Acasa!

Casa. Acasa…? Unde`I locu ala numit “acasa” cu atata drag de noi? E locul unde ti`e inima. Asa`i? inima mea e peste tot si e nicaria. Ma intreb ades unde e casa mea? Stiu unde e casa mea, e acolo unde cand ies pe strada, prietenii mei ma cunosc de la departare si in loc sa imi faca cu mana de pe cealalta parte de drum, trec strada si pornim amandoi in aceeasi directie, si cand trec cu masina pe langa mine, nu claxoneaza si trec mai departe, intorc si din graba lor mare, 5 minute putem sta la povesti. Nu?

Casa, e orasul, e locul unde am copilarit, e strada pe care am crescut, sunt prietenii de care nu`mi despart inima, chiar daca ei nu mai sunt, si e coada imensa de la magazinul din coltul blocului. E gunoiu de la capatul pietei la care ii simti mirosul vara chiar de la scara unde stai, si stai in capatul celalalt al pietei, si sunt oamenii care conduc atata de enervant cateodata, ca iti vine sa lasi masina si sa umblii pe jos, si totusi nu o faci, ca sti ca ajungi mai repede si mai comod unde te`ai pornit, chiar daca te`ai pornit la plimbare. E cafeneaua in care in fiecare seara de vara mergi cu prietenii si bei o cola rece si e non stopu care face sandwichuri de juma de metru, la 6 lei, si iti pune castraveti murati si maioneza pana da pe jos. Poate ca voua nu va pare cunoscut, dar mie imi suna a “acasa” si cand spun acasa spun cu acelasi dor cu care il spuneam acu 3 ani cand am venit aici chiar daca m`am obisnuit aici asa de tare, si uneori nu m`as mai intoarce, e doar obisnuinta si multul bine care imi aduce o satisfactie amara. De fapt, unde iti place e bine, nu unde te`ai obisnuit. Si uneori am o retinere cand spun “acasa” si ma gandesc la locul acesta unde sunt. De`aia nici nu o sa ii spun pe nume,chiar daca uneori sunt mandru cand spun ca stau aici, apoi imi pare rau.

Acasa? Da! Acasa e la Bistrita, si cand spun Bistrita, e ca si cum as spune aproape tot. Tot dorul meu, toata copilaria, toti prietenii, tot ce pot cuprinde cand spun “tot”. E asa ceva, ce in cuvinte nu pot descrie, ce te`as lasa sa simti, dar n`ai putea decat daca esti din Bistrita.

Mai am o Casa. E Casa aceea pe care o astept cu drag, si nu`I de aici de pe pamant, dar, in curand, Mirele va veni si ne va duce acolo. Va veni Acel ce vine si ne va duce in Locul pregatit chiar de El. E o Casa mai speciala, si pentru ca sa ajungeti acolo, consultati Biblia, nu va costa decat timpul pe care oricum il pierdeti.

Ne vedem Acasa!