Pe sub acest copac uitat de vreme,
Sub ramurile'i ce se'ntind pe sub pamant,
La adancimi nebanuite,
Ce tin sa nu se pravalae mormane de tarana,
Tarana-i trecatoare,
Acoperita si dedesubt si pe deasupra
Cu amintiri de frunze vestede si moarte
Si ramuri sfasiate de crancene furtune,
Ce'au ocolit cu vremea, doar trunchiul gros,
Ce n'au putut sa il dea jos, sa ill daraame.
Alaturea`i capela ce rostu'i nu'nteleg,
Se'nalta ca o casa de amintiri strabune,
Batuta si de vanturi, si gandurile strabune,
Si de i'as sti secretul, folosu'i nu gasesc,
Cararii ce aduce pe'acesta varf de deal,
Ce pasii nostri strabat fara sa stie.
M'apropii de furtuna, de vant de ploaie,
De crancenele tunete sa le'nteleg,
De ce bat iar copacul de pe cararea mea,
Iar el fara vreo soapta, doar adieri de ramuri,
Leganaturi, franturi de vreme,
Acopera pamantul cu umbra sa.
Si'asa uitat de vreme si eu cautand raspunsuri,
Ma plec peste vestede frunze, uscatele ramuri,
Si nemiloasa furtuna sa'I bat iar trunchiul,
Dar ca o mangaiere, ce'adie primvara campul,
Caci nemilosul sta pe'aproape, pe langa
Trece zi de zi, insa'ntr'o zi cu soare,
Cu sunete stridente, si strigate vulgare,
Curand o sa'l doboare...
Mai nemilos ca vantul,
Ca ploaia cutremuratoare,
Mai nemilos ca tunetul ce striga
De la un capat la celallalt al cerului,
E omul, ce'ndata se repede,
Si'I pune trunchiul tare indata la pamant.
Dar maine trec pe'aceeasi carare,
Si umbra ce'mi acoperea ieri trupul, azi nu e.
S'a dus, acela falnic ce se'nalta in soare,
S'a dus azi nu e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu