Albastru visator.

De obicei ma pierd atunci cand... privirea mea si privirea "ei" se intalnesc undeva la mijloc si se saruta pe`o raza de soare, aducand asa, un fel de rosu`n obraji si o caldura sufocanta ce imi invaluie trupul. Atunci cand ea trece pe langa mine si o observ in ultima clipa, parca repede, caut un perete de care sa ma sprijin. E ciudat cum privirea ei, vocea`i blanda, zambetul magnific, si tandretea cu care se misca, nasc in inima asa, sentimente ce vin ca val dupa val si... parca se izbesc in mintea ta ca de tarm. Si atata de tare se izbesc incat ma trezesc ca dintr`un vis de fiecare data cand dispare si o caut, o caut fara macar sa dau de banuit intentiile mele misele, cum ca de fapt.... da, pe ea o caut! Nu! Eu? Hahaha. Ma uitam de fapt sa vad daca a aparut x, sau daca nu vine autobuzul. Desigur, eu stau chiar langa masina mea. Pentru ce as fi interesat de autobuz?

Hmmm, insa azi, mi`am lasat inima patrunsa de cerul senin ce mi`a rasarit dintr`o data in fata ochilor, fara sa vreau. Si am privit staruitor doi ochi ascunsi dupa un ecran. M`am holbat vreme indelungata la o privire gingasa de copil firav. Am studiat chipu`i dulce si zambetul care radia de o frumusete imbucuratoare. Dar frumusetea`i trecatoare. Si pozele`s misele. Astazi mi`esti inger, dar maine? Astazi ai zambetul dulce, dar maine? Maine de gheata. Azi privirea ta ma topeste, dar maine? Maine ma stinge din viata.


Sunt un visator. Deseori ma trezesc plimbandu`ma printre stele, rasarind raze din soare. Ma pierd in privirea "ei", ma topesc atunci cand ea ma priveste si .... cand ma trezesc, sunt tot acelasi om simplu, care se trezeste de dimineata devreme si adoarme seara tarziu. Care sta nepasator si neglijent, care priveste pierdut, si fara interes. Sunt eu si asta`i felul meu, nu imit pe nimeni. Iar urmatoarea data cand are sa ti se para ca ma comport foarte iesit din comun si aud "fi tu insuti, nu sari calul" asigura`te inainte de asta ca ti`ai pregatit un loc moale unde sa aterizezi. :-D