Te`am asteptat pe banca de sub salcii
Langa izvorul care curge lin
Pe langa florile ce`si plang parfumul.
Te`am asteptat acolo unde`o data
Ne`am intalnit, ca doi copii
Si`am invatat iubirea toata
Am invatat ca sa iubim...
Te`am asteptat pe banca rece
Unde odat`am invatat ca sa renunt
La eul meu,
Am invatat rabdarea, pacea si iubirea
Ce numai Dragostea mi le`a descoperit...
Trecut`au orele si apa
Curgea mai tare parc`acum
Cu vuiet fara de`nteles
Iar salciile`au`nceput sa planga
N`am inteles atunci ca ele
Plangeau inima mea zdrobita...
In zbor privighetorile
Bateau sub aripi amintirile ce le`am avut
Cu zambete si rasete, dar toate au trecut...
Si sentimente ce`am avut
Treceau incet prin fata mea toate
Insa tu n`ai mai trecut.

Te`am asteptat.
Apoi am auzit cum bate vantu`n salcii
Cum mi`a soptit sa nu te`astept
Sa las natura sa te`astepte
Ca tu... n`ai sa mai vii.
Un susur bland ce n`am crezut
Pana cand luna mi`a zambit..
Ea mi`a zambit cu raze calde
Si`am inteles atunci ca te`a vazut
A stiut ca tu n`ai sa mai vii...
Astazi insa te`am asteptat ultima oara...

Tu tot n`ai aparut.

2 comentarii:

Evenimente Corporate spunea...

Frumoasa poezie dar si rascolitoare in acelasi timp, cred ca toti avem astfel de amintiri :)

Poteca sufletelor efemere spunea...

Multumesc :)

unele amintiri oricat de rascolitoare, uneori fac viata mai frumoasa... La urma urmei, cu amintirile ramanem nu?

Secretul fericirii

E țeapă, nu există un secret al fericirii. Toți știm că trebuie să fim fericiți cu ce suntem și mulțumitori pentru ce suntem și ce avem. Mul...