error: #204 !we are sorry but we don`t have any pictures available for this post!
Ma simt ca intr`un labirint, normal, labirintul se numeste viata, si viata se numeste tot ceea ce facem noi cand suntem preocupati sa ne fie bine, fara sa vedem ca binele trece pe langa noi de tot atatea ori de cate ori esuam in a face sa ne fie bin. N`ai inteles? Nu`i nimic. Inseamna ca nu era pentru tine.
Fara deci si fara poate, viata e un labirint, si definita vietii, in modul in care o percepe un muritor de rand, o aveti mai sus. Zidurile inalte, de fapt greutati, greutati ce nu le putem duce uneori fara ajutor, si avem un ajutor pe care il refuzam de tot atatea ori de cate ori apar zidurile inalte. Nu`i de`ajuns ca`i viata in sine un labirint, nu?
Pe langa faptul ca`i viata un labirint ( si am sa repet lucru asta, pana la sfarsit, de fapt am sa`mi enumer cuvintele din titlu in mod repetat, voit, asa cum am eu obiceiul ) si zidurile ce ne inconjoara, fie ele mai micutze, fie ele mai inalte ( noi oamenii oricum avem tendinta sa exageram sa le vedem mai mari ) de fiecare data cand incercam sa scapam printr`o crapatura in gard, ne dam seama ca si crapatura aia, are gratii. Si incercand sa fugim, sa scapam, ne`mpiedicam in viata, in ziduri, si cand am crezut ca am gasit crapatura aia din gard, care ai trecut zidu, si dai de lumina, dai de mai bine, te`mpiedici in gratii.
Te`mpiedici in gratii, si daca totusi ai reusit sa treci de gratii, daca se intampla in viata asta numita labirint, sa gasesti in zidu ala inalt o crapatura cat de mica, acoperita de gratii, care culmea, ai reusit sa iesi, sa stii ca te trag inapoi niste lanturi. De unde stiu? Pentru ca te`am vazut acolo si pe tine, si pentru ca de acolo vin. De unde stiu ca te trag inapoi lanturile? Pentru ca si pe mine ma trag, de unde stiu de lacrimi? Pentru ca suntem toti oamenii, si daca nu avem lacrimi pe`obraji, au sa ne curga.
Pentru unii, toata viata au sa fie blocati sau la al doilea punct, sau la al treilea sau la ultimul. Important e daca ajungem la ultimul, sa ajungem cat de repede, si sa ajungem la lacrimile de sfarsit de drum. Care drum? am zis drum, n`am zis labirint. Si`aici viata se imparte in doua drumuri, cai, si este o singura cale, toate celelalte duc la pierzare. De unde stiu? Stiu.
*Daca ai sa alegi calea lacrimilor de sfarsit de drum, acelui drum, de fapt a acelei cai care duce in locul pregatit de Isus,(daca vrei citeste un post sau doua mai vechi.) n`ai sa regreti. De unde stiu? Stiu.
Despre cealalta cale n`am sa iti vorbesc, esti deja acolo, stii unde te afli, e`un loc tare adanc, deprimant, dezamagitor, din toate directiile, si din toate partile, de la toti pe care ii afli acolo, primeste dezamagiri. Renunta la calea asta.
Eu am ales. E greu, dar cu El se merita. Tu ce alegi ?
2 comentarii:
imi placeeeee :)
Eu tot am ales cu El:)
Trimiteți un comentariu