Trenul Vietii

Stiu ca ne apare de multe ori in cale expresia "viata e ca un tren". Insa, am stat si m`am gandit...Trenul opreste in cate`o gara, din loc in loc. Viata insa nu opreste in nici`o gara, ea continua sa mearga. Uneori mai tare, alteori mai incet. Singura ei oprire fiind ultima.
Asa ca mi`am permis sa iau trenul si viata, sa le pun in paralel si sa vedem daca seamana chiar asa tare. Amandou sunt la un momentdat in miscare, pe sine sau nu, insa cand ajungem in gara, trenul opreste astfel ca oamenii pot urca sau cobora linistiti, doar cei intarziati uitandu`se dupa el cu ochii mari.

Viata deci, cand ajunge in gara, se prea poate sa incetineasca, insa de asta nu sunt sigur. Nu sunt sigur nici daca are vreo gara, cu peroane si cu oameni care asteapta, cred ca viata te duce prin locuri mai putin "special amenajate" astfel ca oamenii "urca" in viata ta tragandu`te sau impingandu`te sa poata prinde bine ceva. La fel cum urca si coboara, pentru ca asa cum am spus, viata nu opreste`n gara.

De`aceea ori de cate ori un om intra sau iese din viata noastra lasa o urma, undeva in sufletul nostru. Graveaza cu faptele lui, cu impinsaturile lui pe inimile noastre. Unii lucruri bune, altii lucruri rele.

Unii ne plac, altii ne displac, insa, toti au un singur lucru in comun. Ne ajuta sa devenim mai puternici si sa invatam ceva din Viata aceasta. Unii ne invata sa ne cerem iertare, altii ne invata sa iertam. Unii ne invata sa uram, altii ne invata sa iubim, pentru ca ura nu`si are locul in inima.

Fiecare personaj care apare pe scena vietii noastre deruleaza o activitate care schimba cursul trenului, il incetineste sau il grabeste, insa nici o persoana nu il poate opri. Desi ne pare ca unele persoane fac timpul sa se opreasca in loc.

Tu ce fel de persoana esti in trenul vietii?

Cuvantul... Cuvinte.

Tu intelegi? Tu intelegi durerea ce m`apasa?
Tu intelegi ca inimi frante nu se leaga?
Tu intelegi, durerea asta ce apas`asa de tare...
Durerea n`apune ca raza de soare
N`o alunga nici  cerul albastru
Ce`apare cand nu`i mai furtuna..
Durerea ramane, cuvintele`mi frange
Zdrobeste viata in mine
Cuvintele tale atat de adanc imi raman amintire.
Tu nu stii ca viata mea sta in cuvinte?

Cuvinte, cuvinte se pierd
Cuvinte raman, e totul ca vantul
Risipeste`amintirea`mi amara.
Tu intelegi cuvantul?

De ce'mi zambesti atata de frumos copila?
Cand zambetu'ti e doar pelin
Iar buzele'ti sunt doar amaraciune?
De ce vrei sa'mi prefaci tristete fericirea
Sa ma lasi in suflet gol,
Nu vezi ca lumea e plina de zdrente?
Nu vezi ca in lume e'atata tristete?

Pleaca! Nu vreau sa gust din tristetea'ti
Nu vreau sa ramaie sufletul meu gol
Du'te, si lasa'mi fericirea.
Du'te departe, undeva pe un nor
Sa nu te cunosc decat atunci cand
Buzele tale vor curge ca mierea
Cand sufletul tau va fi raze de soare.

Romantismul (epoca straveche)

Tu si eu, marea si valurile... Luna si stelele. Inchide ochii incet, nici prea incet sa nu adormi, nici prea tare sa nu ruinam momentul. Romantic, nu? Romantismul asta... si totusi exista. Exista pentru ca s`a zamislit in noi imboldul acesta de`a fi draguti, de`a fi cuceritori.

Cum altfel decat asa, visand? Visand la nemurirea sufletelor noastre vesnic tinere si frumoase si indragostite, chiar daca stim ca dragotea la un moment dat o sa dispara si iubirea aia jucausa din privirea ta n`o sa mai fie. O sa se traga in spatele ochilor tai minunati. Dar o sa fie, nu? Acolo undeva o sa ramana ea ascunsa.

Asa`i la inceput, da peste. Iar apoi, dupa multa vreme, multa multa vreme o sa se ascunda. Si trebuie in fiecare zi prinsa cu un carlig mare (cat inima mea) si scoasa la iveala. Cu romantism draga, cu romantism. Cum altfel? N`am sa`ti smulg iubirea cu forta, cu grija draga mea, cu grija multa. Cu vorbe, cu fapte, cu dragoste. Cu romantism. Cum altfel, nu iubito?

N`am fi noi mari poeti, scriitori, romantici, daca n`ati fi voi! Orice barbat, orice bruta feroce, neimblanzita, nestapanita, toti, palesc in fata frumusetii voastre si incep sa devina romantici. Pentru voi. Pentru inimile, sufletele voastre. Pentru ca voi meritati.

Viata e frumoasa. Dumnezeu a creat`o. La fel, Dumnezeu a creat femeia pentru barbat. Eva pentru Adam. Era frumoasa. De`aceea Adam, plin de mirare a exclamat cand a vazut`o "Isha". Era a lui. Nu?

Da, romantismul... Tu, eu, foaia asta plina de litere si un cer senin plin de stele. Luna aruncand razele ei spre noi iar noi...Noi privind`o cum ne priveste, ca niste copiii am sta uimiti admirand`o cat e de mare pe cer, si nu zice nimic. Si nu face decat sa lumineze si totusi... E atat de romantica.

Ca si tine de fapt. Cine zicea ca fetele trebuie sa fie romantice? Fetele trebuie sa fie ca Luna, sa straluceasca in ochii lui. El, trebuie sa fie romantic sa o cucereasca. Iar ea, prin simpla ei prezenta sa`i cucereasca inima si sa`i incalceasca gandurile si mintile si... Simplu. Vorbele poate sunt de prisos pentru ele, insa noi... Noi trebuie sa vorbim, sa fim romantici!

De ce se numeste epoca straveche? Pentru ca sa intrebi tu! Si ca sa iti dai seama ca azi nu mai visam la asa ceva. Asta e romantismul unei epoci trecute, a anilor copilariei mele, a tineretii parintilor nostrii, care undeva nu departe a apus. Azi ne prefacem ca vrem sa fim romantici cand de fapt ne grabim sa calcam in picioare sentimente, sa frangem inimi si sa sucim minti. A cat mai multor persoane care ne plac noua. Azi e totul pe dos.

Atunci cand ti`ai delimitat propria ta lume, restul lumii pare... nebuna!

Nu ma chema sa cobor pe pamant
Sa las slava ce`o am intre stele!
Nu ma chema sa cobor spre tarana
Eu nu`s muritor, eu nu sunt Luceafar
Eu nu`s Eminescu!
Oh, tu nu intelegi,
Eu ma frang spre`orizont
In mii de raze ma pierd peste pamant
Dar nu ma cobor din nemurirea`mi.
Ah, Catalina, tu nu stii ca slava ce`o am eu aici
Sa colind tot pamantul de sus dintre stele
Sa ma frang in raze`aurii...
Tu nu sti ca slava,
Slava mea nu o dau,
Eu n`o`mpart cu nime.
Te rog sa ma lasi sa ma frang
Intre stele doru sa`mi plang
Razele mele`ncalzeasca pamantul
Si inima ta plapanda...
Iubeste`m`asa, Catalina,
Tu muritoare, eu printre stele
Mai sus de nori mi`a fost scris ca sa stau...

In graba mare

Hai, repede, sa fugim!
Sa fugim spre stele
Sa fugim departe`n lume
Ca sa nu ne stie nimeni
S`alergam pe ceru`albastru
Ca luceferi ca si astrii
Sa fugim in graba mare.
Hai cu mine! Hai departe!
N`a sti nime`a noastre ganduri
N`a sti nime`a noast` povesti
Om pleca, fugim departe
Si`om fauri vise maestre
Si`om visa cu luna`n poale
Si cu stelele la tample...
Hai in graba, orizontul
Sa cutreieram pamantul
Sa cunoastem raza lunii
Valul marii`nfiorat
Calmul ei sa cante`n ganduri
Sfinte melodii si versuri.
Hai sa`nvingem greul vietii
Cu`n suras si zambet dulce
Cu un raset ce`nfioara
Si necazul dar si greul
Tot ce`i rau.
Hai in graba sus pe pe nouri
Sa privim din cer pamantul!

Aripi frante

Din nou un inger isi frange aripile
Frant de zbor, trudit de`atata alergat.
Din nou, un inger se pierde
In zboru`i lin, in mijlocul vietii
Plin de sperante, dorinte...
Un inger iarasi se pierde.
Sa`nveti de la oameni ca viata se duce,
Sa`nveti de la stele, scanteia se stinge
De la flori sa inveti, petal`ofileste
Sa`nveti de la viata ca`n viat`amintirea ramane.
Sa sti ca durerea se trece
Invata! Sa pastrezi amintirea cea dulce
Cu zambet si raset, cu tot ce`i mai scump,
Tu tine`amintirea cea sfanta.
Nu da bucuria din suflet, durerea va trece!
E grea despartirea
Sa nu`ti pierzi speranta!

O zi de ieri...

Totul a`nceput intr`o zi de ieri
Cand umblai agale, calcand pe petale
In fata casei mele.
Cautai parca ratacita
Zambete ce le`ai pierdut
Intr`o zi de joi
Cand cautai pierduta
Parca in deruta
Surasuri care`ai vrut
Sa le dai la`nceput unui muritor.
Cand deodata din senin
Aparu pe strada mea rasuri colorate.
Nu stiam de unde vin!
Cand te`am ajutat s`aduni
Tot frumos intr`un manunchi
Tu te`ai aplecat spre mine,
Am simtit viata in vine
Mi`ai soptit un "multumesc"
Si`ai plecat pe nu stiu unde...

Ganduri

Cand ma cuprind gandurile toate
Si ma cufund in lumea mea
Imi pare ca imi pierd din minti
Si ma confund cu'n fel de mare fara margini.
Un fel de multe lucruri fara rost,
Si de cuvinte irosite.
Cand ma aplec peste luntrea mintii mele
Pare ca innebunesc pe loc intr'alt om.
Parca in lumea mea, e totul nebunie
Si parca'i tot ce trebuie sa fie.
Acolo'n lumea mea,
Sa'i spui tu nebuniei sa dispara?
Sa'i spui ca nu'i e locu'acolo?
Ti'as zice ca esti prea normal,
Ti'as zice ca... In mintea mea
Sa fi nebun e prea normal...
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Ca'i langa tine Dumnezeu.

Exista unele persoane in viata care nu te cunosc, care nu`ti stiu trairea si suferinta, insa nu incearca sa te cunoasca. Ne batem de ei in fiecare zi. Ne privim cu dispret, dar mergem mai departe... Pacat. Nu`i bine. Fiecare om are o sansa.
Apoi exista persoanele care te vad, te cunosc putin si apoi incep sa`ti puna etichete. Te supraestimeaza. Nu`i bine.
Si apoi exista prietenii adevarati. Care te cunosc, iti stiu si trairile, si caderile si suferinta si bucuria. Si iti dau sfaturi.


Cand toti in jurul tau privesc spre tine
Si'ti spun "dar tu esti tare!"
Insa tu stii c'abia stai in picioare.
Cand toti privesc cu jind spre tine
Si'ar vrea sa fie "tu"
Insa nu stiu ca'n rasul tau e'atat'amaraciune.
Ei nu stiu ca abia te tragi pe coate
Ca nu mai poti si nu mai vrei
De'atata amar si'atata greu.
Cand toti privesc si toti te'arata
Tu stii, nu meriti, ci tu...
Doar esti!
Cand crezi c'ai fost
In cele mai adanci si infioratoare vai
Cand crezi ca ai trecut prin valea mortii
Si ai fost singur, fara Dumnezeu
Cand crezi ca te'ai uitat Divinul
Ca tot ce ai facut a fost din simplul "eu"
Tu sa nu uiti caci Creatorul
El ti'a promis ca'n focul cel mai greu
Nu te'a lasa, ca'i langa tine Dumnezeu!
Sa nu uiti frate, sora,
Sa nu uiti de Dumnezeu!
Sa stii ca'n toate lucrurile, toate
Daca'L asculti, te'aude Dumnezeu.

Sentiment.

     

      Uneori, cand stau ascuns in cochilia mea imi pare ca valuri n`au sa mai treaca. Ca oamenii nu se vor schimba niciodata si ca Dumnezeu ne priveste doar de sus fara sa se coboare in multimea de strigate de durere. Desi stiu ca nu`i asa, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

      Ma izbeste din toate partile un val rece ca de gheata si ma arunca de la o parte la cealalta a vasului meu scufundat pe jumatate. Desi stiu ca are sa iasa soarele in curand, ca furtuna are sa treaca si ca totul o sa fie in curand bine, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

      Pentru ca din cand in cand, se isca cate`o furtuna napraznica pe marea vietii acesteia. Parca venind de pe lumea cealalta si tragand dupa ea toate puterile intunericului. Toti demonii si toate bestiile pamantului, doar doar au sa inghita tot ce`a mai ramas bun in om. Desi stiu ca Salvatorul e aproape, ceva ma impiedica sa cred asta. Sentiment. 

Sentiment ce`ascunzi in inimi

Dor, dureri, melancolie

Tu ce`ascunzi a lumii frica

Si ineci tot intr`o clipa

Dor ce parca nu mai trece

Lasa tot pustiu si rece

Nu te prinde sa te duca

Intunericul in a lui lupta?

Nu te`alunga vreo naluca?

Tu ai vrea sa spulberi totul

Tot ce`i mai frumos in suflet,

Zambete si amintiri.

Un strop de iubire mai vrem

Ce`i sfant si curat sa ramana!