altarul sfintei poezii

m`apropii`ncet de ceea ce numeam odata
altarul sfintei poezii.
azi dau in laturi
panza de paianjen ce s`a pus
pe ceea ce numeam odata altar de sfinte poezii.
azi nu am foi si pix, si nici cerneala nici chiar creion
si carnetelul de notite ce l`am umplut
scriindu`ti poezii, l`am lepadat.
azi te iubesc mai mult ca niciodata
si zambete si tot ce`am adunat
ce am tinut in mintea mea
azi le dau drumul catre soare
azi nu am sa astern in versuri
cum o faceam odata.
azi vreau sa scriu despre altar
aicea unde inima`ncepea sa scrie
din vers in vers o simpla poezie
din vers in vers o oda maiestrie
ce te umplea pe tine de tine
cu adjective fictive
din mintea unui om sarac in duh
cu gandul insa indreptat spre stele
spre nemuriri si ingeri.
altar, tu ce mi`ai fost alaturi
cand sufeream in a mea nebunie
de ce nu ai putut vorbi
sa`mi spui ca nu`i de te jucat
cu lucrurile ce nu le`ntelegi
ca dragostea, e unul dintre ele
ca ea te`mbat`atat de tare
ca nu mai stii de tine
si uite, tot ce`am scris si am visat
si tot ce`am fost.
si ce`am cules din tot ce`am daruit?
si ce`am cules din tot ce`am scris?
nu am cules macar o floare
si nici un zambet, un umil suras
pe fata dragostei care de`a lungul vremii
s`a aratat in mii de chipuri.
si poate eu sunt unul dintre ele
si poate nu, si ce conteaza?
eu te`am iubit pe tine, si pe tine, si pe tine
si tu`ai plecat, si ti`ai lasat in urma suferinta
iar eu mai slab, am stat ca s`o culeg
si`amaru`i rod am incercat sa`l gust.
si m`am umplut de gustu`i de pelin.
tu`altar, ai stiut c`acolo`i suferinta!
intaia oara cand am pus mana pe pix
ai stiut, ca mi`ai zambit atata de frumos
din fumul gros si negru
dupa cortina ce te`ascunde
ai stiut, am stiut si eu
ca nu esti de cautat.
altar, as vrea ca sa ramai azi singur
sa`mi intelegi durerea
sa simti tot rodul suferintei ce`am cules.
de astazi am sa scriu in versuri
doar pentru tine, ca sa suferi!
si`am sa te las asa cum te`am gasit!
ranjind durerea`ti, nu eu sunt proscrisul
ci tu esti, tu ai fost dintotdeauna
si`ai vrut sa ma alaturi tie.
ramai, dar nu cu bine, si nici cu mine
ramai asa cum te`am gasit.
ramai cu tine!

Elixirul vietii

Am citit in basme, in povesti, in poezii si alte creatii artistice ca lumea cauta elixirul vietii. L`ai cautat si tu poate, si nu ti`ai dat seama ca treci in fiecare zi pe langa el. Ca ai fost ieri, sau poate chiar azi, atata de aproape de el, ai simtit fiorul lui si te`ai simtit ciudat, si nu ai stiut ce e. Elixirul vietii, al puterii. Acel elixir care iti da puteri supranaturale si te face sa traiesti o mie de ani. Un infinit de ani. Exista!
Poti trai o mie de ani intr`o clipa, poti trai un infinit de ani intr`o clipa. Poti fi cel mai puternic om de pe pamant si poti sa ai tot ce iti doresti, intr`o clipa. Gusta din elixirul vietii, al puterii. Sunt multi care il beau, dar nu stiu ce sa faca dupa. Sunt multi care il beau si se folosesc de el o vreme si apoi renunta. Pentru ca nu stiu ce sa faca.

Elixirul despre care va vorbesc se numeste "dragoste". Bea`l pana la fund, nu pe jumatate, nu lasa pe maine, pentru ca paharul se umple in fiecare zi. Indragosteste`te nebuneste de persoana care o iubesti, invata sa iubesti ca un copil. Invata sa jertfesti ca Hristos. Invata sa te supui in dragoste. Atunci ai baut din elixirul vietii. Atunci esti mai puternic decat orice om. Atunci ai invins, cand inveti sa iubesti. Atunci ai baut elixirul.

Si daca suferi, iubeste. Nu te da batut. Elixirul acesta de care iti vorbesc te face sa reinvii ori de cate ori mori. Te face sa te simti mai puternic ori de cate ori te simti invins. Te face sa cresti ori de cate ori te simti mic si neinsemnat. Trebuie sa iubesti! Trebuie sa areti dragoste! Trebuie sa jerfesti! Nu sa te dai batut. Nu sa privesti cu indiferenta, cu ura, cu prejudecati. Daca un om iti greseste, nu toti ti`au gresit. Iubeste!