Ce povestesti nepotilor tai?

De cateva zile ma framanta niste lucruri. nu stiu, sa rad, sau sa plang, sa stau pe loc, sau sa o iau la fuga,sa fiu spontan sau sa ma mai gandesc o data. Ce sa fac? ce ma framanta? De ce? nici eu nu stiu, nu stii nici tu, si dak ai stii nu m`ai ajuta, nu ca nu ai putea, da egoismu zilei de azi a ajuns in floare, ca si cum ar fi fost acu 50 de ani, un om care isi face casa, si toata ulitza dadea o mana de ajutor. cam asa se intampla acuma, un om isi construieste o casa, si care mai de care o ia la fuga inapoi la lucru lui, si dak nu are isi cauta. si dak nu isi cauta, tot ocupat ii. si atunci....si atunci ce?

Avem impresia ca traim aceeasi viata de demult, in care tot era ok, si frumos, si ii mult pace in lumea noastra si totu`i frumos, si ducem un trai bun si dragutz, da nu vedem ca suntem tot mai stresati de ziua de maine, si nici macar nu`i trecuta ziua de azi, si suntem tot mai stresati de saptamana viitoare, si nici macar saptamana trecuta nu`i trecuta ...

Traim sperand la un viitor trecut, la un viitor care cerseste retrairea unui trecut glorios, desi nu e asa, si incercam sa dam vina pe altii, sa dam vina pe noi, pe noi sa dam vina, dak fiecare da vina pe el insusi, si incearca sa`si repare greseala, da`, sigur, ce usor pare. Am ajuns un neam de idioti. Cum de am ajuns un neam de idioti? Am fost o tara de crestini. Si daca nu am fost acolo eu, au fost parintii mei, si daca n`au fost ei au fost parintii lor, care azi povestesc cu lacrimi in ochi : "... Cand la sclipitul stelelor,
ne intalneam cu`atata dor
O dulce vreme`a staruintei...."
Si daca ei au ce povesti, noi nu avem, dak ei pot povesti copiilor lor si nepotilor, noi nu avem. Noi putem sa le povestim despre un playstation 3 cu 10 jocuri pe care le`am terminat, cu un nokia n97 cu camera de 5mp cu memorie de 12 gb, de un super laptop, si de un super computer... Dar unde`i Dumnezeu aici?

Si tot scriind asa, imi aduc aminte ca tastez pe un monitor de 19 inch, si o sa le povestesc copiilor, dak nu nepotilor, despre pixul meu, care are 120 de butoane, pt ca de cand am scris cu pixul pe`o hartie am uitat cum se scrie, si despre foaia mea multicolorata, care nu mai are formatu a5 de la scoala, si nici liniile ajutatoare de pe clasa a Ia...si cui ii pasa? lasa copilu sa stea linistit pe computer, sau la televizor, ca nu face galagie, se mai delecteaza si el de acolo... si ajungi sa stai noaptea langa el, sa te intrebi de ce nu doarme si are cosmaruri, de ce nu mai vrea sa invete la scoala?

Tu ce povestesti nepotilor tai...?

"...şi toate acestea sunt pregătiri în vederea obişnuirii mele cu ţărâna. Îl înţeleg pe Dumnezeu perfect... De aceea mi se pare atât de frumoasă viaţa... Până la lacrimi mi-e dragă..."