Luna...un rau necesar...?

Mi`aduc aminte cand... paseam incet cu pasi grabiti spre Luna, paseam asa agale pe`o carare necunoscuta, desi stiam tinta mea, stiam ca trebuie sa ajung la Ea, sa ii spun ce simt, sa`i spun ca atunci cand rasare, inima mea incepe sa bata atata de tare, incat imi trebuie o raza de soare s`o linisteasca. Si Luna fara stele, ce`ar fi? Si mai amar de`atat, ce`ar fi stelele fara Luna?

Si Soarele, maret cum e, fara Luna, ce`ar fi? Si in toata splendoarea lui, pazeste ziua singur, amar. Si ce`ar fi viata mea fara Luna mea?

Pasesc tot mai grabit spre ea, tot mai sigur, si in fiecare pas pe care`l fac, mi`aduc tot mai mult aminte de tine, ca si cum ai fi langa mine, si mana`n mana, alergam ca doi copii jucausi... Te uiti la mine cu ochisorii tai mari, te privesc pierdut in peisajul ce mi`l asterni la picioare, si`mi aduc aminte fiecare clipa trecuta langa tine. Traiesc in prezent si`n trecut, si mi`e dor tot mai mult de tine, si`astept... Te`astept ca`n prima zi cand ne`am intalnit sub cerul plin de stele, doar Luna ne pazea, si ingerii din ceruri, stelele ne cuprindeau intr`o liniste surda soptindu`ne dragostea.

Vrei sa fi Luna mea? Sa ne petrecem singuri spre rasaritul stelelor, sa calcam pe raze de Luna, sa pasim prin praful de stele ca pe nisipul marii. Sa ne cufundam in apusul Soarelui, pe malul iubirii, sa`ti soptesc cuvinte pe care doar noi doi le`am intelege...

Fii Luna mea...

lost memories....

Tu ma privesti printre norii albi cenusii, cu privirea ti uscata de raze de luna, secata de lacrimi ce au curs odinioara n taina... Ma privesti cum, eu aplecat sub povara, ma pierd intre ganduri desarte, desartele ganduri. Imi risipesc bucurii printre lacrimi, si dureri coplesesc intreaga mi fiinta, dureri infernale cu ganduri ce duc catre moarte, ca gandul ce l am, din abis izvorat, din durere si multe suspine, din inima zdrobita sub vorbe si fapte ce nchid pt veci tot sublimu, sublimul ce o data l priveam in gradina cu flori de pe luna, cu raze in loc de petale si cu frunze din praful de stele.

the moon will rise and shine...

incerc sa iti astern cateva cuvinte intr`un text document, pe care oricum mai devreme sau mai tarziu o sa il sterg. inchid ochii si mi te imaginez ca la prima intalnire. nu stiam daca sa te iau de mana sau nu, daca sa te sarut, sau daca sa ma rabd. nu stiam daca trebuie sa te privesc fics in ochisorii tai jucausi, si daca sa`ti vorbesc sau sa iti soptesc. nu stiam ce`nsemni in esenta, si cat de tainica si firava esti. am descoperit mai tarziu, ca duritatea inimii tale de diamant se sfarma in lucruri marunte, si ca lucrul acela marunt care te macina, eram eu.

in mintea mea erai imaginea pe care am incercat atata vreme sa o incadrez perfect in chenarul inimii mele, pe care am incercat sa o fac sa incapa acolo, si, fara prea multe straduinti, te`am plasat in locul potrivit. erai de`acolo. erai parca in casa ta. mi`ai scris cu slovele iubirii ganduri, simtiri, sentimente, mi`ai scris iubire, fara sa stiu. mi`ai scris iubire, si parca si`azi te simt ca nu esti acolo.

azi, esti doar o amintire. ti`am pierdut de mult intelesul, desi iti cunosc esenta. stiu ce anume te face, si stiu ca tu nu`ti pierzi credinta din "ceea ce te face". stiu ca tu esti din Dumnezeu, si ca in El te ancorezi. stiu ca esti aici, si esti departe, si stiu ca de departe tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc multi de aproape. pentru ca tu, de departe, esti mai aproape de inima mea, precum sunt altii de aproape, si totusi departe de ea.

tu, esti singura care intelegi, care dezlegi, care legi, care descosi si care stii sa pansezi. "tu`mi cunosti jocul de cuvinte in care ne`nvartim fara sa vrem, il descifrezi asa usor, si atunci cand cuvintele nu`si au rostul, privirile sunt de`ajuns. gesturi, priviri, ganduri. totul fara cuvinte. asa cum am creionat amandoi candva.

melancolie de toamna.

Imi mangaie dorul,

O frunza purtata de vant,

Mi`acopera inima,

Caramiziul copacilor de pe alee,

Imi sufla in ganduri,

Mirosul de castane cazute pe poteca.

Mi`aprinde din nou in inima dorul,

De tine mai mult si mai tare,

Mirosul de toamna tarzie,

Ce`l simt si`azi ca si cand eram copil,

Si mi`l aduc aminte, ca si cum ar fi fost ieri.

Ma pierd printre frunze si nouri,

Pasesc pe covor car`miziu,

Mi`aduc aminte`nceputul scolii,

Si`ncep sa`mi fac ghiozdanul,

-prea tarziu.

Azi nu mai e ieri,

Nu mai suntem copii iubito,

Azi suntem tu si eu,

Si maine vom fi tu, si eu...

Ca un suras se duce vremea,

Ca si`o adiere de vant,

Ca si o zi de toamna cu paduri aurite,

Cu frunze ce cad duse de vant,

Castane`adunate pe aleile Bistritei,

Se duce incet, si`apar peri carunti,

Ca si cum iarna isi scutura norii,

Imbracand tot pamantul in alb de cristal.

S`a mai dus un an, si `o sa mai treaca unul.