Fericit, imi rasuna in minte cuvintele ca un ecou departat care dispare incet incet. Fericit, imi rasuna mereu si mereu si nu pot uita cuvantul. Dau din cap, intorc privirea si pornesc la drum. Sa fiu fericit.....Sa fii fericit, Sa fie fericit..Ma opresc si ma gandesc "oare, la ce ma gandesc?" ok, si la ce imi foloseste, oricum nu exista fericire. Ba exista, stiu ca exista. Am gasit`o undeva. Dar unde? nu exista. Ba da, ba da, imi aduc aminte. o data, am vazut un om ajutandu`l pe un altul, normal, zambeste cel pe care il ajuti dar... ceva era diferit, cand ajuti cu bucurie, esti un om fericit, esti un om... fericit? nu, nu se poate. sa fii fericit ajutand? sa fii fericit. DA! asta inseamna sa fii fericit, sa ajuti. sa ajuti cu bucurie. Dar ce`i fericirea? fericirea nu exista!!! Ba da ! fericirea e asa ceva....ceva fericit:-?? si totusi...ce`i fericirea? nu`mi pot inkipui, nu pot sa`mi dau seama, decat atunci cand o sa fiu fericit...
"Unii oameni cauta fericirea in placerile vietii, dar acumularea sau repetarea momentelor de placere nu duce la fericire. Placerea este fericirea ignorantilor. Fericirea este placerea inteleptilor". (Barbey d'Aurevilly)"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu