ma pierd printre stele de`argint,
pribegind pe taramul de vise,
m`avant cu un dor mai aprins,
mai aprins ca si ieri , mai jalnic ca maine,
infrunt o speranta desarta uitata de mult.
speranta esti tuh,
si azi in rasarit te`am vazut printre nori,
ti`am simtit mangaierea,
o lacrim`amara`ti curgea.
am vrut sa te iau iar de mana,
am vrut sa te plimb printre stele,
sa`ti arat cum ninge pe pamant,
am vrut sa te duc mai departe...
te`ai intors o clipa spre mine,
mi`ai zambit dulce si surd,
mi`ai soptit tot amarul,
toata durerea`n surasul tau bland,
si sufletu`ti arde de dor, de durere,
te sfasi`amintiri ce`au trecut peste tine,
de vremi ce`au trecut ti`e inima arsa.
am vrut sa`ti arat cum e zborul de ingeri,
iubirea cum pierde notiunea de timp,
amarul dispare cand razele`apar,
cum surdul cuvant prinde culoare,
cum totul devine din simplu cuvant,
o sfanta cantare,
din sunete simple`am compus melodii
divine si sfinte cantate la harpa iubirii
ce folos sa`ti vorbesc iar in psalmi?
ce folos sa`ti soptesc cuvinte de dulce?
ce folos sa`ti soptesc cuvinte de dulce?
sa`ti arat ca iubesc un inger?
azi am pornit inapoi pe pamant,
dezamagit ca nici pe pamant nici in stele,
n`am gasit nici`un inger sa`mi mangaie doruri...
2 comentarii:
Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.
Mă pierd în răutatea lumii,
Căutând acea rază de speranţă,
Ce`o găsesc la Tine, şi numai la Tine!
Cu trecerea timpului, mă acordez greu,
Pentru această melodie complicată,
Dar totuşi simplă.
Zâmbesc ca să las o urmă colorată,
În viaţa aceasta trecătoare.
Timpul trece şi noi cu el. :->
Trimiteți un comentariu