E februarie-nceput si ninge,
Inca se`asterne zapada din nori,
Mai ploua cu stele, incet visatoare,
Si inca se`aduna in stoluri, nor dupa nor.
De zile multe, soarele nu`i mai pe cer,
Se`ascunde. E`ascuns dupa nori.
Incerc sa`l zaresc cum rasare si`apune,
Da` nu`i mai pe cer.
Se spulbera visu`mi...
Visul acesta ce`aduce viata.
Un muribund priveste sa vada,
Pe cer cum rasare o raza.
Priveste secunde, ce trec ca si ore,
Inchide`ncet ochii, o lacrima curge,
Si duhu`i ajunge la stele.
La Luna, la stele...La Soare.
De`aici incercam sa vedem des apusul,
Dar dincolo de nori, de`aceasta bariera,
Vedem rasaritul, si`apusul,un soare straluce,
Prvind prin ochii credintei...a biruintei.
Un comentariu:
si finalul inca nu l-am prins de mana dar e aproape...acum invatam.
tot de aici prin ochii credintei invatam ca dragostea nu e in sentimente ci in neconditionalitate.
Trimiteți un comentariu