Era o zi innorata. O dimineazta intunecata. M-am trezit speriat fara sa stiu ce se intampla. Am auzit zgomote. De fapt, asta era intentia ei. M-am trezit si m'am uitat la ea cum impacheteaza.
"Plec !"
Ma uit mirat. Oare ce are?
"Unde?" Intreb sec si dezgustat.
"Departe, cat mai departe de tine !"
Probabil se astepta sa pun intrebari sa sar din pat sa o iau in brate sa o conving sa ramana. Nu si astazi.
" Nu o sa tina mult" incercam sa o "incurajez".
"De data asta nu o sa ma mai vezi niciodata" , de parca nu era discursul ei vesnic.
"Ok" I'am raspuns seck si m'am ridicat sa o ajut la bagaje. Oricum o sa o ajut sa le despacheteze in curand.
"Crezi ca ajungem undeva dak o sa continuam asa? " Parca ar fi vrut sa ma intrebe si ea dar era prea nervoasa.
"Nu, trebuie?" Poate k nu o sa se mai intoarca de data asta. Poate...
O iau de mana si ii patrund privirea, ma uit direct in ochisori ei dulci. Nu'i spun ca o iubesc, nu pot. Dar o iubesc. Crezi, ca dragostea invinge totul?
Se pierde, se preface ca nu o intereseaza. La fel as fi facut si eu. O da de gol privirea, comportamentul... O strang tare de mana, as vrea sa o pot lua in brate... La fel si ea, citesc privirea ei..
Si totusi, o las sa mearga mai departe.
Dragostea invinge, nu? O sa vina inapoi, daca nu o sa o caut eu.
"Crezi?" O intreb inca o data...
Nu raspunde. Pleaca. Se intoarce in prag si imi spune "poate e mai bine asa, poate o sa intelegem totul altfel mai tarziu, te iubesc"
Mai tarziu cand? De ce pleci dak ma iubesti? De ce? Multe intrebari pe care nu i le adresez. Prea multe si as primi ca raspuns tacerea ei nelinistitoare. A plecat... Deocamdata.
Un comentariu:
"deocamdata...dar sime la fel si ea...probabil acum asteapta!"
Trimiteți un comentariu