nu stiu ce sa faca dupa. Sunt multi care il beau si se folosesc de el o vreme si apoi renunta. Pentru ca nu stiu ce sa faca.

Elixirul despre care va vorbesc se numeste "dragoste". Bea`l pana la fund, nu pe jumatate, nu lasa pe maine, pentru ca paharul se umple in fiecare zi. Indragosteste`te nebuneste de persoana care o iubesti, invata sa iubesti ca un copil. Invata sa jertfesti ca Hristos. Invata sa te supui in dragoste. Atunci ai baut din elixirul vietii. Atunci esti mai puternic decat orice om. Atunci ai invins, cand inveti sa iubesti. Atunci ai baut elixirul.

Si daca suferi, iubeste. Nu te da batut. Elixirul acesta de care iti vorbesc te face sa reinvii ori de cate ori mori. Te face sa te simti mai puternic ori de cate ori te simti invins. Te face sa cresti ori de cate ori te simti mic si neinsemnat. Trebuie sa iubesti! Trebuie sa areti dragoste! Trebuie sa jerfesti! Nu sa te dai batut. Nu sa privesti cu indiferenta, cu ura, cu prejudecati. Daca un om iti greseste, nu toti ti`au gresit. Iubeste!