Furtuna

Ma´ntorc cu fata inspre apus, pe marginea marii, privesc razele ce se astern peste valurile ce zdrobesc gandurile mele, apoi ridic mainile spre cer, vad cum noaptea se lasa peste lume. Se lasa un nor negru, intunecat peste intreaga lume. Valurile nu pot risipi intunerecul, nici razele nu mai pot cuprinde. Noaptea pune stapanire...

Invaluita in linistea noptii, marea parca nu vrea sa taca, valurile parca´s mai infuriate. Se isca o furtuna, de undeva din adancurile marii, din valurile infuriate. Aduna vantul, din toate colturile lumii, si-l preface in tornada. Iar eu ma uit uimit departe cum se-aduna, si se-aduna, se aduna vanturi, ploi si fulgere, cum firicele albe de lumina, scanteie intregul cer, risipind intunerecul pentru cateva clipe. Momente scurte, care-mi soptesc, asta e doar inceputul.

Uimit, fara cuvinte. Ma apropii de marginea lumii si incep sa soptesc cuvinte, parca innebunit de privelistea ce se asterne in fata mea. Si poate acum, o mie de cuvinte ar fi mai bune decat un tablou, sau un tablou mai bun decat o mie de cuvinte. Inchide ochii si-ai sa vezi marea aceea infuriata. Poate nebunia ei nu o intrece pe a mea, poate a mea nu o intrece pe a ei. Poate cand o sa deschid ochii o sa imi dau seama ca furtuna era in inima mea.

Poate am sa imi las imaginatia sa ma duca pana la capatul celalalt al lumii, si-am sa ma intorc inapoi la fel de repede. Ma ridic cu privirea indreptata spre mare, spre valurile furioase, si ma las dus departe, in adancul mariî-nfuriate. Acolo-n adanc unde e liniste...

Fata Morgana

Am prins soarele din urma,
Si'am vazut cum rostogol,
Se asterne peste bolta,
Cerului intins domol.
Am vazut cum raze dulce
Asternu peste pamant,
Cum rasare cu lumina
Sfantului lui legamant.
Si'apoi norii negri
Ce'nfuriati se'avanta tare
Peste cer si'ntreg pamant
Ii alunga cu o raza
Risipeste ca pe fum.

Si'ntr'o raza sfanta dulce,
Coborand cu'n pas agale,
Pe poteci necunoscute
Nevazut de ochi de om,
Coborat'ai tu din slava,
Ingereasca ta prezenta
Intr'un simplu chip de om,
Sfanta'ti adiere dulce,
Zamislita'n lut si colb.
Rasari'i privirii mele
Ca un vis, Morgana dulce,
Ca un sfant din empireu.

Tu ramai privind uimita
Toata'ntinderea de ape,
Tot pamantul ce se'arata,
Eu uimit de'a ta splendoare
Chip de om, tu esti o floare
Care creste pe'naltimi
Esti splendoare minunata
Tu esti visul meu frumos.

azi nu...?

Azi nu te vreau, azi nu te simt,
Si tot ce stiu e goana dupa vant.
Azi nu vreau nici un zambet,
Si nici o bucurie.
Azi vreau sa zac in pat
Si sa privesc tavanul.
Sa n`aud  tril de pasarele
Nici picurii de ploaie pe pervaz.
Azi fa`te`n intuneric, ziuo,
Prefate`n ceata soare ce esti tu.
Sa nu te stiu azi bucurie,
Cum nu te`am stiut in veci.
Cum te`ai ascuns de mine zambet,
Cum te`ai ascuns tu fericire...
Azi nu vreau ca sa stiu nimic din tine.
Nu vreau nici zambet de copil,
Nici flori de primavara.
Azi nu te vreau iubire.
Ma lasa gol, framantand sentimente in mine.

Taina

Tu esti o taina!
Esti un mister invaluit in ganduri,
Cu zambetu-n privire-ascuns
Cu privirea pierduta-ntre randuri,
Cu chipul de om si-ngerescul suras...
Tu ai o tain-ascunsa-n vorbe,
Si un mister ce-nvaluie fiinta ta.
Iar eu...
Vreau sa te-ascult, sa te aud,
Sa-ti vad zambetul rar,
Ce-abea-l scoti din sertar
Sertarul inimii invaluit in ganduri.
Acolo tu ascunzi comori nemaivazute.
Iar eu, ca un copil iti dau tarcoale
Vreau sa te scot din lumea ta
Si sa te vad zambind a bucurie.
Tu ai un zambet tainic
Ascuns privirilor curioase,
O voce calma, calda, sfanta.
Nu stiu ce fel de ganduri,
Iti poarta chipu-aicea jos!
Cand tu imi pari asemuita unui inger
Desi esti om, esti Eva.
Imi pari c-ai coborat din slava, din ceruri.
Zambete rare-ascunse dupa ganduri,
Priviri pierdute-n peisaje
Si stari de doruri dupa ceruri...
Acum incep sa-ti inteleg misterul
Ce l-a zidit in tine Creatorul.

amorul.

ah, de-ar durea asa amorul
cum doare carnea...
Si de n-ar arde pe din-lontru,
cum arde dorul.
Dac-ar durea asa de dulce,
De n-ar ramane gust amar.
Amorul cum doare?
Te strange-asa tot la-olalta,
Te-neaca-n sentimente...
De dragoste, manie,
Si le preface-n ura!
O ura de viata,
De tot ce-i pamantesc.
Apoi, sufoca inima,
Asa-ntr-o-nvalmaseala cruda.
Asa, incet si sigur
Te lasa fara grai.
Amorul? ce e amorul?
E suferinta, e-o poezie fara vorbe.
E dor, pasiune, lacrimi.
Durerea carnii?
Nimic pe langa suferinta inimii...

Machiajul tau cel mai frumos este zambetul.

"Se trezeste dis`de`dimineata cu privirea`i somnoroasa si parul ciufulit, indreptandu`se spre "altarul feminin". Acolo unde baietii nu inteleg o iota din tot ce vad, si n`ar putea pricepe nici daca ar avea carte cu instructiuni. Trusa de machiaj a ei. N`apucasem sa spun doua cuvinte, era sarita din pat si iesita din dus deja. Se apropie de trusa`i de machiaj. Desi naturaletea ei ma coplesea si zambetele ei ma faceau sa ma topescc pe picioare.

Desi ma uimea felul ei de a manui toate culorile alea si toate ustensilele in dimineata aceea, stiam ca ziua care a inceput avea sa fie una speciala. Departe de toate grijile, de toate telefoanele care sunau, mailuri, sms`uri si orice altceva. Eram doar noi doi. Asa ca am indraznit sa las gandurile mele sa curga lin spre auzul ei: " Draga mea, te rog! Azi lasa`ma pe mine sa ma ingrijesc de machiajul tau. Lasa`ma sa pun un zambet la fiecare pas pe fata ta. Zambetul tau imi coloreaza ziua. Ori de cate ori te privesc si`mi zambesti imi pare ca a mai inflorit o floare, ca cerul s`a deschis deasupra mea si stiu, ca tu esti cea mai frumoasa. Esti unica prin zambetul care mi`l daruiesti cu atata tandrete si dragoste. Te rog, lasa`ma azi sa te impodobesc cu zambete si surasurile tale sa infrumuseteze fetisoara ta care evident nu mai are nevoie de alte culori si make`up`uri. Lasa`ti zambetele sa`ti fie make`up`ul."

Uimita, lasa totul jos si imi zambi ca niciodata. Parca i`am ajuns la inima, mi se parea mie. Si era chiar asa. Apoi, vocea ei dulce si plina de mister imi rasuna in urechi. Parca ascultam vocea unui inger, iar cand imi zambi mai devreme, nu stiam daca ma trezisem, sau inca visam. M`au coplesit emotiile.
Simple i`au fost cuvintele, insa expresia fetei ei imi inspira mai multa incredere, si imi spuse mai multe lucruri decat au putut sa o faca cuvintele.
Am inteles aprobarea ei, si gandul ca atunci cand o fac sa zambeasca este fericita. Ca de fapt ea asta isi doreste. Si pentru ca avea sa fie o zi speciala trebuia neaparat sa fie o zi plina de zambete.

....

Intr`adevar, zambetul ei era mai presus de toate lucrurile frumoase pe care le`am vazut in viata mea. Si desi stiu ca ingerii sunt minunati, mai stiu ca ea era mai presus de ei. Si cand zambea si cand nu zambea. Era ea!
Naturaletea pe care Dumnezeu a pus`o in chipul ei, frumusetea rara, asemanarea ei cu Dumnezeu...

Zambeste!

Prieteni

Cuvintele ei imi patrund inima si sufletul, gandurile toate... "Niciodata nu am simtit mai mare nevoie de o astfel de persoana langa mine ca in ultima perioada. " Iubesti? Iubeste din toata inima, oamenii nu mai stiu sa faca acest lucru. Suflet de om, te rog, te implor, daca iubeste, iubeste fara nici o granita, iubeste fara nici un regret, ofera dragostea ta, imparte`o si`ti vei primi rasplata. Este Unul care isi revarsa Harul Lui peste tine, cu Dragoste eterna in fiecare dimineata. In fiecare zi Bunatatea lui se innoieste pt tine. 


Ai nevoie de dragoste? Ai nevoie sa fi inteles? Ai nevoie de compasiune, de un sfat? Omule, Sufletul tau simte nevoia de o imbratisare. Nu astepta sa vina "el" la tine, du`te tu si strange`l in brate, du`te si arata`i ca il iubesti. Doar daruind iubire, vei primi iubire. 

Te`ntreb, de ce esti egoist? 
De ce vrei doar ca sa primesti?
De ce nu poti sa ii areti ca poti,
Ca poti si tu sa il iubesti. 
Nu poti ca eul sa ti`l sfarmi?
Nu poti sa scoti afara egoismul?
Doar vrei iubire, nu?
Doar vrei o`mbratisare...
Si eu, si tu vrem brate calde,
Si inimi sincere deschise.
De ce ne impietrim atunci? 
De ce? 
Unde`i iubirea? Jertfirea?
Unde e dragostea aceea
Ce sfarma lanturi 
Acea iubire care trece munti...
Tu, vrei iubire?
Imparte`o si`ai sa vezi,
Ca doar asa poti s`o`nmultesti !


E uimitoare... Si`o iubesc. Ea, e prietena mea. E acel om care imi raspunde, care ma cauta, care isi face timp pentru mine, care ori de cate ori imi raspunde simt in vocea ei atata dragoste. Ca un adevarat prieten. 
Iar la sfarsit imi spune... "Scumpul meu, am pus mult suflet in tot ce ti-am scris mai sus..."

Cuvinte din "categoria grea" - "Bunica"

Bunica- parte de viata ce leaga vacantele intre ele cu amintiri placute. Bunica e un fel de a doua mama pentru noi, care se bucura de copii ei, si de copii copiilor ei, care sufera pt copii ei si pt copii copiilor ei, adica noi, nepotii. Care ajuta la cresterea armonioasa a pruncilor care se nasc in a doua generatie a familiei ei si are o importanta aparte. Bunica, zicea cineva, sufera de doua ori mai mult ca o mama, o data pentru copilul ei, o data pt nepotul ei.

Impreuna cu bunicul, mama si tata, ea, creioneaza si implementeaza in mintea copilului caracterul urmatoarei persoane pe care am sa incerc sa o descriu in urmatoarea postare.
Pretuieste`o, iubeste`o, ador`o, ajut`o, caut`o, roaga`te pentru ea ori de cate ori ai ocazia, si viziteaz`o ori de cate ori poti. Adu`ti aminte de vocea ei calda, ridurile ei zambarete de pe fruntea`i pe care se rostogoleste paru`i nins de anii batranetii. Asculta`i sfaturile!

Bunica - Şt.O.Iosif Cu părul nins, cu ochii mici Şi calzi de duioşie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori şi până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la ţară... Căta la noi aşa de blând, Senină şi tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viaţa ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminecii preasfinte...

Cuvinte din "categoria grea" - "mama"

M`am gandit sa iau cateva cuvinte importante si sa scriu cateva postari despre "categoria grea". Am sa incep in ordinea cronologica dupa cum apar in viata persoanele urmatoare, prin urmare primul cuvant o sa fie "mama".

Inspirat fiind de programul de dimineata de la biserica, binecuvantarea unui copilas, majoritatea cantarilor au fost depsre mama. Mama, fiinta aceea minunata care timp de noua luni de zile ne poarta in pantecele ei, apoi un an, doi, poate chiar mai mult ne duce in brate, si eventual dupa ce am crescut si suntem destul de grei ca sa ne mai duca in brate, ne duce si in carca o vreme, pana invatam sa umblam bine pe picioarele noastre in viata aceasta. 

Mama, ea stie cel mai bine totul, ea stie cum sa gateasca pentru fiecare, ea stie cum sa spele hainele pentru fiecare, ea stie cum sa calce, cum sa aranjeze, cum sa faca pentru toti sa fie bine. Ce ne`am face fara ea..

Dupa ce ne`am luat zborul, si chiar si inainte de asta, ea ne poarta in rugaciunile ei, astfel, mama, fiind una dintre persoanele cele mai importante in vietile noastre. Fara sa mai amintesc noptile nedormite, grijile pentru pruncii ei, si multe alte lucruri care mama le sacrifica pentru noi. 

 In tot acest timp, tata, pe care il vedem decat seara acasa, se ingrijeste de nevoile casei, ale noastre a tuturor, si este persoana care intretine familia. Stalpul familiei. Si totusi, privirile noastre se indreapta catre fiinta cea mai gingasa si mai sfanta pt noi de pe pamant. Aceea care isi sacrifica sanatatea, timpul, puterea si pana si paine de la gura pentru noi. Mama, darul Lui Dumnezeu pentru noi !

"Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept. Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta- este cea dintati porunca insotita de o fagaduinta- ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamant."

Suflet de om.

Nepretuit esti tu,
Ce chip de Dumnezeu primit`ai.
Nepretuit e sufletul cel porti in piept,
Suflarea ta primita`n dar,
Puterea ce te poarta pe picioare.
Iar Dragostea ce pentru tine,
Venit`a din slava, din marire,
Si pana azi, n`a luat sfarsit.
Din zorii bunatatii sale
Ce`n fiecare rasarit de soare
Se innoieste pentru tine,
In fiecare lacrima de roua
Iubirea Sa ni`e data noua.
Si tu nu vezi ca bunatatea Lui,
Te`ndeamna azi la pocainta.
Te`ndeamna azi, te`ndeamna maine,
Si`n fiecare zi te`ndeamna
Sa lasi, sa lepezi haina cea patata,
Sa`ti speli vesmnantu
In Sangele ce`a curs pe cruce.
Cheama`L, cheama`L in casa Ta,
Tu nu`L auzi ca bate?
De ani si ani Isus asteapta sa`i deschizi.
Nu amana!
Sufletul tau, respir`a Lui iubire,
Inima ta, bate in sfinte armonii ceresti,
Suflarea ce`o porti in piept,
E suflarea Lui sfanta,
Ce`a puso`n tarana din tine.
Adu`ti aminte omule,
Ca`n pieptul tau e`un dor de cer,
Ca`n suflet golul ce il porti,
Il umple numai Dumnezeu!
Ca esti o mana de tarana,
Iar fara El,
O umbra esti, a amagirii lui satan.
Te cheama Isus azi pe nume,
Raspunde`i dar!

Albastru visator.

De obicei ma pierd atunci cand... privirea mea si privirea "ei" se intalnesc undeva la mijloc si se saruta pe`o raza de soare, aducand asa, un fel de rosu`n obraji si o caldura sufocanta ce imi invaluie trupul. Atunci cand ea trece pe langa mine si o observ in ultima clipa, parca repede, caut un perete de care sa ma sprijin. E ciudat cum privirea ei, vocea`i blanda, zambetul magnific, si tandretea cu care se misca, nasc in inima asa, sentimente ce vin ca val dupa val si... parca se izbesc in mintea ta ca de tarm. Si atata de tare se izbesc incat ma trezesc ca dintr`un vis de fiecare data cand dispare si o caut, o caut fara macar sa dau de banuit intentiile mele misele, cum ca de fapt.... da, pe ea o caut! Nu! Eu? Hahaha. Ma uitam de fapt sa vad daca a aparut x, sau daca nu vine autobuzul. Desigur, eu stau chiar langa masina mea. Pentru ce as fi interesat de autobuz?

Hmmm, insa azi, mi`am lasat inima patrunsa de cerul senin ce mi`a rasarit dintr`o data in fata ochilor, fara sa vreau. Si am privit staruitor doi ochi ascunsi dupa un ecran. M`am holbat vreme indelungata la o privire gingasa de copil firav. Am studiat chipu`i dulce si zambetul care radia de o frumusete imbucuratoare. Dar frumusetea`i trecatoare. Si pozele`s misele. Astazi mi`esti inger, dar maine? Astazi ai zambetul dulce, dar maine? Maine de gheata. Azi privirea ta ma topeste, dar maine? Maine ma stinge din viata.


Sunt un visator. Deseori ma trezesc plimbandu`ma printre stele, rasarind raze din soare. Ma pierd in privirea "ei", ma topesc atunci cand ea ma priveste si .... cand ma trezesc, sunt tot acelasi om simplu, care se trezeste de dimineata devreme si adoarme seara tarziu. Care sta nepasator si neglijent, care priveste pierdut, si fara interes. Sunt eu si asta`i felul meu, nu imit pe nimeni. Iar urmatoarea data cand are sa ti se para ca ma comport foarte iesit din comun si aud "fi tu insuti, nu sari calul" asigura`te inainte de asta ca ti`ai pregatit un loc moale unde sa aterizezi. :-D