O frunza purtata de vant,
Mi`acopera inima,
Caramiziul copacilor de pe alee,
Imi sufla in ganduri,
Mirosul de castane cazute pe poteca.
Mi`aprinde din nou in inima dorul,
De tine mai mult si mai tare,
Mirosul de toamna tarzie,
Ce`l simt si`azi ca si cand eram copil,
Si mi`l aduc aminte, ca si cum ar fi fost ieri.
Ma pierd printre frunze si nouri,
Pasesc pe covor car`miziu,
Mi`aduc aminte`nceputul scolii,
Si`ncep sa`mi fac ghiozdanul,
-prea tarziu.
Azi nu mai e ieri,
Nu mai suntem copii iubito,
Azi suntem tu si eu,
Si maine vom fi tu, si eu...
Ca un suras se duce vremea,
Ca si`o adiere de vant,
Ca si o zi de toamna cu paduri aurite,
Cu frunze ce cad duse de vant,
Castane`adunate pe aleile Bistritei,
Se duce incet, si`apar peri carunti,
Ca si cum iarna isi scutura norii,
Imbracand tot pamantul in alb de cristal.
S`a mai dus un an, si `o sa mai treaca unul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu