scars

Există în viață lucruri care dor. Doare despărțirea , doare amintirea, dor vremurile trecute care nu se mai întorc, dor și rămân cicatrici. Viața o să le ascundă în tine, dar tu o să îți aduci aminte de ele în cele mai negre zile din viața ta. În cele mai adânci prăpăstii, or să doară toate la un loc într-un vârtej de nebunii acute, într-un urlet insuportabil al inimii care o să își ceară moartea grabnică cu o bucurie negrăită. Tu nu o să i-o poți da. Pentru ca ești prea slab.

O să treacă anii și la un momentdat o să înceapă să te doară dragostea. Dragostea care te umple și ar vrea să umple și persoana potrivită de lângă tine. Dar ea nu e. Poate obișnuința o să înăbușe urletele inimii pline de cicatrici. Dar nu o să te lase. Are să îți deschidă fiecare rană, sângerând, usturând, într-o durere pe care doar luna o cunoaște. De ce luna? Pentru că ea îți știe nopțile nedormite. Pentru că strigătul inimii tale înainte să ajungă la picioarele Dragostei Divine trece prin fața ei. Poate de aia e lună plină o dată pe lună. In rest e goală. Poate se hrănește fără să vrea cu durerile oamenilor suferinzi a dragoste. Și când nu mai poate duce nici ea, se umple, strălucește atât de tare încât nu mai ai nevoie de felinar noaptea când ieși să te plimbi pe malul râului pe sub sălcii. Și vezi mai bine ca ziua. Vezi umbra rece a dragostei care parcă fuge de tine ca un copil. Și tu incerci s-o prinzi, și ea dispare iar in valul apei care curge lin.
                                                        
Doare atunci când, stai și privești în ochii celui de lângă tine durerea. Când în graiul lui auzi deznădejdea ce se varsă ca valurile marii. Suspinul acela pe care și tu îl cunoști. Doare atunci când, îți pune inima în mâini, plină de cicatrici iar tu te întrebi, "unde am fost atâta vreme"? Undeva, în adâncul ființei tale se naște o dragoste care vrea să facă și să desfacă, să lege și să panseze. Se naște sentimentul. Pentru că tu știi. Tu ai trecut pe acolo.
Și atunci, din sertarul ascuns al sufletului tău scoți tremurând cu degetele-ți albe, sub privirile lunii, inima ta. O inimă cu răni adanci
Ochii-i se măresc cuprinzând parcă tot misterul, înțelegând că două inimi întregi n-ar putea să se completeze una pe cealaltă. Că nici o inimă întreagă și una plină de cicatrici nu s-ar putea completa. De ce?
Pentru că inima Lui Cristos și azi se frânge pt noi, iar inima noastră se frange întruna în durerile vieții. Iar El, si noi, ne completăm într-o armonie pe care două inimi care nu au suferit niciodată nu pot să înțeleagă.

, cicatrizate de timpul care a trecut peste tine.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie !
Luptat-au mulți pentru-a lor patrie
Cu mic, cu mare, toți români       
Viteji, de la strămoșii daci
In lupte aprigi, "Dacia" au apărat.
Si vrut-au mulți a noastră țărișoara
A nostru scump popor să îl subjuge
Însă românu-i tot român
Si sângele de dac ce-n vine-i curge
Nu-l lasă-n veci, să stea sub jug.
De mii de ani luptăm cu vitejie
Iar azi sărbătorim unirea
Cu sânge scump ce s-a înfăptuit.
Ah, Românie scumpa!
Ardealule, Moldovă, Țară Românească
Un neam unit!
O inimă, un dor, un sânge-n vine curge
Noi veci vom fi români
Oriunde-om fi, oriunde ne vom stinge
Înflăcărat în piept un dor de patria mamă
Nici ape, nici furtună nu il stinge!  
                         
Ah, lacrimă de dor!

Și ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ?
Fii tăi viteji să crească
Fiicele mândrie-ți fie
Sa cunoascã-ntreaga lume
Că suntem popor ales.
Și să știe orișicine
C-am luptat și vom lupta
Țara asta scumpă-i tare
N-om da-o la nimenea.
Om lupta cu vitejie 
Cot la cot, frații cu frați.

        La mulți ani, dulce Românie!

Motivare

     Totul incepe cu un vis. O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas. Pana si inconjorul lumii incepe cu un pas. Si Dragostea  Lui Dumnezeu a inceput cu un pas. Pasul pe care El l`a facut catre noi. Si pasul care noi trebuie sa il facem catre El.
     Astazi ma simt motivat. Motivat si binecuvantat. Binecuvantat in haosul care ma cuprinde. Binecuvantat si in lipsa prietenilor pe care nu ii am, am gasit un prieten adevarat. Un prieten care apare totdeauna exact la momentul potrivit. De fapt nu e prieten. E prietena, si e prietena mea cea mai buna. E fata care ma uimeste de fiecare data nu numai cu zambetele ei cum s`ar presupune ca ar trebui. E foarte draguta, e foarte simpatica, e foarte inteligenta, e o doctorita in devenire si pe deasupra de toate acestea ea este fata care ma ajuta si care imi arata calea din haos spre liniste si pace.
     Desi stiu, si am crescut cu Cuvantul Lui Dumnezeu in casa, si cu obiceiurile care le avem in religia noastra, ea imi aduce aminte totdeauna cand uit ce am de facut. Intr`un mod care ma uimeste. Am o sumedenie de complimente la adresa ei insa nu stiu cum sa le explic. Doar sa le simt.
     Ea ma motiveaza, ma face sa cred in mine, ma face sa ma ridic mai sus decat cred eu ca pot sa fiu, ma face sa imi propun si sa imi setez noi tinte si teluri in viata.
     "Am toata increderea in tine! Stiu ca va veni ziua cand voi plange de fericire pentru fericirea ta!" Imi spune ea. Si pentru ea am scris randurile acestea. Pentru ca tin mult la ea.

Daca ai un prieten la care tii, arata`i!

Visator

Mi`e dor de tine. inca.

As vrea sa ne intalnim pe marginea lumii acolo unde eu imi astern gandurile la poalele stelelor. Stii ca, toate lucrurile i se inchina Lui. Si, m`am gandit ca Dumnezeu asculta prin licaritul stelelor durerea mea. Aude suferinta noastra prin parfumul florilor, prin fiecare raza de soare, si cunoaste fiecare sentiment al nostru prin lucrurile marunte care ne inconjoara.

De aceea, cand ma doare, ma apropiu de flori, inchid ochii si trag aer in piept, iar in timp ce expir le soptesc durerea mea. Parfumul lor ma fac sa imi aduc aminte de unde am venit si incotro ma indrept. Imi dau seama in fiecare clipa ce ma atrage spre El.

Am facut din fiecare rasarit de soare, din fiecare floare, din fiecare apus si din mangaierea razelor lunii o bucurie constanta. Oamenii pot provoca durere, suferinta, oamenii pot provoca amintiri. Si e greu sa traiesti cu amintiri. E greu sa traiesti uneori. Insa trebuie sa avem pe cine trebuie langa noi. Pe Dumnezeu.

Am fost intotdeauna un visator, insa in ultima vreme lucrurile parca incep sa se schimbe. Nu stiu de ce. Imi placea statutul de visator. Crampei de amintiri imi inunda sufletul in fiecare zi. Cu tine, cu el, cu ea si cu multi altii pe care i`am pierdut pana aici. Azi am ramas singur, cu sufletul gol si parca am inceput sa ma obisnuiesc asa. Parca viata imi trase o palma sa imi arate ca nu visez. Sa imi arate ca exista ceva mai maret de a fi visator. Ca a fi realist, nu e chiar asa rau. Ca a crede e mai bine. Nu a visa.

Am sa mai visez cateva clipe la tine, aici unde m`am obisnuit, sub clarul de luna, pe marginea lumii. Apoi am sa deschid ochii, si ca intr`un vals de culori si parfumuri, trandafirii au sa ma poarte departe pana cand amintirile mele or sa ramana agatate in spinii lor. Nu mai vreau amintiri.

Si`am sa plec mai departe.

Despărțire

M`am intins sub cerul liber, pe iarba verde, printre furnici. Singur. Nu le`am dat atentie, le`am lasat sa isi faca valul, sa urce si sa coboare ca si cum eram parte din natura. Pamant suntem. Mi`am atintit privirea spre norii care, gri si incarcati formau tot felul de forme diforme, care mai de care mai pufoasa undeva departe, intr`un loc unde mi`as fi dorit sa fiu. Mi`am pus mainile sub cap si involuntar, gandul meu zbura de la nori la tine, si incercand sa mentin contactul cu natura, m`am pierdut la un moment dat.

M`am oprit acolo unde parfumul tau picura in stropii de ploaie ce`au inceput sa ude pamantul. Acolo am inchis ochii si m`am lasat purtat in amintirile placute, trezindu`ma doar din cand in cand de piscaturile furnicilor care pe semne ca si`au dat seama ca nu fac parte din lumea lor.
Asa cum nu fac parte din lumea ta. Fac parte probabil din lumea mea.

Timpul se impiedica pe langa mine, isi scutura praful in ochii mei si'mi intuneca privirea spre cer. Poate ca e mai bine asa, pentru ca norii incepeau sa se indese, sa se ingroase, sa se faca tot mai urâți.

Ma ridic sa plec.

Soapte in locul minunilor

Atunci cand viata iti da toate motivele sa crezi ca ai devenit un realist adevarat, cu toate ca nu sti chiar ce inseamna sa fi realist. Cand nu iti mai da nici un motiv sa asterni cuvinte pe hartie cum faceai alte dati, nici macar cele mai mici motive. Si universul tau se farama in fiecare zi, putin cate putin. Esti fericit doar ca mai poti sufla, si ca mai poti umbla si ca dimineata te`ai trezit si te`ai sculat din pat. Alte fericiri nu mai ai. Alte bucurii nu mai iti aduce viata. Si te intrebi uneori "de ce"? Si iti dai seama ca intrebarea asta ai pus`o de atatea ori ca ti`e sila sa mai intrebi. De ce? Si nu poti sa gasesti un raspuns potrivit la toate incercarile prin care treci si nu poti sa gasesti un motiv la tot ceea ce ti se intampla. Vrei sa iti spun de ce?

De ce totul in capul tau se invarte ca si o tornada si viata ta se destrama inaintea ochilor tai, de ce nu mai gasesti raspunsuri si nu mai ai nici o tinta? N`o sa iti pot raspunde nici eu la vesnicul "de ce?". Am sa te pot indruma intr`un loc unde am plecat si eu de atatea ori cand imi parea ca totul se darama si ca nu mai are sens. Atunci cand am crezut ca prietenii si neamurile sunt totul si atunci cand mi`am pus increderea si numai pentru un pahar de apa in ei. Am fugit acolo unde se pleaca genunchii. Am fugit acolo unde se citesc cuvintele vietii vesnice. Acolo unde toti care au fugit cand au fost dezamagiti de oameni, au gasit raspunsuri. Raspunsuri fara intrebari.

Acolo unde susurul bland iti sopteste ca totul va fi bine. Si va fi bine! Acolo unde se asterne pacea peste sufletul tau cand iti intorci privirile spre El. Te luminezi de bucurie si nu ti se umple fata de rusine! Te crezi nenorocit si fara nici o speranta. Vreau sa iti spun ca daca astepti o minune in momentele acestea, ai sa ramai si mai dezamagit, pentru ca Dumnezeu si`a invatat lectia cu minunile! El nu striga prin minuni, El striga in soapte care domolesc sufletul in valvataia care se zbate. Dumnezeu nu mai ploua cu foc din cer. El revarsa in suflet un fel de foc care arde tot ce`i rau in inima, toate dezamagirile, depresiile, durerile, loviturile, gandurile, toate monologurile care le`am facut in mintea noastra.

Crede ca Dumnezeu are planul Lui. Crede ca "Toate lucrurile lucreaza impreun spre binele celor ce Il iubesc pe Domnul". Dumnezeul tau exista! Dumnezeul tau te iubeste!

Ramai un visator. Pentru ca doar visand Raiul cu ochii deschisi, il poti avea. Doar privind printre nori la soare poti vedea ca dincolo de nori el straluceste. Priveste prin credinta. Paseste prin puterea Lui fara margini. Increde`te in El! Doar asa planurile Tale vor izbuti.

Dumnezeul din "Crezul" si "Tatăl nostru" copilariei noastre!

   La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu (...) Si Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr.

Multe lucruri ne-au ştirbit credința care o aveam de când eram copii. Indiferent de religia care ne purta, una știam. Exista Dumnezeu! El sta in ceruri. Si Isus a murit pt noi si îl sărbătorim la Crăciun si la Paște. Dacă erai otrodox, știai "Crezul" si il spuneai in ora de religie, impreuna cu clasa si profesoara de religie si Îți făceai cruce in timp ce il ziceai. Dacă erai penticostal mergeai la ora de religie, spuneai Tatăl Nostru si tot etaju la care erai știa ca nu ești ca ei.

Astăzi suntem toți la fel. Nu mai credem nici in "Crez", nici in "Tatăl nostru", nici in cruce. Însă dacă cineva își aduce aminte că suntem "pocăiți"  stim bine sa luam haina lui Petru sa ne lepădăm finuț de credința pt care ne afirmãm duminica la biserica. Sfinți de noi.

Adu'ti aminte de Dumnezeul Tau! Oricine, orice ai fi, orice ai face. Raiul si Iadul sunt mai reale decat Pământul pe care trăim acum!

Vreau să îți dau un sfat:" Adu'ti aminte de "Crez" si "Tatăl nostru"!  Adu'ti aminte dimineața când te scoli din patul tău, nu prin puterea ta ai făcut'o. Și dacă ști sa spui "Mulțumesc" pentru orice lucru, unei persoane, pune'te pe genunchi si spune'i "Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru ziua aceasta!" tu ai nevoie de asta, Dumnezeu vrea sa ii spui. Ești creația mâinilor Lui!

Dumnezeul tău există!

Dacă era cât pe ce să o pățești astăzi in oraș si "ce noroc ai avut" ca mașina te'o ocolit, sau ca nu ai avut accident, lasă'ma sa iti spun ca norocul tau se numește "Dumnezeu ti'a purtat de grijă"!  Spune'i Mulțumesc!

Dumnezeul tău există!

Isus a murit pentru tine! Sarbatoarea Pastelui si a Craciunului nu sunt un motiv in plus ca sa bem si sa ne veselim, ci sunt un motiv in plus ca sa ii aducem multumire pentru ca murit pentru noi. Sa ii aducem slava Aceluia care in fiecare zi ne poarta de grija. 

Daca intr'o zi esti foarte plictisit si nu sti ce sa faci, vreau sa iti spun dragul meu ca ai uitat ca exista Biblia. Poti sa o citesti. Nu ai sa pierzi decat Iadul!  In schimb ai sa poti castiga Raiul citind'o si implinind'o.

Daca apuci sa ajungi seara acasa si sa vezi minunatul tau pat care te asteapta sa te intinzi in el dupa o zi obositoare, numara asta printre binecuvantarile care le'ai primit din partea Lui Dumnezeu. Sa sti ca fiecare zi e un dar de la El! Nu meritam lucrurile astea! Daca te'ai obisnuit sa crezi ca le meritat, sa sti ca nu e asa! Insa Dragostea si Harul Lui nespus de mari ni le ofera noua pentru ca suntem creatia mainilor Lui!

Pleaca'ti genunchii si multumeste'i.

Daca in mintea ta apare o voce care te indeamna sa nu o faci, pentru multe motive cum ar fi "tu nu sti sa te rogi" sau "asta e o nebunie" sau "lucru asta e rusinos, vorbesti singur?" sau oricarea alt motiv care ti'ar spune sa nu o faci, te indemn sa iti pleci genunchii si sa o faci. E doar vocea Diavolului care vrea sa te impiedice. In schimb daca te rogi, l'ai biruit! 

Roaga'te, multumeste'i Lui Dumnezeu, El te iubeste! Crede'ma. Dumnezeul tău există! El te iubeste!

L'a trimis pe Isus sa moara petru tine, pentru necazurile tale, pentru durerile tale, pentru pacatele tale, pentru suferintele tale, pentru traumele, depresiile si dezamagirile tale! Isus nu e o gluma! 

Oricine ai fi, orice religie ai avea, orice culoare si statut in societate, orice varsta, tu ai cuvinte, biruieste'l pe Satan. Roaga'te Lui Dumnezeu. 

Iubeste'L pe Dumnezeul "Crezului" tau si al "Tatalui nostru" al tau pe care le stii din pruncie!

Dumnezeu te iubeste, crestine!

Amintiri in pragul vietii

Ca timpul nu sta dupa noi copilo Opreste'te si vezi cu ochii tai Cum fuge fara ca sa scape clipe. Copila, întoarce'te o clipa, vezi! Si'apoi sa'mi spui. Sa'mi spui de mai iubesti un om ca mine Sa'mi spui de ma mai vrei 'napoi De vrei ca sa ma vezi apoi. In vis, pot fi un inger, ori un luceafăr Ca' n poeziile Eminesciene. Acum, sunt om si te iubesc pe tine Nu sunt nici inger nici luceafar N'am nici puteri sa te vrajesc. Sunt pamanteam. cu inima Cu sentimente, suflet si simțiri. Dar tine minte,ca inapoi in timp nu ai sa mergi Si tot ce'am scris, încă, nu poti sa stergi Ca m'ai iubit, ca te'am iubit nu poti sa negi. C'a fost frumos,sa spui asa. Sa crezi cuvantul meu, n'ai sa greșești! Iubirea sap'adanc in inimi Si mai adanc n'ajunge nimeni. Sa nu încerci sa uiti, Ca peste vremi, ce stim doar noi Sa fie amintiri frumoase Ce's scrise'n inimile noastre  Ca pentru veci...

Eu cred in Dumnezeu!

Traim intr`o lume materiala in care fiecare cauta sa isi puna increderea in ceva/cineva. De`a lungul timpului popoarele au incercat, mai mult sau mai putin sa isi "desemneze" unul sau mai multi dumnezei. In functie de nevoile care le aveau, isi alegeau unul.

Eu am ramas la credinta care nu se clatina de 2000 de ani. Cred in Dumnezeu. Unul, pentru tot ce misca si pentru tot ce zboara. Pentru toate nevoile mele. Cred in Biblie, cred in biserica adevarata, cred in crestinism. Nu cred in doctrine, nu cred intr`o religie anume. Cred ca Isus si`a dat viata pentru mine, ca multi altii. Cred ca Isus este ajutorul nostru si ca El ne ajuta atunci cand il chemam, daca stim cum sa il chemam. Ca si multi altii.

Cred. Crezi. Credem. Insa atunci cand apare cuvantul "criza", pana si cel mai credincios incepe sa tremure. De ce? In lucruri pieritoare ne`am pus noi nadejdea? In lucruri materiale? In lucruri care azi sunt si maine nu? Se pare ca da... Spre marea surprindere, da.

Ne`am lasat cuprinsi de tara in care traim, de mentalitatea oamenilor din jur, care nu au cunoscut pe Dumnezeu asa cum l`am cunoscut noi. Nu diplomele ne fac, nu salariile care sar de trei sau patru zerouri, nu stema din fata masini care are un cerc impartit in patru sau patru cercuri care se intrepatrund. Sau poate ca da? Sau poate ca am uitat in ce ne`am pus nadejdea?

Ce rol mai are Biblia in viata omului din secolul 21? Ce rol mai are Dumnezeu in viata omului din secolul 21? Ce rol mai joaca Harul pentru noi. Pentru noi penticostali, pentru noi ortodocsi, romano`catolici sau orice alta doctrina care crede in Dumnezeu.

Crestine, ce rol mai are Dumnezeu in viata ta? Mai crezi tu Biblia, sau crezi in "cele zece porunci" cum sa nu iti pierzi slujba? In seful care te alearga o luna de zile sau in Dumnezeul care isi revarsa bunatatea in fiecare zi?

Nu uita Dumnezeul tau adevarat!

Scrisoare pentru "Timp".

Timpule,cum ne petreci pe fiecare.
Cum ne petreci parca de mana
Sa ne arati ca ne sfarsim
Si cum deodată crud si rece
Ne frangi acela fir subțire
De care atarnam milogi
Pe care tragem sa'l lungim.
Ah, timpule, daca te'as intalni macar!
Sa'ti spun sincer, cat mi'esti de drag.
Asa, ca si pelinu,
Ca si... Durerea cea mai grea.
Timp, daca te'as intalni pe ceas
Ti'as frange limbile aratatoare
Te'as pune ca sa faci ocolul invers
Sa te oprești, sa mergi 'napoi
Si sa ma duci acolo unde
Doar amintirea'mi,dulce a ramas
ah, Timp, daca te'as intalni...

Si chiar de`as sta sa te astept
Pe ulita, la banca de la poarta
Privind spre casa ta, in piept
Are sa`mi arda dorul
Pentru o clipa doar sa fie,
Alai de sentimente in mine sa petreci.
Tu`aprinzi in min` fiorul.
Si eu cuprins de`acele sentimente
Parfumul tau,
Adanc in simtaminte vreau sa`l stiu
Sa`l simt, sa`l am cu mine.
Nu stiu de azi sau maine`ai sa apari
Dar eu ma rog de flori
Parfumul lor sa poarte
Si pasarile`n cor, cantarea lor
Spre mine sa te`ntoarca.