Iubirea

Iubirea e un sentiment. Am invatat multe despre iubire. Am auzit multe despre iubire. Am citit multe despre iubire, insa la varsta mea va pot spune ca nu stiu ce e iubirea. Cu toate ca m`as fi asteptat la un momentdat sa am un raspuns concret asupra acestui sentiment nobil. Nu vorbesc despre iubirea de mama, sau iubirea Creatorului. Vorbesc despre acea iubire care se naste intre un baiat si o fata, un barbat si o femeie. 

Vorbesc despre acel sentiment care se infiripa in inimile a doi oameni care se plac. Si tind sa cred ca nu am iubit niciodata. Chiar daca am spus`o de multe ori, si am vrut sa cred ca eu chiar iubesc. Acum, la douazeci si cinci de ani imi dau seama ca nu am iubit niciodata, daca iubeam nu renuntam. Iubirea nu se stinge, daca se stinge nu e iubire, e o atractie fizica de scurta durata. Ca o lumanare care se stinge incet sau un bec care se arde cand nu te astepti. Ce faci atunci? Inlocuiesti. 

Ce e iubirea? As vrea ca sa aflu intr`o buna zi. Dar as vrea sa vina ea la mine si sa imi spuna "Salut! Eu sunt iubirea, cu mine o sa ramai pana la sfarsitul vietii." Intr`un fel, sa imi dea in cap sa ma trezesc si sa o cred ca ea e iubirea. Ca ea merita orice sacrificiu, ca la ea nu o sa renunt nici in zile bune si nici in zile grele.

Si daca tot ce am trait pana acum a fost o minciuna, as vrea ca sa uit tot, si in mare parte vreau sa va spun ca am uitat. Mi`au ramas doar niste imagini, insa nu si sentimente. Sau poate si sentimente, dar mai putin care nu rascolesc catusi de putin inima mea. Imi dau fiori reci pe sira spinarii, si, iubirea nu cred ca e rece. Iubirea cred ca e fierbinte. 

La urma cred ca iubirea nu o sa aflam niciodata ce si cum si cine este. Iubirea desavarsita, adevarata, jertfitoare. Iubirea care iubeste neconditionat. In afara de bicele, cuiele, crucea Lui Isus, in afara de jertfa aceea, nu cred ca este o alta iubire mai desavarsita.