Un om cu un suflet cat o mie


-->


Aceasta parere este simpla parere a mea despre o persoana care imi este mie draga, ca OM.* 

Nu zugravesc portrete nimanui, doar uneori, bunatatea care se revarsa de la anumiti oameni te indeamna sa le scri un cuvant de bine.

Desi comparatia din titlu, poate nu e cea mai potrivita, dar ca sa intelegeti de ce zic asa, omul asta despre care vorbesc pentru mine cantareste cat o mie de suflete. Are un suflet mare, si in "moneda" actuala, sa zic asa, sufletul omului astuia e greutatea lui in aur. Acum, o mie de suflete, va ganditi cat aur da?

Dorin pentru mine, pana acum cativa ani era "neamu ala indepartat de la Viena". El era o persoana pe care o cunoscusem doar din povestile alea pe care ni le spun parintii - "am eu un var ce sta de mult in Austria, are biroul lui de traduceri". Intr-o anumita masura a fost un fel de exemplu pozitiv pentru ca vroiam sa fac si eu ce face el, pana am auzit cat e de invatat. 

Dupa prima interactiune la biroul lui, am reusit sa pun o fata la numele lui si s-a intamplat ca aveam de tradus niste acte. Dupa care ne-am "imprietenit" pe facebook si am vazut ca Dorin face tot felul de actiuni caritabile la care am vrut sa participam si noi - me and la wife.

Daca pui doar o fata la un nume, prea multe nu ies pentru ca oamenii tind sa judece omul dupa fata lui, dupa statutul social si dupa multe alte lucruri. Asa ca am hotarat sa nu judec pe nimeni, mai ales pe Dorin, vorbind acum de el. Am luat parte la prima actiune, iar odata cand mai aveam de tradus niste acte am observat un sticker lipit pe birou lui Dorin - Asociatia OM-. Am vrut sa stiu ce este, iar Doris(fiica lui), mi-a explicat ca Asociatia OM, infiintata de Dorin se ocupa cu ajutorarea copiilor care au mai putin. Cu ajutorul unei armate de voluntari OM din Romania, a familiei, a prietenilor care ajuta fiecare dupa cum ii indeamna inima. 

Asa m-am hotarat sa iau parte. Dar pentru ca textul este despre omul cu sufletul cat o mie, la Dorin in birou cand intri, sau mai degraba zis cand iesi, iesi cu ceva. Daca pleci cu o parte din sufletul lui sau cu un mic cadou, orice, iti aduce bucurie. Iesi cu un zambet gravat pe inima si pe suflet. Dorin are un suflet de copil (sufletul copiilor e mare!) si ti-ar da orice, asa se face ca de fiecare data cand plec de la el plec cu o plasa cu ceva. Acuma am plecat cu un pulover si o geanta de acte de piele - *later edit - am primit si un tablou hand made de Alina cu poze, fain tare, ala de se vede mai sus da n-am scris pana n-am primit acceptul de la Dorin. :D Ultima data am plecat cu caciuli, cu un blid de rachitura, un tricou semnat de handbalistele noastre bistritene, licitat de Dorin si mai cateva lucruri. Si totdeauna cu sufletul plin, pentru ca orice povestim, Dorin are o voce blanda, un suflet deschis si o bunatate aparte. 

Nu inteleg cum face asta, dar reuseste sa te atraga in bunatatea lui si te indemni singur sa vrei sa ajuti si tu. Bineinteles ca e om ca si noi, si are in spatele lui o armata de voluntari - alti OMini frumosi pe care inca nu am reusit sa ii cunosc, si tare mi-as dori, dar uneori pare ca e mai mult decat un om. Prin felul lui de a vorbi, prin felul lui de-a te privi, prin zambetul lui cald si pentru timpul pe care si-l face de fiecare data cand apar spontan sa vad ce face. Desi are treaba de nu-si vede capul uneori. 

Astazi, din obiceiul meu prost de a fi spontan, in drumul meu spre doctor m-am oprit scurt sa il salut si sa ii dau o imbratisare pentru ca nu ne-am vazut de mult. Desi avem programata o cafea de cateva luni, calendarele noastre nu s-au sincronizat inca. Asteptand acolo in biroul lui, povestind una si alta, am vazut ca el e altfel. Are ceva ce in ziua de astazi la putini oameni gasesti. Are carcater. Omul asta nu-ti baga pe gat ceva ce nu vrei, isi ia timp sa-ti faca niste copii Xerox, chiar daca e pe gratis si ii ia cinci minute, altii nu ti-ar face. Isi ia si timp sa sune pentru tine sa vada daca ai nevoie de actele alea sau nu ai. Pe cand in ziua de astazi, nimeni nu-si mai ia timp, pentru ca timpul costa bani si banii nu cresc in copaci. 

Eu, ca si crestin nu imi fac modele din oameni, dar pentru ca Dorin are sufletul asta care radiaza bunatate si un o bucurie autentica, de copil, ma indeamna inima sa va spun lucrurile astea. Haideti sa ne indemnam unii pe altii la bunatate, sa ne salutam cu cate un zambet cald si o imbratisare plina de dragoste pentru ca asta lipseste omenirii! 



* Mentionez ca nu fac reclama nici asociatiei, nici lui Dorin si nici n-am primit bani pentru asta. :)))))

Niciun comentariu:

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...