e iarna de tot peste ulita mea,
si ninge cu flori de zapada,
e cerul tot un gri`ntunecat,
si zapada e`atata de alba.
se`asterne covor de omat,
se`asterne pe dealuri,
campii si in varfuri de munti,
peste case din ceruri stelutzele cad,
intr`un joc ce nesfarsit pare,
acoperind tot satul cu imaginea iernii..
pe horn se ridica la cer nori de fum,
biruind printre fulgi ca de cristal,
se inalta la cer, si dispar in vazduh,
dispar printre stelele albe.
m`apropii de geam,
sa`i zaresc infinitul as vrea,
nesfarsitul de stele ce cad pe pamant,
e`atata de alba iarna,
e`atata de sumbr`uneori,
pe geam se astern trei stelute
si`ncet incep sa cante colinzi.
e iarna iar, si`i iar craciun.
de maine incepe sa fuga iar sania,
pe dealuri copii zbughesc prin zapada,
pe uliti raman doar omuletii rotunzi,
cu`atat maiestrie "ziditi" de copii,
cu nasuri de morcov si nasturi de carbuni,
prevestesc iarasi iarna,
si mi`aduc aminte din nou,
de vremea copilariei mele...
e iarna iar,
si iar cad fulgii,
si`s iar impodobiti copacii,
e iarna iar si totu`i alb
e alb si gri, si totu`i iarna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu