Despartirea

Imi aduc aminte parca era ieri. Mi'ai luat fata in palmele tale mici, ca pentru ultima data, m'ai privit in ochi desi absent cum eram imi aduc aminte vorbele tale. Dulci, stinse'ntrun ropot de lacrimi si'ascunse'n suspine. "Tu sa mergi mai departe, atat cat te duce viata, sa nu te'opresti aici! M'auzi? Sa nu te'opresti aici! Sa mergi, pe drumul pe care te duce viata, pana cand ne vom intalni din nou. Stie ea cat trebuie sa mergi. Sa nu dai 'napoi! Da? Niciodata." Stiu ca tu nu asteptai nici un raspuns, pentru ca mi'era greu si sa te privesc, dar sa'ti mai si raspund. Era deja prea mult ce'ai putea astepta de la mine.

Am incercat sa imi ridic privirea sa'mi citesti durerile si suspinele ce ma framantau dar n'am reusit. N'am mai putut sa pun si povara durerilor mele pe umerii tai.

Am reusit sa ma ridic si sa ma asez langa tine, sa te iau in brate si'apai am ramas asa pana la despartirea ce'am avut'o. Grea despartirea. Asa'i?

N'ai mai raspuns, desi nici nu ma asteptam. Stiam ca are sa ramana fara raspuns intrebarea mea. Pana cand? Pana cand ai spus tu ca ne vom vedea din nou. Cand are sa fie, nu stiu. Astept sa vi sa bati la usa mea, sa te deschid si sa te iau din nou in brate, sa stau sa te'ascult ore'n sir cum imi povestesti tot felul. Eram ca un copil cand imi vorbeai si povestile tale ma copleseau, ma transformau si ma duceau in alta lume. Una aparte. Una pe care doar visam sa o am, dar cu tine era tot mai aproape. Pana in acea clipa.

Dupa clipa aceea totul s'a ruinat. S'a dus.

La revedere!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile