Postul lui Daniel - ziua 3 -

O zi normala de primavara :-)

Pe unele drumuri trebuie sa mergem singuri. Doar noi si Creatorul. Poate ca da, poate ca nu. 

Postul lui Daniel - ziua 2-

Am ajuns ziua 2 fara carne si fara cafea! Fara ciocolata sau alte "ispite". Cu cat ne concentram mai tare pe ele, cu atat atractia este mai mare. Nu este usor, dar cred ca daca iei o hotarare in inima ta, si Dumnezeu te ajuta. Trebuie sa ai grija la gandurile tale. Ele incoltesc incet si pun stapanire pe tine.

Nu pot sa zic ca ieri dupa legumele la cuptor nu am avut atractie spre cafea si dulce. Mi-am facut un ceai de ghimbir si o salata de fructe. Si mi-am petrecut restul dup-amiezii in fata la calculator muncind. Daca ne punem increderea in Dumnezeu, El este credincios sa ne ajute. 

Cam aici incepe ziua 2 de fapt, pe la alineatul asta. 
Astazi mi-am luat o zi de "odihna", adica nu m-am dus la alergat de dimineata si am dormit pana la 8 jumate. Desi, cumva parca am dormit prea mult. Nu stiu care e faza cu 8 ore de somn, da eu ma trezesc mai obosit dupa 8 ore de somn.

Mic-dejun - muzica, radio Levi sau youtube, worship music, am acolo cateva piese pe repeat si am vrut sa citesc mai departe ce am inceput acu cateva zile, sa citesc din Psalmi dar Duhul Sfant mi-a vorbit prin Isaia 58. Un text foarte cunoscut. Dumnezeu are un cuvant diferit pentru fiecare, in functie de durerea sau bucuria sau experienta prin care trecem. Nici nu trecem toti deodata prin aceeasi bucurie sau suferinta pentru ca nu am avea cu cine vorbi sau cu cine ne sfatui si nu ar avea cine sa ne incurajeze.

Fiecare om are experiente, sentimente diferite. Chiar daca ne pare ca unii trecem prin aceleasi suferinte, le percepem diferit. Dumnezeu insa este acelasi, cunoaste inima fiecaruia si o mangaie dupa nevoile pe care le avem. Noi suntem ceea ce suntem datorita dragostei lui Dumnezeu. 

Am ajuns la ziua doi cu abstinentele, dar chiar daca nu ajung la ziua 21 cu abstinentele trupesti, sunt multumit pentru pacea, invatatura si experienta pe care o am cu Dumnezeu in perioada asta. Postul lui Daniel este de fapt o perioada de invatare, smerire, si de schimbare a modului de viata. Strict spiritual.

Combinand postul placut lui Dumnezeu din Isaia 58 cu postul lui Daniel, putem crea un obicei bun care sa rezulte intr-o schimbare in bine a vietii spirituale si a vietii de zi cu zi nu doar pentru 21 de zile. Profitand cele 21 de zile de "dieta" sa invatam sa ne disciplinam singuri trupul. Intra in post cu gandul ca iti doresti o schimbare, ca il lasi pe Dumnezeu sa iti schimbe inima, sa ti-o vindece si sa iti dea o minte noua. Lasa-te calauzit de Duhul Lui.

Postul lui Daniel - Ziua 1 -

De saptamana trecuta, la indemnul unui prieten am cochetat cu gandul unui post de 21 de zile in felul lui Daniel. Ei bine, la mine nu este zi in care sa nu mananc putintica carnicica. Si cand zic putintica, tre sa fie dimineata la amiaza si seara.  

Ei, asta fiind prima zi, e luni. Am dus-o pe sotie la lucru, am plecat cu alt prieten la alergat si dupa la cumparaturi. Am luat de toate felurile de ierburi care sa tina de foame la un flamand obisnuit cu carnea. Ce sa zic, un sac de morcovi, un sac de cartofi dulci, un sac de conopida, ciuperci o lada si tot asa. 

Daca ajuta pe cineva, am citit si eu undeva ce se mananca in postul lui Daniel. De exemplu:https://sperantavietii.ro/lista-de-hrana-pe-perioada-postului-lui-daniel/  de aici m-am inspirat. 

Mi-am luat ovaz, "lapte" de migdale, afine, zmeura si capsuni plus o lingurita de seminte de chia si cateva de susan. Astea de susan le-am numarat cu penseta. Am stors o portocala si un gref ca sa fie de baut. Pana aici ma simt bine, nu simt nevoia de carne inca. 

La amiaza am de gand, dupa cum m-a sfatuit prietenul cu care am alergat azi dimineata, sa bag la cuptor un cartof dulce, ciuperci, morcovi si un dovlecel. Asa, simplu. Fara carne. Si bine-nteles o salata de leurda cu rosii. Leurda e buna. 

Ei bine, cu ce ar fi trebuit sa incep de fapt e cu spiritualul. E foarte importanta atitudinea cu care venim inaintea Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cunoaste cat suntem de slabi sau de tari, cat putem duce, care este motivatia inimii. Eu fac asta pentru mine, pentru sufletul meu, pentru ca Dumnezeu sa lucreze la caracterul meu, sa ma modeleze dupa voia Lui si sa ma apropii de El mai tare. 

Cred ca o sa fie 21 de zile grele. Nu am inceput cu dreptul. Atunci cand vrei sa te apropii de Creator, si raul isi face loc. Daca nu poate finut, intra cu bocancii. Daca nu poate cu bocancii vine cu berbecul de spart usa si creste in intensitate. Nu trebuie sa descurajam nici o clipa, e normal ca atunci cand incercam sa faem ceva bine, sa fie si impotriviri. 

Daca simtiti sa va alaturati in post, sunteti bineveniti. 

Draft-uri ce prind viata (1)

Am o mie de posturi, nepostate. Am o mie de ganduri, nescrise.

Am o mie de amintiri, o mie de zambete, o mie, o mie, o mie... O mie din fiecare miros de floare. O mie din fiecare amintire, o mie din fiecare durere, din fiecare fericire, din fiecare gand. O mie de melancolii in toamna, o mie de alte amintiri ce se framanta, o mie din tot.

O mie din mine, din tot ce sunt, am dat cate-o mie si-am ramas gol si sarac. Cate-o mie de amintiri am dat... Am ramas gol.
Iubire ce nu se stinge, iubire ce nu s-a aprins, iubire ce-a trecut fara sa stie. O mie de iubiri. O mie de inimi in durere.

Ti-as spune cat te urasc de mult, cat te-am iubit de tare, cat te-am mintit ca nu mi-e dor, ca nu te vreau si ca nu ma doare.
Ti-as spune, dar nu ma lasa inima. O mie de vieti... O mie, doar tie.

Bunica

Ieri am fost pe la bunica....

Ma uitam la poza mea de profil de pe facebook in care eram eu si bunica. Eram in curte la dansa, era vara si povesteam.
Zilele trecute am trecut pe la ea. Ea nu mai era, curtea era goala si rece. Nu recele ala de iarna, era recele ala pe care il simti in adancul sufletului.

Recele ala cand drumul pana la Feldru e atata de greu ca nu te'ai duce, si te'ai duce. Cand ai vrea sa apari la poarta, sa intri in casa si sa iti raspunda cineva. Dar nu e cine.
E drumul ala pe care altadata il faceai bucuros.

Am ajuns la capatul ulitei, ca de obicei si ca mai demult cand era iarna, si zapada si urcam pe langa apa. Am ajuns la poarta si am deschis nerabdator poarta cu dichisul ei stiut de toti, un secret pastrat cumva de tot satul. Nici nu m'am uitat peste poarta inalta cat bunica.

Am deschis si cand m'am uitat, m'a izbit recele ala de care ziceam mai devreme. Un rece amar. Omatul in curte nu mai era batut nici macar de gaini. Nici macar umbra nu mai batea omatul in curtea bunicii. Mi'am facut curaj si am intrat, sa las urma pasilor mei in omat, sa nu para chiar asa parasit locul.

M'am apropiat de usa si am incercat'o ca si cum bunica ar fi acasa, iar mai apoi am cautat cheia care era pusa intr'un loc secret, stiut de toti. Nu era nici cheia. Nici usa deschisa. Nici gainile alea afurisite nu mai erau in curte, si nici bunica nu era.

Papucii dansei cu care umbla prin casa erau astazi sub masa, plini de praf, pusi parca sa astepte ceva. Si clanta de la usa era plina de panze de paianjeni.

Nici usa care urca sus nu era deschisa, bunica nu era nici sus in casa, nici jos. Nu era nici in bucataria de vara, nici in gradina si nu era plecata nici in vecini.

Recele m-a facut sa sed pe laita de langa perete unde isi tinea scumpa galeata cu apa. Am bocit vreo 15 minute singur scriindu'i un omagiu in versuri. Nu stiu daca mi'am bocit mie sau dansei. Cred ca amandurora.

I'am bocit singuratatea. Noptile triste si singure, zilele in care se trezea fara sa aiba cui sa dea un buna dimineata. Cel mai rece mi se pare singuratatea ei de dupa moartea bunicului, nu faptul ca ma duc acolo si imi plang mie de mila ca ea nu mai e. Ea e acolo unde si'a dorit mereu sa fie.

Astazi ma uit in poza de profil si vad o ograda plina si calduroasa. Nu de caldura verii, ci de zambetele si vocea bunicii, de rasul ei colorat. De credinta cu care ne intampina si ne indruma. De imbratisarile cu care ne conducea la poarta in trista'i si scurta bucurie pe care o avea de'a o fi vizitat cineva.

Nu ma tem de moarte cat ma tem de singuratate. Dorinta omului singur e numai una.

Esti destul de barbat?


Barbatul este capul nevestei si preot in casa lui. Ati stiut asta? Barbatul este responsabil pentru sotia lui inaintea lui Dumnezeu, pentru copiii Lui.

Asta nu inseamna ca femeia si copiii trebuie sa ii fie supusi, sa se simta intimidati si el sa ii conduca cu un toiag de fier. Dragostea rezolva muuuult mai multe probleme decat poate rezolva orice reguli, orice fel de strictete. Ati stiut asta?

Barbatul trebuie sa se poarte cu sotia lui cu toata blandetea si cu toata dragostea. In orice situatie. IN ORICE SITUATIE. Este greu de multe ori sa iubim, indiferent de situatia in care ne aflam. Si va puteti imagina toate scenariile posibile. Este foarte greu, insa ceea ce ne face sa trecem peste orice greutate si necaz sau suparare venita din partea sotiei este faptul ca viata de casatorie nu este despre noi, ci despre celalalt, un timp petrecut cu Dumnezeu si gandul ca ea este mai presus decat tine. Sau daca esti sotie, faptul ca el, sotul tau este mai presus ca tine - si aici nu ma refer la renumitul pasaj in care "voi femeilor sa fiti supuse barbatilor vostrii". Aici ma refer ca in inima ta, sotia ta sau sotul tau sa fie mai presus decat tine. Sa il iubesti mai mult decat te iubesti pe tine.

Doar asa (!) mantuirea lui Dumnezeu se arata in casa ta. Ai fi uimit ce mult face rugaciunea si iubirea. Ai fi uimita sa vezi ca rugandu´te mai mult pentru el si aratandu-i mai multa dragoste, Dumnezeu ii zdrobeste inima aia de piatra. Ai fi uimit sa vezi ca nu egoul tau puternic care o "semereste" pe ea te face mai puternic, ci rugaciunea care o inalti pentru ea, si dragostea pe care i-o areti. Dragoste, iertare, tacere, in locul cuvintelor care o doboara.

Femeia este floarea aia pe care nu trebuie sa o intelegi, doar sa o iubesti, dragostea este apa care o hraneste si rugaciunile este ceea ce o face sa creasca. Te vei bucura de mireasma ei aducatoare de bucurii. Mireasma ei fiind cuvintele ei bune, raspunsul la dragostea pe care i-o areti, recunostinta ca neintelegand-o, ai inteles-o.

Ai o sotie enervanta? Cicalitoare? Ai o sotie care din doua vorbe te darama si tu ii raspunzi cu aceeasi moneda? Ai o sotie care divorteaza de tine?

Fii barbat, roaga-te pentru ea! Roaga-te pentru ea daca sufera, daca e bolnava, daca e suparata, daca nu te intelegi cu ea, daca aveti certuri si crezi ca e din cauza ei ( nu e, nu fii taran!)

Fii barbat, iubeste-o in orice situatie! Sacrifica-te pentru ea, pentru ca e familia ta.

Ei i-ai spus Da in fata lui Dumnezeu, in fata multor martori. Divortul nu este prima optiune, nici a doua si nici a treia. Iertarea, dragostea si rugaciunea este prima, a doua si a o mia solutie inaintea divortului si a certului.

Esti destul de barbat?

Stresat? Istovit? Fara pace? Ia o pauza!

Ieri ma simteam cumva obosit. Obosit spiritual, si ma gandeam, Doamne, oare asa ar trebui sa ma simt? Asta este o stare pe care trebuie sa o am eu, ca si credincios?

Am facut ceea ce fac de fiecare data cand am nevoie de calauzire mai profunda, m-am pus sa ma rog.

Dimineata urmatoare am primit raspuns la intrebarea mea: "Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti". Am primit si pacea pe care Duhul Sfant al Lui Dumnezeu o lasa peste noi, copiii Lui. La amiaza mi-am adus aminte un pasaj din Biblie, din Iona care zice ca Iona a iesit din cetate, si s-a asezat la rasarit de cetate. Acolo si-a facut un umbrar si a stat supt el, pana va vedea ce are sa se intample cu cetatea.

"Iona, Iona, te-ai pus tu sa stai cand era atata treaba de facut." Ne gandim unii. Si si-a mai facut si umbrar Iona, sa nu-l bata soarele, si mai si statea si curios sa vada cum va sfarsi cetatea Ninive. Facem si noi de multe ori, insa Dumnezeu nu l-a trimis pe Iona in situatia de fata sa faca nimic, ci doar i-a facut sa-i creasca deasupra capului un curcubete ca sa faca umbra capului Lui.

Trag doua concluzii: prima este ca Dumnezeu a fost de acord cu Iona sa stea, intrucat nu i-a zis nimic, si s-a deranjat sa-i faca si curcubete ca sa aiba umbra la cap, pesemne ca umbrarul ce si l-a facut Iona era de calitatea a treia. Si a doua concluzie este ca atunci cand suntem obositi, Dumnezeu nu ne cere sa alergam pana cadeam de oboseala, ci ne incurajeaza sa stam, pentru ca trupurile noastre sunt pline de slabiciuni.

Binenteles ca Iona statea de curios. Dar intre timp, cand Dumnezeu isi facea lucrarea in cetatea Ninive, dupa ce si Iona si-a facut partea lui, Iona se odihnea. Povestea lui Iona este mai complexa, dar mi-a venit in gand in timp ce cugetam la primul verset, pasajul acesta in care el se odihnea.

Fiti binecuvantati si plini de pacea lui Cristos!

Un om cu un suflet cat o mie


-->


Aceasta parere este simpla parere a mea despre o persoana care imi este mie draga, ca OM.* 

Nu zugravesc portrete nimanui, doar uneori, bunatatea care se revarsa de la anumiti oameni te indeamna sa le scri un cuvant de bine.

Desi comparatia din titlu, poate nu e cea mai potrivita, dar ca sa intelegeti de ce zic asa, omul asta despre care vorbesc pentru mine cantareste cat o mie de suflete. Are un suflet mare, si in "moneda" actuala, sa zic asa, sufletul omului astuia e greutatea lui in aur. Acum, o mie de suflete, va ganditi cat aur da?

Dorin pentru mine, pana acum cativa ani era "neamu ala indepartat de la Viena". El era o persoana pe care o cunoscusem doar din povestile alea pe care ni le spun parintii - "am eu un var ce sta de mult in Austria, are biroul lui de traduceri". Intr-o anumita masura a fost un fel de exemplu pozitiv pentru ca vroiam sa fac si eu ce face el, pana am auzit cat e de invatat. 

Dupa prima interactiune la biroul lui, am reusit sa pun o fata la numele lui si s-a intamplat ca aveam de tradus niste acte. Dupa care ne-am "imprietenit" pe facebook si am vazut ca Dorin face tot felul de actiuni caritabile la care am vrut sa participam si noi - me and la wife.

Daca pui doar o fata la un nume, prea multe nu ies pentru ca oamenii tind sa judece omul dupa fata lui, dupa statutul social si dupa multe alte lucruri. Asa ca am hotarat sa nu judec pe nimeni, mai ales pe Dorin, vorbind acum de el. Am luat parte la prima actiune, iar odata cand mai aveam de tradus niste acte am observat un sticker lipit pe birou lui Dorin - Asociatia OM-. Am vrut sa stiu ce este, iar Doris(fiica lui), mi-a explicat ca Asociatia OM, infiintata de Dorin se ocupa cu ajutorarea copiilor care au mai putin. Cu ajutorul unei armate de voluntari OM din Romania, a familiei, a prietenilor care ajuta fiecare dupa cum ii indeamna inima. 

Asa m-am hotarat sa iau parte. Dar pentru ca textul este despre omul cu sufletul cat o mie, la Dorin in birou cand intri, sau mai degraba zis cand iesi, iesi cu ceva. Daca pleci cu o parte din sufletul lui sau cu un mic cadou, orice, iti aduce bucurie. Iesi cu un zambet gravat pe inima si pe suflet. Dorin are un suflet de copil (sufletul copiilor e mare!) si ti-ar da orice, asa se face ca de fiecare data cand plec de la el plec cu o plasa cu ceva. Acuma am plecat cu un pulover si o geanta de acte de piele - *later edit - am primit si un tablou hand made de Alina cu poze, fain tare, ala de se vede mai sus da n-am scris pana n-am primit acceptul de la Dorin. :D Ultima data am plecat cu caciuli, cu un blid de rachitura, un tricou semnat de handbalistele noastre bistritene, licitat de Dorin si mai cateva lucruri. Si totdeauna cu sufletul plin, pentru ca orice povestim, Dorin are o voce blanda, un suflet deschis si o bunatate aparte. 

Nu inteleg cum face asta, dar reuseste sa te atraga in bunatatea lui si te indemni singur sa vrei sa ajuti si tu. Bineinteles ca e om ca si noi, si are in spatele lui o armata de voluntari - alti OMini frumosi pe care inca nu am reusit sa ii cunosc, si tare mi-as dori, dar uneori pare ca e mai mult decat un om. Prin felul lui de a vorbi, prin felul lui de-a te privi, prin zambetul lui cald si pentru timpul pe care si-l face de fiecare data cand apar spontan sa vad ce face. Desi are treaba de nu-si vede capul uneori. 

Astazi, din obiceiul meu prost de a fi spontan, in drumul meu spre doctor m-am oprit scurt sa il salut si sa ii dau o imbratisare pentru ca nu ne-am vazut de mult. Desi avem programata o cafea de cateva luni, calendarele noastre nu s-au sincronizat inca. Asteptand acolo in biroul lui, povestind una si alta, am vazut ca el e altfel. Are ceva ce in ziua de astazi la putini oameni gasesti. Are carcater. Omul asta nu-ti baga pe gat ceva ce nu vrei, isi ia timp sa-ti faca niste copii Xerox, chiar daca e pe gratis si ii ia cinci minute, altii nu ti-ar face. Isi ia si timp sa sune pentru tine sa vada daca ai nevoie de actele alea sau nu ai. Pe cand in ziua de astazi, nimeni nu-si mai ia timp, pentru ca timpul costa bani si banii nu cresc in copaci. 

Eu, ca si crestin nu imi fac modele din oameni, dar pentru ca Dorin are sufletul asta care radiaza bunatate si un o bucurie autentica, de copil, ma indeamna inima sa va spun lucrurile astea. Haideti sa ne indemnam unii pe altii la bunatate, sa ne salutam cu cate un zambet cald si o imbratisare plina de dragoste pentru ca asta lipseste omenirii! 



* Mentionez ca nu fac reclama nici asociatiei, nici lui Dorin si nici n-am primit bani pentru asta. :)))))

Cand iti pare ca viata a ajuns la punctul acela stabil...

Am sa incerc sa scriu cateva randuri pentru cei care cred ca viata s-a "asezat" si ca toate lucrurile merg super, si pentru cei care nu mai vad varful muntelui prin colbul din care se uita.

Ajungi la momentul ala din viata cand ti se pare ca toate lucrurile s-au asezat. Poate esti casatorit, sau poate nu, ai un loc de munca, ai cam tot ce iti doresti, cu tendinte si tinte inalte pe care te gandesti ca "intr-o zi" le cuceresti. Si e foarte bine asa. Poate chiar asa trebuie sa fie. 

Nu te panica! 

Viata niciodata nu s-a "asezat". Viata e continua, cu urcusuri si coborasuri, cu vai adanci si inaltimi ce-ti taie respiratia. Niciodata nu o sa fie stabila, tine minte doar clipele alea ce-ti taie respiratia, pentru atunci cand esti in vale. Fa-ti rezerve de bucurie, de pace, invata din momentele astea de liniste, ia-ti repere din momentele astea pentru momentele alea despre care nu vrem sa vorbim pentru ca e prea fain "acum". 

Enjoy it all the way! 

Ai sa observi ca atunci cand apar nenorocitele alea de momente ai sa treci mai usor peste ele, mai repede, mai bucuros. Tu stii ca izbavirea ta este aproape. Si vezi ca pana aici Fineas nu a scris nici macar un cuvintel despre Dumnezeu, dar nu te teme, postarea asta nu s-a terminat. 

Dumnezeu este in controlul tuturor lucrurilor si daca te increzi in El, si in momentele astea iti aduni Cuvintele Lui pentru vremurile alea, biruinta este a ta deja! Daca in momentele astea te rogi pentru vremurile alea. 

Fixeaza-ti din nou tinta sus pe munte si nu te lasa invins. Nu esti invins cand esti jos, esti invins cand nu mai vrei sa iti aduci aminte de varful muntelui pe care ai fost sau cand nu vrei sa te ridici. Este poezia aia: 

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Nu renunta la vis! Nu renunta la Dumnezeu si la puterea care vine din Duhul Sfant. El este aici ca sa te ridice, sa iti dea puteri noi, sa te ajute sa lupti. 

Cand iti pare ca viata a ajuns in punctul acela stabil, fa-ti provizii!

Ai dreptate nevasta!

Eu cred ca Dumnezeu l`a creat pe Adam, in urma a tot ceea ce a facut si pentru ca Adam nu putea sa spuna nimanui, "ai dreptate nevasta", s`a hotarat sa faca femeia. Cred ca Adam a simtit nevoia asta aprinsa in inima lui sa spuna cuiva, "ai dreptate nevasta", dar pentru ca nu a avut pana atunci o sotie, nu a stiut cum sa exprime in cuvinte, insa Dumnezeu a vazut lucrul acesta si i`a facut`o pe Eva.

Cred ca de aici suspinul lui Adam cand a vazut`o pe Eva, era nerabdator sa`i spuna "ai dreptate nevasta", dar prima data nu s`a poticnit in a`i da un nume, "Isha" (אִשָּׁה). (Daca vreti mai multe detalii despre cuvant cautati pe google.)

Eu sunt casatorit de mai bine de un an si jumatate, si vreau sa spun ca inca nu`i dau dreptate in toate lucrurile nevestei pentru ca abia acum am invatat lectia asta cu "ai dreptate nevasta". Am trait greu pana acum nestiind ca un lucru esential in casnicie si in viata de familie este de a`i da dreptate nevestii in toate lucrurile.

Ei bine, lasand la o parte gluma, baieti sa stiti ca nevoia femeii de a avea dreptate este mare si voi trebuie sa va adaptati dupa cerintele pietei.
Dar mai ales, baieti, barbati, sa le iubiti, mult sa le iubiti. Sa faceti din ele cele mai iubite persoane de pe planeta. Sa se simta cele mai iubite persoane, sa se simta femei, (fara glume cu masini de spalat rufe si vase ca nu e cazu), sa se simte frumoase, sa se simta iubite de voi pentru ca in esenta
Dumnezeu cand a creat femeia pentru Adam a creat`o pentru ca el sa o iubeasca si sa o ocroteasca. Bine, era si el incepator si nu avea de la cine sa ia sfaturi si ea s`a cuplat cu sarpele la niste combinatii periculoase care ne aduc azi in situatia de fata.

Dumnezeu a creat`o pe Eva pentru ca ea sa fie jumatatea lui Adam, pentru ca el era singur si toate celelalte fiinte aveau o pereche. Pai nu`i misto ca jumatatea noastra sa se simte chiar jumatatea noastra, iubita si apreciata? Barbati, iubiti`va nevestele mult, oricat ar fi ele de enervante, de pisaloage, de suparate sau suparacioase sau orice alte defecte vedeti la ele, uitati`le.

Baieti, voi sunteti niste supereroi si nu aveti nici un defect. Voi sunteti ca superman, ca batman, cei mai cei dintre toti ceii. Asa ca pentru ca sunteti cei mai cei, trebuie sa nu va mai suparati pe nevestele voastre si sa nu mai le certati si sa nu mai le suparati. (Si ele au multe de tras cu voi, primele doua propozitii din paragraf trebuie luate ca un pamflet in caz ca nu v`ati prins).

Bine, cam pe aici imi inchei si eu postarea ca nevasta`mea imi povesteste niste chestii tare interesante si tre sa ii dau dreptate, ca asa ii. Asa ca nu uitati, "ai dreptate nevasta".

Un sir lung de intamplari


Cum stie Dumnezeu sa aseze toate lucrurile la locul lor. Cum da inimilor frante alin, cum da sufletelor parasite si abatute o directie noua. Noua, ca franti si parasiti ni se pare o minune cand Dumnezeu se apropie de noi prin ingerii pe care i`a pus in calea noastra de la intemeierea lumii. 

E o minune cand pe calea ta apare un inger, cel mai minunat, despre care mintea ta, gandurile tale doar au visat. Un inger despre care ai scris in toiul noptii fara ca sa stii cand o sa apara, cum o sa apara si cum o sa fie. Doar ai visat si ti`ai imaginat. Si apoi intr`o zi ea apare ca din senin, si incepe un nou capitol in viata ta. Dupa ani o sa iti aduci aminte sentimentul si toate starile prin care ai trecut de cand ai cunoscut`o. Si esti cel mai fericit. 

Toate la timpul lor.

Dar noi ne grabim. Fugim incolo si incoace si vrem sa facem cat mai multe cat mai repede, pe cand Dumnezeu are timpul lui pentru job`ul potrivit pentru tine, pentru sotia potrivita pentru tine, pentru masina potrivita pentru tine, pentru biserica potrivita pentru tine, pentru casa potrivita pentru tine. 

Dumnezeu te trece prin singuratati, prin esecuri, prin greutati ca sa Il cunosti pe El. Cat timp ai avea sa Il cunosti pe Dumnezeu cand ai fi inconjurat de multi prieteni? Cat timp ai avea sa il cunosti pe Dumnezeu cand ai avea bani si ai face tot ce vrei? 

Dumnezeu te dezbraca de tot eul tau, de toate greutatile lumii acesteia ca sa te poata primi in prezenta Lui sfanta, acolo unde Creatorul intalneste omul. In singuratatea sufletului. Procesul lent al lui Dumnezeu da roade intotdeauna si dintotdeauna. Cei mai mari oameni ai Lui Dumnezeu au trecut prin procese lente in care Dumnezeu i`a format dupa caracterul pe care si l`a dorit in ei, pentru lucrarea pentru care au fost chemati. 

Incet, Dumnezeu lucreaza neprihanirea Lui in tine, chiar daca tu nu iti dai seama. Fiecare pas al tau Dumnezeu il cunoaste dinainte, si uite ca dragostea Lui pentru tine nu s`a sfarsit ieri, nici azi, nici maine. 

Un sir lung de intamplari e viata fiecarui om. Pe toate Dumnezeu le cunoaste dinainte ca noi sa le fi facut. Ai rabdare, Dumnezeu are pregatit pentru tine toate lucrurile, ai incredere in El. Pentru mine  a avut pregatit dinainte ca eu sa stiu si job`ul potrivit si sotia potrivita pe care le`am primit dupa 28 respectiv 25 de ani dupa ce m`am nascut. Si cate mai are pregatite?

Dumnezeu este cu tine, Dumnezeu este pentru tine, Dumnezeu este in tine, lasa`L sa`si lucreze neprihanirea Lui in tine cu rabdare. Dumnezeu sa te binecuvinteze!

Postul lui Daniel - ziua 3 -

O zi normala de primavara :-) Pe unele drumuri trebuie sa mergem singuri. Doar noi si Creatorul. Poate ca da, poate ca nu.