Asa`ncepe povestea lor. Povestea celor doi copii ce se jucau pe malul marii, in rasaritul razelor dulci de soare, care se unduiau frumos peste chipurile lor copilaresti... Doi ingeri in chipul celor doi. Timpul se scurgea incet, ca nisipul fin dintr`o clepsidra. Si, copilasii nostrii veneau in fiecare dimineata sa`ntampine jucaus rasaritul de soare. Incet, minutele se transformau in ore, orele`n zile si zilele`n luni si in ani. Si odata cu trecerea timpului, fiecare rasarit le parea mai frumos, iar soarele, din inaltul cerului privea la ei, parca in fiecare dimineata trimitandu`si razele mai dulce si mai jucause. Parca rasarea pentru ei.
Iar intr`o zi, impinsi de ganduri, au pasit incet pe raze, desi batuti de vant, si de furtuna, ce incerca sa`i opreasca a ajunge la tinta, s`au avantat tot mai tare, mana in mana, sa vada de unde rasare soarele... Marea ridica valurile`i inspumate tot mai sus ca sa`i aduca inapoi la mal. Si au pasit pe valuri, pe valuri, pe raze, pe sperante si vise, si incet cu cat inaintau spre soare, parca se prefaceau intr`unul. Zadarnic s`a zbatut marea sa`i opreasca, zadarnic statea soarele`n loc, si incerca sa fuga de ei. Sperantele si visurile lor i`au adus deasupra cerului, unde soarele ardea tot mai tare, si`ncet, prefacandu`se una cu razele, ei rasar in fiecare zi peste mare.
Iar rasaritul e`asa radios, si soarele`i tot mai puternic, un zambet parca e tot cerul, in dragostea lor jucausa, au ajuns sa rasara de`odata cu astrul luminos... Si ei vor trai fericiti pana la adanci batraneti, privind de sus cum se scurge timpul si viata, cum marea`si inalta valurile tot mai sus, incercand sa`i aduca`napoi. Dar locul lor e pe cer, printre raze si mii de sperante, printre vise si stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu