Caci vorba se duce asemenea gandurilor.
Blog dupa blog, cuvinte dupa cuvinte, propozitii, expresii, citate si tot felu de ziceri si zicale. Uneori imi vine sa cred ca atunci cand ajung sa scriu simple compuneri cu gandurile mele, mi`am pierdut "abilitatea" de`a scrie poezii. Nici nu ma mai chinui prea tare sa le compun. Viata mea e atat de simpla, atat de... foarte simpla, incat imi vine greu mi`o complic, imi vine greu a ma chinui, si totusi... Nu`i un lucru bun. E`un lucru care iti taie vlaga, iti rupe aripile, te taraste prin noroi, te`arunca in furtuna, te poarta ca pe`o barca, fara panze fara motor, fara vasle, cu catargul zdrentuit, si fara carma. Fara tinta.
Si totusi, in toata invalmaseala asta, in toata nelinistea linistii mele, in linistea asta surda ce ma inconjoara, exista ceva bun, ceva care te ajuta. Exista un Dumnezeu, exista parinti, si exista prieteni. Exista un singur Dumnezeu, pe langa dumnezeii care ni`i facem noi, fara sa ne dam seama, pe langa viciile care ne acapareaza momente din viata, clipe frumoase din trairea pe care ar trebui sa o avem, sfanta si curata. Exista parinti, doi! Doua perechi de maini, doua perechi de picioare, doua perechi de ochi, doua perechi de urechi. Doua perechi de genunchi si doua suflete care se roaga, doua inimi care bat pentru Domnu, si in surdina muzicii din spatele cortinei numite viata, doua perechi de genunchi care se pleaca in rugaciune pentru alte cinci suflete. Parintii! Sa ii iubiti si sa ii cinstiti!
Apoi exista prietenii si fratii. Si fratii sunt prieteni si prietenii sunt frati. Si daca dai la o parte perdeaua sufletului, si iti deschizi inima cu iubire, primesti in schimb fericire, primesti bucurie, primesti amagire, primesti tristete, si primesti o inima mai puternica. Prietenii sunt razele calde ale soarelui care se ascunde dupa nori. Ei apar totdeauna cand ti`e mai greu ca sa te ajute, si totdeauna cand esti mai fericit ca sa te supere. In functie de constanta vietii tale, ei sunt acei care te ajuta sa iti pastrezi totdeauna o stare simpla a vietii tale, si te fac sa iti aduci aminte ca traiesti, te fac sa ii iubesti asa cum sunt ei, si nu te lasa niciodata sa te lovesti, fara sa inveti ceva. Pe ei ii iubesc!
E inceput de an tarziu,
E ianuarie incet si ninge,
Privesc cum pe fereasta mea
Se`asterne`ncet un strat de in subtire.
Simtii incet cum o privire calda dulce,
De undeva de sus imi alina inima rece,
Simtii cum sufla vantul iernii reci,
Si gandurile toate risipeste,
Asa, liniste si`o pace sfanta,
Cu un miros dulce de iarna, de stele de zapada
In inima imi frange.
Apoi simtii in jurul meu, un val de ganduri bune
Simtii cum sunt purtat mereu pe brate de rugaciune
Si auzii o voce, ce rasuna ca susurul de vant.
Ma departai de geam cuprins de bucurie,
Cuprins de sfinte ganduri,
Si`n clipa cand imi intorceam privirea,
Trecu prin fata mea nenorocirea,
Dar Dumnezeu e sus, si El vegheaza,
Si "ingerii" ce`s prieteni,
Ma`nconjurara`n clipe grele,
Cu zambete, cu vorbe dulci,
Si`atunci simtii ca peste toate,
Vegheaza unul, Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu