Uneori credinta noastra oscileaza, pentru ca suntem oameni, pentru ca suntem slabi. Pentru ca momentele de neveghere sunt mai multe ca si cele de veghere, pentru ca Biblia noastra s`a prafuit atata de tare ca uneori n`o gasim, vorbesc din experienta proprie. Pentru ca ne punem prea mult increderea in lucrurile materiale. Pentru ca ne numim crestini doar pentru ca un popor intreg se numeste crestin. Credinta in adevar este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.
Dar cum ajungem la aceasta credinta? La aceasta credinta ajungem crezand din toata inima. Mhm, da. Dar cum? Dand praful de pe Biblie la o parte si citind, pentru caci credinta vine in urma auzirii cuvantului si, cum altfel am putea auzi cuvantul daca Biblia noastra ramane inchisa?
Ma mir uneori, dar imi aduc aminte de cate ori am trecut pe acolo, pe la momentul in care se cerea credinta, dar credinta mea nu era. Atunci cand se cerea sa nu cartesc, dar am cartit, atunci cand mi se cerea sa stau tare si sa ma incred in Dumnezeul meu. Cum sa va explic credinta asta... Cum i`as explica sotiei mele. " Draga mea, de unde sti tu ca atunci cand iesi de la lucru, desi nu ma vezi, sti ca sunt afara si te astept sa vi?" Si in imaginatia mea, ca si in realitate, imi raspunde "Pur si simplu stiu!".
Desigur, ea pur si simplu stie pentru ca eu o iubesc si nu as lasa`o sa ma astepte degeaba, sau as uita de ea. Sau mi`as face alte planuri si ea ar veni acasa cu tramvaiul... Nici Dumnezeu nu ne`ar lasa pe noi sa murim de foame, sa asteptam degeaba, sa cerem si sa nu ne asculte. Dar de ce?
Pentru ca Dumnezeu, in dragostea Lui nespus de mare a vrut ca toti sa cunoasca mantuirea pe care are de ne`o oferit. In momentul in care El ne oferea noua mantuirea, isi intorcea fata de la poporul Lui ales si Il trimitea pe Isus sa moara pe o cruce de lemn pentru noi. Impietrea inima unui popor care il respingea pe Isus si il dadea la moarte pe unicul Lui Fiu pentru vietile noastre. Nu`i asa ca noi nu avem nevoie de mantuire? Nu`i asa ca noi trebuie sa ne razvratim? Nu`i asa ca noi nu trebuie sa credem. Asa e. Dar daca Dumnezeu ne iese inainte intr`o zi, in ciuda incapatanarii noastre, atunci o sa Il recunoastem fortat. Si asta doare.
Pentru ce ne punem increderea atata in bani? Pentru ce numim binecuvantare banul? Intr`adevar, daca Dumnezeu are pregatit pentru mine un loc de munca, o sotie, sau orice altceva la care ne putem gandi, eu personal ma astept sa fie ceva extraordinar. Pentru ca Dumnezeul meu nu e mic! Pentru ca Dumnezeul meu e un Dumnezeu mare cu o putere extraordinara. Pentru ca Dumnezeul meu, Creatorul Pamantului poate si vrea!
Crede in inima ta ca Dumnezeu poate si Dumnezeu va face. Asa cum crezi ca parintii tai te iubesc, ca sotul tau te asteapta sa iesi de la lucru sa te duca acasa, ca sotia ta iti pregateste mancarea cu toata dragostea.
