omule!

Omule! Sunt uimit de frumusetea celulelor asezate pe chipul tau, intr`un joc minunat de desen artistic, uimit de gandurile tale marete, visurile tale indraznete, faptele tale vrednice de lauda. Omule, Creatorul care te`a intocmit, a stiut ce face. A stiut ca atunci cand o sa priveasca din spatele cortinei la tine, o sa isi desfete privirile in tine, si`o sa ramana uimit de atata bogatie de vise, ganduri, fapte... A stiut el ce face.

Azi, omule, am venit sa bat la usa inimii tale, sa vad cine esti cu adevarat. Am auzit multe lucruri, bune si rele despre tine omule. Am auzit ca ai mai multe fete, ca ai o rautate in suflet, ca gandurile tale nu`s toate bune. Si am vrut sa stiu ca nu`i adevarat. Am vrut sa stiu de la tine ca nu`i asa. Dar omule, cand am venit sa bat la usa inimii tale, parca un aer rece imi taie respiratia. Gandul ca am sa raman dezamagit, ma opri sa bat.

Eu sunt o raza de soare omule, sunt cantecul pasarelelor, sunt zumzaitul gandacilor primavara. Si am venit sa te vizitez. Sa simt dragostea omeneasca. Sentimentul acela sublim, dar lasandu`ma cuprins de ea, am aflat frica de a nu fi ranit. Am aflat durerea de`a fi dat la o parte. Am aflat sentimente de nedescris. Lucruri pe care nu le`am mai intalnit.

Omule, esti minunat. Esti frantura de Dumnezeu. Esti chipul Lui, framantat intr`o mana de lut, cu suflarea Lui, cu gandul vesniciei, cu atatea lucruri bune. Dar omule, esti doar om. Esti doar o umbra a dumnezeirii, sangerezi, suferi, visezi, si visele tale nu devin totdeauna realitate. Esti doar licarire care nu se vede de departe, o nota pe`un portativ, care`si uita gama.

Omule, ai doar o viata, traieste`o bine. Nu`ti uita gama, nu uita sa iubesti cu toata inima, cand iubesti, chiar daca suferi. Dragostea e singurul sentiment care te ridica pana la cer, si chiar inainte sa saruti Luna, te trage inapoi si`ti da o tranta de pamant. Cu capul in stele, cand iti revii, te intrebi daca totul a fost doar un vis urat sau realitate, se merita sa mai incerci sau nu? Nu mai incerca. asteapta.

Omule... Adu`ti aminte de Creatorul tau.

frozen

As vrea sa'ti spun cat te iubesc!
Cuvinte simple sa'ti vorbesc;
Dar iarna'n geru'i friguros,
Iubirea, sufletul, si inima
Mi le'a racit pe veci,
In umbra unor zambete de gheata.
Mi'a'ntepenit si zambetul pe buze,
Si'am incercat sa rad si sa ma bucur.
Inima'nceteaza a mai bate,
Picioarele'mi se'opresc.
In pragul toamnei, printre frunze.
Iar fulgii care'au aparut,
Mi'acoperira gandurile toate,
Sa nu'ti mai spun cuvinte dulci,
Sa nu iti mai arat iubirea.
Mi'au inghetat inima, gandul,
Mi'au inghetat iubirea toata,
Tu parca nu m'asculti, nu ma iubesti,
Si nu ma vrei, si esti de gheata!
Dar eu m'apropii tot mai tare...
Tu nu clipesti, tu nu vorbesti
Tu nu m'asculti, nu ma iubesti.
Suntem doi ingeri, doua povesti.
Suntem doua povesti, de necitit
De ne'atins, soptite'n amintiri stinghere,
De pe'un amurg pe celalalt.
Eu te privesc, tu ma privesti de gheata
Eu iti zambesc, tu imi zambesti cu rece
Eu iti soptesc, tu te topesti.
Iar eu raman privind,
Si petrecandu'ti amintirea.
De tot eu ma racesc,
Si ma prefac in iarna,
Sunt gri, sunt rece,
Strapung cu ganduri ceru si vazduhul,
Iara privirea mea topeste norii.
Si tu nu esti.

curcubeul fara nori

am vrut sa`ti scriu cuvinte multe,
cuvinte simple, si fara inteles,
am vrut sa iscalesc in randuri
si in cuvinte sa`ti zugravesc
un peisaj ascuns pe dupa dealuri
in mii de tonuri colorate,
un auriu roscat
pictat de razele de soare
pe`o panz`albastra de cer.
Am vrut atat de mult sa`ti scriu pe nori
cu griul lor ce nu`ncanta privirea nimanui
doar picurii ce cad, si`nvioreaza,
doar vantul cald de dupa ploile de vara.
dar stiu.... cuvintele nu sunt de`ajuns
si stiu, nu vorbe goale vrei,
dara daca as putea....
dar daca as putea,
te`as lua de mana dreapta
si am pleca`mpreuna purtati de`un vant
acolo unde se`mpaca soarele cu norii,
de`unde un curcubeu incepe`a straluci,
si ti`as culege culorile`i,
si ti le`as darui,sa iti aduci aminte,
ca nu e curcubeul fara nori.

Ce cauti ?¿

Te'ai intrebat ce'ascunde in taina,
Surasul celui ce rade langa tine ?
Te'ai intrebat vreodata, 
Ce'ascunde inima de piatra
Aceluia nepasator ce plange langa tine?
Te'ai intrebat ce dulce
Miros, ascunde in petale,
O floare rara
Ce ti'a impodobit gradina?
Ai fost curios, de unde'apare Luna?
De unde Soarele rasare?
Din ce taramuri departate, ne vine fericirea?
De ce tristetea'i trista?
Si totusi atata e de dulce?
De ce e dulce, tristetea cand te impresoara?
Te'ai intrebat vreodata de ce esti om,
De ce nu esti o floare? 
O gaza sclipitoare, sa zumzai campul inflorit
In toiul primaverii, frumos mirositoare?
Te'ai intrebat de ce e cerul nepatruns 
Si totul parca, de tine e ascuns...?
De ce sunt vorbele atat de goale?
De ce sunt fulgii de zapada
Atat de veseli, cand se izbesc de'asfalt,
Si colturile lor stralucitoare,
Topesc incet viata'n ei, si totusi,
Din ceruri, ei coboara...
Coboara, pe'o simfonie haotica,
Se leagana'n cercuri,
Si parca versuri formeaza
S'aprinda iarasi iarna
Cu geru'i cumplit!


Te'ai intrebat vreodata, ce cauti pe blogul meu ? Ca fericirea nu'i in vorbe goale, ci'n fapte pline de ratiune, si ca ratiunea, n'o cauti in inima? Si ca inima are ratiunea ei, pe care ratiunea insasi, n'o poate intelege?

6.ian.2012/ Cu o moarte toti suntem datori.

Parca s`a intamplat ieri, era o dupa`masa cu miros de neliniste care imi umplu inima. Trebuia sa plec inapoi acasa. Dar, imi suna telefonul si auzii o voce atata de draga mie. "unde esti? mi se paru ca esti tu, dar nu eram sigur, hai sa te vad, sa imi spui La multi ani, cine stie cand ne mai vedem." Avea atata dreptate. Cine stie cand ne mai vedem? Am coborat jos, si statea la masa, era zambitor, era fericit. L`am privit asa, cu drag, si l`am imbratisat. Era ziua lui. Am plecat asa, privind in urma, cu un sentiment de parere de rau ca l`am lasat acolo. M`am ridicat de la masa, l`am imbratisat din nou si apoi am plecat... 


Nu trecura multe zile, si inima imi fu cuprins de`un traznet ce`l simtii din cap pana in picioare, care inca ma ameteste uneori. M`au napadit o sumedenie de amintiri, de tristeturi, ganduri, dureri sfasietoare, care inca nu imi lasa inima sa se linisteasca in bucuriile vietii. Cine stie cand ne mai vedem? Si avea atata dreptate. N`am stiut ca nu o sa il mai vad. N`am stiut ca am sa il las acolo si cand am sa ma intorc el n`o sa mai fie. 


A trecut un an, de cand l`am vazut ultima data. A trecut un an, de cand ultimul lui zambet s`a intiparit grav in inima mea, ca o amintire scumpa si draga a celui mai bun prieten. A trecut un an, si in curand un an de cand nu i`am mai auzit vocea, de cand sufletul lui s`a predat, si`a incheiat legamantul cu moartea. Un cuvant greu pentru un om de rand. Dar toti suntem datori cu o moarte.


Mi`e dor sa`l vad, sa`l aud, sa`l strang in brate, sa`l simt departe si aproape. Azi, mai mult ca niciodata. 


N`o sa`i mai pot spune la multi ani, 
Suflarea lui e fara grai,
Zambetul lui s`a ofilit in pragul iernii,
Iar inima`si opri fugarele`i batai.
S`a stins cum stingi candelele
Iar graiul lui tot mai incet se auzi,
Pana cand ultima lui soapta 
`n urechile mele surzi.

Ganduri de viata

Cuvinte cuvinte, e vremea cuvintelor,
Caci vorba se duce asemenea gandurilor.

Blog dupa blog, cuvinte dupa cuvinte, propozitii, expresii, citate si tot felu de ziceri si zicale. Uneori imi vine sa cred ca atunci cand ajung sa scriu simple compuneri cu gandurile mele, mi`am pierdut "abilitatea" de`a scrie poezii. Nici nu ma mai chinui prea tare sa le compun. Viata mea e atat de simpla, atat de... foarte simpla, incat imi vine greu mi`o complic, imi vine greu a ma chinui, si totusi... Nu`i un lucru bun. E`un lucru care iti taie vlaga, iti rupe aripile, te taraste prin noroi, te`arunca in furtuna, te poarta ca pe`o barca, fara panze fara motor, fara vasle, cu catargul zdrentuit, si fara carma. Fara tinta. 


Si totusi, in toata invalmaseala asta, in toata nelinistea linistii mele, in linistea asta surda ce ma inconjoara, exista ceva bun, ceva care te ajuta. Exista un Dumnezeu, exista parinti, si exista prieteni. Exista un singur Dumnezeu, pe langa dumnezeii care ni`i facem noi, fara sa ne dam seama, pe langa viciile care ne acapareaza momente din viata, clipe frumoase din trairea pe care ar trebui sa o avem, sfanta si curata. Exista parinti, doi! Doua perechi de maini, doua perechi de picioare, doua perechi de ochi, doua perechi de urechi. Doua perechi de genunchi si doua suflete care se roaga, doua inimi care bat pentru Domnu, si in surdina muzicii din spatele cortinei numite viata, doua perechi de genunchi care se pleaca in rugaciune pentru alte cinci suflete. Parintii! Sa ii iubiti si sa ii cinstiti!


Apoi exista prietenii si fratii. Si fratii sunt prieteni si prietenii sunt frati. Si daca dai la o parte perdeaua sufletului, si iti deschizi inima cu iubire, primesti in schimb fericire, primesti bucurie, primesti amagire, primesti tristete, si primesti o inima mai puternica. Prietenii sunt razele calde ale soarelui care se ascunde dupa nori. Ei apar totdeauna cand ti`e mai greu ca sa te ajute, si totdeauna cand esti mai fericit ca sa te supere. In functie de constanta vietii tale, ei sunt acei care te ajuta sa iti pastrezi totdeauna o stare simpla a vietii tale, si te fac sa iti aduci aminte ca traiesti, te fac sa ii iubesti asa cum sunt ei, si nu te lasa niciodata sa te lovesti, fara sa inveti ceva. Pe ei ii iubesc! 


E inceput de an tarziu, 
E ianuarie incet si ninge,
Privesc cum pe fereasta mea
Se`asterne`ncet un strat de in subtire.
Simtii incet cum o privire calda dulce, 
De undeva de sus imi alina inima rece,
Simtii cum sufla vantul iernii reci, 
Si gandurile toate risipeste,
Asa, liniste si`o pace sfanta,
Cu un miros dulce de iarna, de stele de zapada
In inima imi frange.
Apoi simtii in jurul meu, un val de ganduri bune
Simtii cum sunt purtat mereu pe brate de rugaciune
Si auzii o voce, ce rasuna ca susurul de vant.
Ma departai de geam cuprins de bucurie,
Cuprins de sfinte ganduri,
Si`n clipa cand imi intorceam privirea,
Trecu prin fata mea nenorocirea,
Dar Dumnezeu e sus, si El vegheaza,
Si "ingerii" ce`s prieteni,
Ma`nconjurara`n clipe grele,
Cu zambete, cu vorbe dulci, 
Si`atunci simtii ca peste toate,
Vegheaza unul, Dumnezeu!