Al cerului Stapan

Te`am cunoscut la miez de noapte
Cand sufletu`mi era pustiu
Si te`am simtit Isuse draga
Pe drumul vietii cel mai greu
Cum ai pazit inima mea.

Te`am cunoscut de mult Isuse
Cand inima`mi simtea mireasma
Iubirii dragilor parinti
Ce m`au crescut cu temere de Tine,
Pe calea Ta sa merg m`au invatat.

Te`am cunoscut Isuse draga
Si te`am simtit in clipe grele
Cand nu stiam `cotro e bine
Mi`ai aratat dragostea Ta,
Mi`ai aratat spre jertfa Ta.


Si azi Isuse te mai simt
Si azi indrepti Tu pasii mei
Chiar daca nu vad asa bine
Eu simt ca in corabia mea
Se afla`l cerului Stapan,
Iar viata mea intotdeauna
Din Mana Ta`si primeste ocrotirea!

Tu încotro alergi?

Poate ca ar trebui sa mulțumesc mai mult ca nu ma leaga nimic de pamantul asta. Doar o sotie minunata cu care într-o zi voi vedea Cerul promis de Isus cand a zis "Eu ma duc sa va pregătesc un loc ca acolo unde sunt Eu sa fiți si voi".

Ne preocupam sa avem, sa fim, sa dobandim, sa ne ridicam mai sus decât ceilalți pe niște trepte, nici măcar de piatra. Niste iluzii care într-o zi se vor dărâma. Daca nu avem ne suparam pe Dumnezeu. Daca avem, ii cerem mai mult. Cand ar trebui sa cerem mai mult din El, din Dragostea Lui, din Înțelepciunea Lui, din Puterea Lui,din Duhul Lui.

Alergam sa câștigăm aici un pic în plus pentru un maxim de 80 de ani cand, dincolo de viata asta ne așteaptă veșnicia. Dincolo de 80-100, si daca ar fi o mie de ani de trait aici, dincolo tot o veșnicie are sa fie. Si daca aici n'am alergat pentru Hristos, acolo așteptăm sa fim cu El?

Isus iti cere ani, și-ți da in schimb o veșnicie. Viata oricum e grea. E plina de sus si jos. E plina de rahat uneori, e plina de bucurii scurte, de clipe de placere care trec la clipeala ochiului. Viata e si plina si goala aici. Lasă-l pe Isus sa te aștepte si jos si sus. Si in bucurie si in necaz. Pentru ca nădejdea pe care o da El nu se compara cu nădejdea pe care o dau oamenii. Garantat!

Nu te uita la oameni gândindu-te ca nu te'au ajutat, ca te-au judecat, ca ti'au luat sau orice altceva, si's "pocaiti" sau "preoți" sau "popi" sau orice ar fi. Sunt oameni. Omul e supus greșeli. Omul e guvernat de eul lui. Nu-ți împietri inima din cauza unor "preafericiti" care fura de cu zor.

Isus te cheama sa privești la El! Sa privești în Cuvântul Lui dătător de viata. Sa crezi in El si in puterea Lui vindecătoare!

E vremea iubirii

E vremea iubirii
Atunci si acum!
E vremea iubirii de toamna
Cand pomii isi scutur podoaba
Cand frunza se'usuca și cade
Melancolic cu'o umbra te'acopar
Sa cuceresc a ta ființă
Sa umplu golul iubirii de vara
Cu iubirea de toamna.

E vremea iubirii, iubito
Cand totul iti pare ca moare
Se naste din frunze,
Din castane si vested
Un nou răsărit, natura învinge
Nu'i toamna de vina nici iarna
Ci noi, c'am uitat sa iubim.

Nu'i vremea uitării,
Ci vremea iubirii. 

Despre casnicie si altele

Inchide ochii si gandeste`te la casatorie. La nunta prima data, o multime de oameni, toti se inghesuie sa te felicite, sa te pupe, sa faca poze cu tine. Multa lume. Lume pe care o cunosti, lume pe care nu o cunosti. Lume, multa lume!

Apoi gandeste`te la ce te`ai gandit de mult, la noaptea nuntii. Nu intra in detalii. Treci peste si gandeste`te la "o viata alaturi de partenerul tau". Suna frumos? Suna infiorator? Suna ca si cum s`a terminat tot?

Acum deschide ochii si lasa`ma sa`ti spun perspectiva mea asupra casniciei. Si a nuntii. Si a noptii nuntii. Incep cu ultima ca sa scapam repede sa nu fie suspans. Asa cum am mai auzit, e un mit. 

Bine, acum ca am trecut de partea asta, casatoria in sine e un lucru frumos. Multa dragoste, aventuri alaturi de partenerul tau, multe plimbari, doar voi doi. Doar voi doi o sa va plictisiti. Va trebuie prieteni! Daca te`ai casatorit nu inseamna ca prietenii nu mai au loc in viata voastra si ca trebuie dati la o parte. 

E frumos sa fi casatorit. E si enervant cateodata. Mai ales atunci cand nu va intelegeti asupra unui lucru. Tu vrei sa fie alb, ea vrea sa fie negru. Tu vrei sa stati, ea nu vrea. Contradictii dupa contradictii. Dar si pe asta ati auzit`o. Contradictiile, intr`o anumita masura si tratate cum trebuie, sunt bune si ele. Certurile va ajuta sa va descoperiti unul pe celalalt. Asta nu trebuie sa fie o scuza sa va certati. Nici sa te gandesti ca n`ai ales partenerul potrivit. Crede`ma, daca te`ai casatorit cu cine te`ai casatorit, te`ai casatorit cu cine trebuia. 

Baietii de obicei nu se gandesc prea mult la nunti si la viata de familie, planuri, aranjamente, rochii si costume de mire. Daca esti pe punctul de`a te casatori si ai dubii, si te gandesti daca sa mai astepti sau sa nu mai astepti, daca ai luat decizia care trebuia sau nu, daca o sa poti sa iubesti sau nu. Daca iti traznesc tot felul de ganduri de astea, e ok. Toti le au. Ideea e cum le tratezi. Daca le lasi sa isi faca loc in capul tau, o sa te stresezi, o sa iti faci mai multe ganduri, o sa vrei sa nu te mai casatoresti, o sa ti se faca teama si o sa intri in viata de casnicie cu temeri. 

Daca le dai la o parte, le alungi, si iti vezi de viata ta, o sa fi un om fericit. Daca te gandesti ca viata alaturi de persoana pe care ai ales`o o sa fie una fericita, crede`ma, asa o sa fie. 

Multa vorba, saracia omului?

Daca esti la lucru, da! Daca esti in familie, nu. Vorba dulce, mult aduce. Si vorba multa aduce mult, daca sti ce sa vorbesti si cand sa vorbesti. Asa ca fa`ti timp sa vorbiti, si sa vorbiti dulce. 

Cam atat am cuprins in cam trei luni de cand m`am casatorit. Mai multe o sa va spun dupa cativa ani probabil, pana atunci, viata de casatorie e un lucru minunat pe care l`am primit in dar de la Dumnezeu. Un partener de viata potrivit cu care sa infrunti multele lucruri care o sa vina in viata asta. Fie ele bune sau rele. 

Beauty lies in the eyes of the beholder

Ce scurta e viata,
Si ne lungim la povesti muritoare.
Ce lunga e viata,
Si ne grabim sa nu pierdem clipe.
Sa fi bun este greu,
Sa fi rau e gresit.
Sa stai, nu poti
Prea multe sunt de facut.
Sa mergi, e mult prea departe!
Te`ntrebi ce`ai lasat dupa tine
Cuvinte sau fapte?
E rau sau e bine?
Cine`ti zice ca`i rau,
Cine`ti zice ca`i bine...?
                      E graba`n iubire?

Brâncuși nu e al meu!

Brâncuși nu e al meu! Nu pot să spun că sunt mare fan al artei sau că am habar prea tare de ea. Când vine vorba însă de România mi se înmoi picioarele, mi se aprinde în suflet un fel de foc de nestins și începe să zvâcnească în vine sângele de dac ca apa ce curge de pe munți la vale.

Totuși, Brâncuși nu e al meu! Brâncuși e al celor care îl merită. Noi nu-l merităm! Noi, generația revoluției ne câcăm pe el Brâncuși, și nici nu știm ce'i aia! Nu știm nici ce'i Eminescu, dar'mi'te Brâncuși.

"Donez" de ani de zile bani pt vigneta, și totuși, autostrăzile nu's ale mele! Vin acasă pe aceleași drumuri pe care mișună atât căruțe trase de cai cât si tiruri ce țin constant viteza de 40 kmh. Mai aud la radio că s'au dat amenzi de 11 milioane de lei și s'au luat mii de permise. Și cele 11 mil de lei unde s'au dus?

Fraților! Ungurii au autostrăzi până aproape de România, că s'au temut s-o facă până la graniță să nu le-o furăm! Noi sau țigani.

Brâncuși nu e al meu. Pentru că parcurile si aleile si toată înfrumusețarea orașului meu natal s'a făcut din fonduri europene. Și orașul meu natal nu e al meu! E al Europei. Nu e al meu Brancusi, și nici nu vreau să fie! Nu vreau să fie pentru că o să-l vindeți si ăla unui doritor de artă după ce l'am cumpărat din donațiile oamenilor.

România e a lui Johannis, a lui Ponta, a lui Corlateanu, a lui Jenor Beudean si mulți alții care nu fac nimic pentru țara asta, decât pentru ei și familiile lor. Își umplu conturile și sărăcesc țara asta frumoasă!

România e a celor care plătesc mai mult, și noi n'avem ce plăti. Noi muncim în STRĂINĂTATE. Noi ne'am lăsat părinții bătrâni singuri, copiii de izbeliște, soțiile la alții! Am fugit spre mai bine si ne'am vândut sufletele pe o fărâmă de mai bine. Cei rămași se lupta ei între ei si se omoară poliția contra civili ca sa câștige canadienii ca sa ne fure aurul și austriecii să ne taie toate pădurile.

Ne cheamă să votăm și-și bat joc de noi! Ne fură pe față și noi avem impresia că nu'i așa.
Nu frustrarea mă împinge să scriu, durerea din inimă, sângele de dac și gândul la o Românie în care Brâncuși nu are valoarea a 6 milioane de euro ci a 20 de milioane de români! 20 de milioane de români uniți!

Il vreți pe Brâncuși, frații mei? Eu nu-l vreau! Eu îmi vreau țara înapoi, fara jigodiile ce o conduc, pentru că o conduc spre pierzare! 

Scrisoare in zadar...

Dintr-o mie

Sa`ti vorbesc cuvinte simple
Zugravind pe foaia alba
Cu penita mea de maistru
Vorbele`mi ce sunt desarte
Sa te mint ca alta data, 
Cu inima mea de piatra?

Lasa`ma sa`ti spun ca viata
Ne`a adus pe scena ei
Sa ne`nvete ce`i iubirea
Cand se naste intre noi,
Muritori, de viata goi.

Te iubesc, nebun de viata
Cum nu am iubit pe nimeni
Te iubesc, ce miselie
Sa iti fur inima toata
Egoismul meu ma`ndeamna. 

Pan`si inima`mi de piatra
Ce`ar mai zabovi o viata
Te`ar alege tot pe tine
Dintr`o mie, inc`o mie
De vieti sa stea cu tine!

Dintr`o mie de cuvinte
Unul singur l`as alege
As alege simfonia 
Dragostei care ne poarta.
Te`as alege tot pe tine, dintr`o mie. 

Ea e iubita mea.

Am incercat. Am încercat sa plec, sa uit, sa urasc, orice... Insa de cum ieseam pe ușa afara, o iubeam mai mult, mai tare, mai dornic. Eram îndrăgostit de ea. Ea era singura fiinta din univers. De ea m'am îndrăgostit ca un copil. Simplu. Fara sa faca sau sa spună. Desi spunea si făcea, si atunci o iubeam mai mult.

Avea zâmbetul ca rasaritul soarelui într-o zi de iarna, iti incalzea sufletul. Orice, oricat, nu puteam sa nu o iubesc. Am încercat. Inima mea se întorcea întotdeauna la ea. N'am încercat să-mi explic sau sa înțeleg. M'am avântat in dragoste, ca un copil sigur ca cineva il prinde sa nu cada. Si m'am lasat prins de inima ei care, firava si iubareata, m'a prins ca într-un fel de mreaja.

N'am inteles la început cu ce fel de iubire are sa ma iubească. Era frica, temere, durere, o poarta întredeschisa, toate doborâte si alungate de doi ochi blanzi si un zâmbet cald care i le'am oferit. Pasiunea ei nu are limite. Dragostea ei e mare si dăruirea cu care iubește nu cunoaște granițe.

Ea e iubita mea. Ea esti tu. Esti numai una. Si te iubesc, dar cuvintele astea poate le'ai auzit de prea multe ori. Vreau sa fi a mea și eu sa fiu al tău. Noi doi, sa mutam muntii ce stau uneori intre noi cand, de frica, nici unul nu are curaj sa vorbească. Cand simțim tensiunea si nu putem trece peste. Munții trebuie escaladati, si vreau sa fac asta cu tine.

Imi pare rau de cate ori ti'am rănit inima si sentimentele. De cate ori ti'am spus ca te iubesc si nu ti'am demonstrat îndeajuns. Imi pare rau ca nu te'am iubit si mai mult, pentru ca as fi putut. Imi pare rau ca atunci cand ai greșit, in loc sa te ridic, ti'am apasat povara pe umerii mici, firavi si gingasi. Ti'as saruta umerii goi de la apus la rasarit, si ti'as lua povara. Te'as saruta la infinit de o mie de ori.

Nu, cuvintele mele, nici astea, si nici cele de pana acuma, nu's minciuni. Nici măcar unul. Te'am iubit, te iubesc și-o sa te iubesc în continuare. Răspunsul meu, La întrebarea ta pusa printre lacrimi il găsești aici, in vorbele mele. Te iubesc si, tot ce ti'am scris pana acum, e adevărat. Esti soarele care-mi încălzește ziua. Luna care-mi luminează noaptea. Esti tristețea mea si bucuria mea. Esti tot. Si vreau sa ramai tot pentru mine, si eu sa raman tot pentru tine. Pentru totdeauna.

Iartă-mă

Despre dragoste spun ca, nu multi înțeleg ce'nseamna. Si sunt putini acei ce o'nteleg. Trezește-te si nu ma lasa sa înfrunt singur durerea ce m'apasa'n piept. Ca n'am iubit pe nimeni, cum te iubesc, te simt in fiecare por al pielii mele. Te priveam in fiecare noapte cum dormi, tu te trezeai si ma întrebai de ce n'am somn. Nu puteam sa dorm langa tine. Erai asa frumoasa ca indata ce adormeai eu stateam si te admiram pana picam de oboseala. Iar dimineata cand te trezeai ramaneam uimit din nou de frumustea ta, înainte sa te aranjezi. Înainte să-ți faci parul si să-ți pui machiajul simplu pe fata ta dulce. Tu n'ai inteles ca zambetul tău s'a gravat nu în mintea mea, ci in inima. Acolo de unde nimeni nu-l scoate. Ai vrut sa te urasc si mi'ai spus tot felul de lucruri pe care nu le'as fi iertat într-o viata de om. Dar mi'am calcat principiile in picioare si mandria de barbat, te'am iertat si te'am iubit ca doi nebuni dupa tot ce mi'ai spus. Inca te iubesc. Azi plec, si nu stiu de ce. Dar plec. Azi mi'am rupt inima singur si am sfâșiat'o, am făcut-o pulbere. Singur. Durerea mea e mare, ca un uragan parca s'a napustit asupra mea. Tu nu esti de vina. Mai puteam ierta inca, dar n'am mai vrut. N'am vrut sa simti cat te iubesc pentru ca m'am temut. M'am temut de mine c'am sa ma pierd. Azi vreau eu sa te urasc. Vreau si nu pot. Vreau sa te uit dar tu esti tot ce am. Multi nu înțeleg. Nu înțeleg nici eu. Si poate nici tu nu înțelegi. Plec pentru ca mi-e frica de "noi". Cum nu m'am temut pana acum. Cum n'am iubit pana acum. Te iert pentru tot si plec. Te iubesc. Iti iubesc pana si egoismul extrem pe care nu l'am mai întâlnit pana acum. Si greșelile ti le'am iubit, pentru ca prin ele mi'am dat seama ce fel de om sunt si cat pot eu iubi si ierta fiinta ta. Nu sunt din Dumnezeu, nici macar fărâmă. Sau poate. Iertarea e divina. Insa nu te'am ajutat sa fi mai buna, imi pare ca te'am ajutat sa te transformi in ceva mai rau. Si e doar vina mea. Vina viciilor mele bolnave. Te'am iubit pana la ultima mea suflare. Pana la ultimul meu sarut, sarutul lui Iuda. Te'am vândut ca să-mi fie mai bine, credeam. Fara tine. Nu a trecut nici prima zi de când am plecat si deja e greu fara tine. Iartă-mă.

Iertarea'i divină!

Stau și'ascult surdina
Vorbelor nespuse
Și mi'e rece'n suflet
De'atâta tăcere.

Privesc infinitul
Tainelor nescrise.
Mi'e inima de gheață
De'atâta mister.

Miros a trădare
Toate vorbele tale.
Iertarea'i divină!
De pace e plină.

Știu, pe pământ
Toată suflarea
Din când în când
Varsă lacrimi amare....

.....................................

Miros a iubire
Toată gingășia ta
Fiecare privire
Toată ființa'ți!

Simt o iubire
Ce n'are cuvinte
Ce'neacă trădarea
Și pășește'nainte!