Iubirea

Iubirea e un sentiment. Am invatat multe despre iubire. Am auzit multe despre iubire. Am citit multe despre iubire, insa la varsta mea va pot spune ca nu stiu ce e iubirea. Cu toate ca m`as fi asteptat la un momentdat sa am un raspuns concret asupra acestui sentiment nobil. Nu vorbesc despre iubirea de mama, sau iubirea Creatorului. Vorbesc despre acea iubire care se naste intre un baiat si o fata, un barbat si o femeie. 

Vorbesc despre acel sentiment care se infiripa in inimile a doi oameni care se plac. Si tind sa cred ca nu am iubit niciodata. Chiar daca am spus`o de multe ori, si am vrut sa cred ca eu chiar iubesc. Acum, la douazeci si cinci de ani imi dau seama ca nu am iubit niciodata, daca iubeam nu renuntam. Iubirea nu se stinge, daca se stinge nu e iubire, e o atractie fizica de scurta durata. Ca o lumanare care se stinge incet sau un bec care se arde cand nu te astepti. Ce faci atunci? Inlocuiesti. 

Ce e iubirea? As vrea ca sa aflu intr`o buna zi. Dar as vrea sa vina ea la mine si sa imi spuna "Salut! Eu sunt iubirea, cu mine o sa ramai pana la sfarsitul vietii." Intr`un fel, sa imi dea in cap sa ma trezesc si sa o cred ca ea e iubirea. Ca ea merita orice sacrificiu, ca la ea nu o sa renunt nici in zile bune si nici in zile grele.

Si daca tot ce am trait pana acum a fost o minciuna, as vrea ca sa uit tot, si in mare parte vreau sa va spun ca am uitat. Mi`au ramas doar niste imagini, insa nu si sentimente. Sau poate si sentimente, dar mai putin care nu rascolesc catusi de putin inima mea. Imi dau fiori reci pe sira spinarii, si, iubirea nu cred ca e rece. Iubirea cred ca e fierbinte. 

La urma cred ca iubirea nu o sa aflam niciodata ce si cum si cine este. Iubirea desavarsita, adevarata, jertfitoare. Iubirea care iubeste neconditionat. In afara de bicele, cuiele, crucea Lui Isus, in afara de jertfa aceea, nu cred ca este o alta iubire mai desavarsita.

Fericirea

Am înțeles total greșit cuvântul fericire. Fericirea nu e azi și mâine e o amintire. Fericirea e azi, e mâine și a fost ieri. Fericirea are trecut prezent și viitor. Fericirea e în necaz și bucurie, in belșug și sărăcie. Fericirea stă in faptul de a fi mulțumit cu ce ai, să fi mulțumitor pentru cât și ce ai, chiar dacă nu ai nimic. Am înțeles greșit că fericirea stă în faptul de a avea mai mult ca și vecinul sau fratele nostru. Nu dragi mei, fericirea nu e mult. Fericirea e puțin, cu dragoste, cu bunătate, cu răbdare.

Am înțeles greșit binecuvântarea, dragi mei frați, binecuvântarea nu e atunci cand am tot ceea ce îmi doresc. Binecuvântarea e atunci când din puținul sau belșugul care îl am împart la cel care nu are. Nu înseamnă a avea tot mai mult, pentru ca având tot mai mult, pierdem ținta. Binecuvântarea nu e ban. Fericirea nu e ban. Belșugul nu e ban. "Ban" e să ai și să vrei mai mult, să te zbați în fiecare zi pentru ca să pui pe masă, uitând că Preaiubiților Lui El le dă pâinea ca în somn. Nu ajungând acasă după 16 ore de lucru și neavând timp pentru familie.

Noi râvnim la case mari, luxoase, la mașini scumpe și mai scump de întreținut, ca frați noștri care nu au să se uite cu jind și să își dorească și ei. Gândindu-se că poate într-o zi or avea si ei. Uneori mi-e rușine că am plecat de acasă, alteori îmi pare bine. Mi-e rușine să mă întorc acasă să spun ce lucrez, cât câștig când alții lucrează poate cu ziua, și din doi sau trei câți lucrează în casă, câștigă mai puțin si întrețin o familie cu 5 copii de care nu mai au timp.
Mi-e rușine uneori de mine, de nemulțumirea mea, de faptu că am tot ce am nevoie, că am timp, si totuși nu am timp. Nu am timp să mulțumesc, să dau mai mult din mine, să caut sa fac mai mult pentru alții.

Nu dragi mei, am înțeles greșit. Dacă fericirea vine din bani, și 90 la sută din problemele tale se rezolvă cu bani, ai o problemă. Ai uitat de mult să pleci genunchi și să mulțumești.

Mulțumește pentru tot!

Mi'am propus atunci când simt ca mă încearcă o nemulțumire, să pun înainte toate lucrurile bune din viața mea. Faptul ca Dumnezeu mi s-a făcut de cunoscut, familia, mașina, acoperișul deasupra capului, prietenii, sănătate, că slava cerului, de când mă știu număr pe degetele de la o mână de câte ori am fost la doctor.

Mulțumiți, iubiți, dăruiți!

Inima de mamă

Ma întreb, care inima sufera mai tare? Inima unei mame care se frange pentru mantuirea copilului ei pierdut, sau inima unei mame care se frange pentru copilul ei bolnav?  Sau amandoua. Inima mamei se frange pentru un copil, de-a lungul vieții ei de nenumărate ori. Si daca are cinci, sau sase copii? De cate ori se frange inma mamei? Ma întreb cum arata inima unei mame pusa pe șevaletul lui Michelangelo sau Van Gogh.  Cum arata inima ta mama? Cu nopti nedormite, cu lacrimi in ochi, cu privirea încețoșata privind departe pe ulita, cu genunchi bătătoriti de'atatea rugaciuni. Cum arata inima ta franta mama?
Eu cred ca inima ta franta, e'un diamant ce lumea n'a vazut. Eu cred ca prin inima ta privesti clar la Isus si vezi toata suferinta adunata într-un diamant. Pentru ca la sfarsitul tuturor suferințelor, Isus Cristos Le'a adunat toate si'a facut din ele cel mai minunat lucru. Un caracter puternic pe care se cladesc vietile copiilor tai, mama. O credinta ce nu poate fi daramata și zguduita de furtunile vrăjmașului. Genunchii care il pune pe Satana pe fuga. Care il fac sa tremure. Genunchi tai mama, si palmele Lui Cristos salveaza vietile copiilor care Dumnezeu i'a sadit in familia ta. O rabdare care te cheama acasa fara vorbe. O iubire ca iubirea Lui Dumnezeu..
Inima ta franta, mama, ma cheama Acasa.

altarul sfintei poezii

m`apropii`ncet de ceea ce numeam odata
altarul sfintei poezii.
azi dau in laturi
panza de paianjen ce s`a pus
pe ceea ce numeam odata altar de sfinte poezii.
azi nu am foi si pix, si nici cerneala nici chiar creion
si carnetelul de notite ce l`am umplut
scriindu`ti poezii, l`am lepadat.
azi te iubesc mai mult ca niciodata
si zambete si tot ce`am adunat
ce am tinut in mintea mea
azi le dau drumul catre soare
azi nu am sa astern in versuri
cum o faceam odata.
azi vreau sa scriu despre altar
aicea unde inima`ncepea sa scrie
din vers in vers o simpla poezie
din vers in vers o oda maiestrie
ce te umplea pe tine de tine
cu adjective fictive
din mintea unui om sarac in duh
cu gandul insa indreptat spre stele
spre nemuriri si ingeri.
altar, tu ce mi`ai fost alaturi
cand sufeream in a mea nebunie
de ce nu ai putut vorbi
sa`mi spui ca nu`i de te jucat
cu lucrurile ce nu le`ntelegi
ca dragostea, e unul dintre ele
ca ea te`mbat`atat de tare
ca nu mai stii de tine
si uite, tot ce`am scris si am visat
si tot ce`am fost.
si ce`am cules din tot ce`am daruit?
si ce`am cules din tot ce`am scris?
nu am cules macar o floare
si nici un zambet, un umil suras
pe fata dragostei care de`a lungul vremii
s`a aratat in mii de chipuri.
si poate eu sunt unul dintre ele
si poate nu, si ce conteaza?
eu te`am iubit pe tine, si pe tine, si pe tine
si tu`ai plecat, si ti`ai lasat in urma suferinta
iar eu mai slab, am stat ca s`o culeg
si`amaru`i rod am incercat sa`l gust.
si m`am umplut de gustu`i de pelin.
tu`altar, ai stiut c`acolo`i suferinta!
intaia oara cand am pus mana pe pix
ai stiut, ca mi`ai zambit atata de frumos
din fumul gros si negru
dupa cortina ce te`ascunde
ai stiut, am stiut si eu
ca nu esti de cautat.
altar, as vrea ca sa ramai azi singur
sa`mi intelegi durerea
sa simti tot rodul suferintei ce`am cules.
de astazi am sa scriu in versuri
doar pentru tine, ca sa suferi!
si`am sa te las asa cum te`am gasit!
ranjind durerea`ti, nu eu sunt proscrisul
ci tu esti, tu ai fost dintotdeauna
si`ai vrut sa ma alaturi tie.
ramai, dar nu cu bine, si nici cu mine
ramai asa cum te`am gasit.
ramai cu tine!

Elixirul vietii

Am citit in basme, in povesti, in poezii si alte creatii artistice ca lumea cauta elixirul vietii. L`ai cautat si tu poate, si nu ti`ai dat seama ca treci in fiecare zi pe langa el. Ca ai fost ieri, sau poate chiar azi, atata de aproape de el, ai simtit fiorul lui si te`ai simtit ciudat, si nu ai stiut ce e. Elixirul vietii, al puterii. Acel elixir care iti da puteri supranaturale si te face sa traiesti o mie de ani. Un infinit de ani. Exista!
Poti trai o mie de ani intr`o clipa, poti trai un infinit de ani intr`o clipa. Poti fi cel mai puternic om de pe pamant si poti sa ai tot ce iti doresti, intr`o clipa. Gusta din elixirul vietii, al puterii. Sunt multi care il beau, dar nu stiu ce sa faca dupa. Sunt multi care il beau si se folosesc de el o vreme si apoi renunta. Pentru ca nu stiu ce sa faca.

Elixirul despre care va vorbesc se numeste "dragoste". Bea`l pana la fund, nu pe jumatate, nu lasa pe maine, pentru ca paharul se umple in fiecare zi. Indragosteste`te nebuneste de persoana care o iubesti, invata sa iubesti ca un copil. Invata sa jertfesti ca Hristos. Invata sa te supui in dragoste. Atunci ai baut din elixirul vietii. Atunci esti mai puternic decat orice om. Atunci ai invins, cand inveti sa iubesti. Atunci ai baut elixirul.

Si daca suferi, iubeste. Nu te da batut. Elixirul acesta de care iti vorbesc te face sa reinvii ori de cate ori mori. Te face sa te simti mai puternic ori de cate ori te simti invins. Te face sa cresti ori de cate ori te simti mic si neinsemnat. Trebuie sa iubesti! Trebuie sa areti dragoste! Trebuie sa jerfesti! Nu sa te dai batut. Nu sa privesti cu indiferenta, cu ura, cu prejudecati. Daca un om iti greseste, nu toti ti`au gresit. Iubeste!

scars

Există în viață lucruri care dor. Doare despărțirea , doare amintirea, dor vremurile trecute care nu se mai întorc, dor și rămân cicatrici. Viața o să le ascundă în tine, dar tu o să îți aduci aminte de ele în cele mai negre zile din viața ta. În cele mai adânci prăpăstii, or să doară toate la un loc într-un vârtej de nebunii acute, într-un urlet insuportabil al inimii care o să își ceară moartea grabnică cu o bucurie negrăită. Tu nu o să i-o poți da. Pentru ca ești prea slab.

O să treacă anii și la un momentdat o să înceapă să te doară dragostea. Dragostea care te umple și ar vrea să umple și persoana potrivită de lângă tine. Dar ea nu e. Poate obișnuința o să înăbușe urletele inimii pline de cicatrici. Dar nu o să te lase. Are să îți deschidă fiecare rană, sângerând, usturând, într-o durere pe care doar luna o cunoaște. De ce luna? Pentru că ea îți știe nopțile nedormite. Pentru că strigătul inimii tale înainte să ajungă la picioarele Dragostei Divine trece prin fața ei. Poate de aia e lună plină o dată pe lună. In rest e goală. Poate se hrănește fără să vrea cu durerile oamenilor suferinzi a dragoste. Și când nu mai poate duce nici ea, se umple, strălucește atât de tare încât nu mai ai nevoie de felinar noaptea când ieși să te plimbi pe malul râului pe sub sălcii. Și vezi mai bine ca ziua. Vezi umbra rece a dragostei care parcă fuge de tine ca un copil. Și tu incerci s-o prinzi, și ea dispare iar in valul apei care curge lin.
                                                        
Doare atunci când, stai și privești în ochii celui de lângă tine durerea. Când în graiul lui auzi deznădejdea ce se varsă ca valurile marii. Suspinul acela pe care și tu îl cunoști. Doare atunci când, îți pune inima în mâini, plină de cicatrici iar tu te întrebi, "unde am fost atâta vreme"? Undeva, în adâncul ființei tale se naște o dragoste care vrea să facă și să desfacă, să lege și să panseze. Se naște sentimentul. Pentru că tu știi. Tu ai trecut pe acolo.
Și atunci, din sertarul ascuns al sufletului tău scoți tremurând cu degetele-ți albe, sub privirile lunii, inima ta. O inimă cu răni adanci
Ochii-i se măresc cuprinzând parcă tot misterul, înțelegând că două inimi întregi n-ar putea să se completeze una pe cealaltă. Că nici o inimă întreagă și una plină de cicatrici nu s-ar putea completa. De ce?
Pentru că inima Lui Cristos și azi se frânge pt noi, iar inima noastră se frange întruna în durerile vieții. Iar El, si noi, ne completăm într-o armonie pe care două inimi care nu au suferit niciodată nu pot să înțeleagă.

, cicatrizate de timpul care a trecut peste tine.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie !
Luptat-au mulți pentru-a lor patrie
Cu mic, cu mare, toți români       
Viteji, de la strămoșii daci
In lupte aprigi, "Dacia" au apărat.
Si vrut-au mulți a noastră țărișoara
A nostru scump popor să îl subjuge
Însă românu-i tot român
Si sângele de dac ce-n vine-i curge
Nu-l lasă-n veci, să stea sub jug.
De mii de ani luptăm cu vitejie
Iar azi sărbătorim unirea
Cu sânge scump ce s-a înfăptuit.
Ah, Românie scumpa!
Ardealule, Moldovă, Țară Românească
Un neam unit!
O inimă, un dor, un sânge-n vine curge
Noi veci vom fi români
Oriunde-om fi, oriunde ne vom stinge
Înflăcărat în piept un dor de patria mamă
Nici ape, nici furtună nu il stinge!  
                         
Ah, lacrimă de dor!

Și ce-ți doresc eu ție, dulce Românie ?
Fii tăi viteji să crească
Fiicele mândrie-ți fie
Sa cunoascã-ntreaga lume
Că suntem popor ales.
Și să știe orișicine
C-am luptat și vom lupta
Țara asta scumpă-i tare
N-om da-o la nimenea.
Om lupta cu vitejie 
Cot la cot, frații cu frați.

        La mulți ani, dulce Românie!

Motivare

     Totul incepe cu un vis. O calatorie de o mie de mile incepe cu un pas. Pana si inconjorul lumii incepe cu un pas. Si Dragostea  Lui Dumnezeu a inceput cu un pas. Pasul pe care El l`a facut catre noi. Si pasul care noi trebuie sa il facem catre El.
     Astazi ma simt motivat. Motivat si binecuvantat. Binecuvantat in haosul care ma cuprinde. Binecuvantat si in lipsa prietenilor pe care nu ii am, am gasit un prieten adevarat. Un prieten care apare totdeauna exact la momentul potrivit. De fapt nu e prieten. E prietena, si e prietena mea cea mai buna. E fata care ma uimeste de fiecare data nu numai cu zambetele ei cum s`ar presupune ca ar trebui. E foarte draguta, e foarte simpatica, e foarte inteligenta, e o doctorita in devenire si pe deasupra de toate acestea ea este fata care ma ajuta si care imi arata calea din haos spre liniste si pace.
     Desi stiu, si am crescut cu Cuvantul Lui Dumnezeu in casa, si cu obiceiurile care le avem in religia noastra, ea imi aduce aminte totdeauna cand uit ce am de facut. Intr`un mod care ma uimeste. Am o sumedenie de complimente la adresa ei insa nu stiu cum sa le explic. Doar sa le simt.
     Ea ma motiveaza, ma face sa cred in mine, ma face sa ma ridic mai sus decat cred eu ca pot sa fiu, ma face sa imi propun si sa imi setez noi tinte si teluri in viata.
     "Am toata increderea in tine! Stiu ca va veni ziua cand voi plange de fericire pentru fericirea ta!" Imi spune ea. Si pentru ea am scris randurile acestea. Pentru ca tin mult la ea.

Daca ai un prieten la care tii, arata`i!

Visator

Mi`e dor de tine. inca.

As vrea sa ne intalnim pe marginea lumii acolo unde eu imi astern gandurile la poalele stelelor. Stii ca, toate lucrurile i se inchina Lui. Si, m`am gandit ca Dumnezeu asculta prin licaritul stelelor durerea mea. Aude suferinta noastra prin parfumul florilor, prin fiecare raza de soare, si cunoaste fiecare sentiment al nostru prin lucrurile marunte care ne inconjoara.

De aceea, cand ma doare, ma apropiu de flori, inchid ochii si trag aer in piept, iar in timp ce expir le soptesc durerea mea. Parfumul lor ma fac sa imi aduc aminte de unde am venit si incotro ma indrept. Imi dau seama in fiecare clipa ce ma atrage spre El.

Am facut din fiecare rasarit de soare, din fiecare floare, din fiecare apus si din mangaierea razelor lunii o bucurie constanta. Oamenii pot provoca durere, suferinta, oamenii pot provoca amintiri. Si e greu sa traiesti cu amintiri. E greu sa traiesti uneori. Insa trebuie sa avem pe cine trebuie langa noi. Pe Dumnezeu.

Am fost intotdeauna un visator, insa in ultima vreme lucrurile parca incep sa se schimbe. Nu stiu de ce. Imi placea statutul de visator. Crampei de amintiri imi inunda sufletul in fiecare zi. Cu tine, cu el, cu ea si cu multi altii pe care i`am pierdut pana aici. Azi am ramas singur, cu sufletul gol si parca am inceput sa ma obisnuiesc asa. Parca viata imi trase o palma sa imi arate ca nu visez. Sa imi arate ca exista ceva mai maret de a fi visator. Ca a fi realist, nu e chiar asa rau. Ca a crede e mai bine. Nu a visa.

Am sa mai visez cateva clipe la tine, aici unde m`am obisnuit, sub clarul de luna, pe marginea lumii. Apoi am sa deschid ochii, si ca intr`un vals de culori si parfumuri, trandafirii au sa ma poarte departe pana cand amintirile mele or sa ramana agatate in spinii lor. Nu mai vreau amintiri.

Si`am sa plec mai departe.

Despărțire

M`am intins sub cerul liber, pe iarba verde, printre furnici. Singur. Nu le`am dat atentie, le`am lasat sa isi faca valul, sa urce si sa coboare ca si cum eram parte din natura. Pamant suntem. Mi`am atintit privirea spre norii care, gri si incarcati formau tot felul de forme diforme, care mai de care mai pufoasa undeva departe, intr`un loc unde mi`as fi dorit sa fiu. Mi`am pus mainile sub cap si involuntar, gandul meu zbura de la nori la tine, si incercand sa mentin contactul cu natura, m`am pierdut la un moment dat.

M`am oprit acolo unde parfumul tau picura in stropii de ploaie ce`au inceput sa ude pamantul. Acolo am inchis ochii si m`am lasat purtat in amintirile placute, trezindu`ma doar din cand in cand de piscaturile furnicilor care pe semne ca si`au dat seama ca nu fac parte din lumea lor.
Asa cum nu fac parte din lumea ta. Fac parte probabil din lumea mea.

Timpul se impiedica pe langa mine, isi scutura praful in ochii mei si'mi intuneca privirea spre cer. Poate ca e mai bine asa, pentru ca norii incepeau sa se indese, sa se ingroase, sa se faca tot mai urâți.

Ma ridic sa plec.

Soapte in locul minunilor

Atunci cand viata iti da toate motivele sa crezi ca ai devenit un realist adevarat, cu toate ca nu sti chiar ce inseamna sa fi realist. Cand nu iti mai da nici un motiv sa asterni cuvinte pe hartie cum faceai alte dati, nici macar cele mai mici motive. Si universul tau se farama in fiecare zi, putin cate putin. Esti fericit doar ca mai poti sufla, si ca mai poti umbla si ca dimineata te`ai trezit si te`ai sculat din pat. Alte fericiri nu mai ai. Alte bucurii nu mai iti aduce viata. Si te intrebi uneori "de ce"? Si iti dai seama ca intrebarea asta ai pus`o de atatea ori ca ti`e sila sa mai intrebi. De ce? Si nu poti sa gasesti un raspuns potrivit la toate incercarile prin care treci si nu poti sa gasesti un motiv la tot ceea ce ti se intampla. Vrei sa iti spun de ce?

De ce totul in capul tau se invarte ca si o tornada si viata ta se destrama inaintea ochilor tai, de ce nu mai gasesti raspunsuri si nu mai ai nici o tinta? N`o sa iti pot raspunde nici eu la vesnicul "de ce?". Am sa te pot indruma intr`un loc unde am plecat si eu de atatea ori cand imi parea ca totul se darama si ca nu mai are sens. Atunci cand am crezut ca prietenii si neamurile sunt totul si atunci cand mi`am pus increderea si numai pentru un pahar de apa in ei. Am fugit acolo unde se pleaca genunchii. Am fugit acolo unde se citesc cuvintele vietii vesnice. Acolo unde toti care au fugit cand au fost dezamagiti de oameni, au gasit raspunsuri. Raspunsuri fara intrebari.

Acolo unde susurul bland iti sopteste ca totul va fi bine. Si va fi bine! Acolo unde se asterne pacea peste sufletul tau cand iti intorci privirile spre El. Te luminezi de bucurie si nu ti se umple fata de rusine! Te crezi nenorocit si fara nici o speranta. Vreau sa iti spun ca daca astepti o minune in momentele acestea, ai sa ramai si mai dezamagit, pentru ca Dumnezeu si`a invatat lectia cu minunile! El nu striga prin minuni, El striga in soapte care domolesc sufletul in valvataia care se zbate. Dumnezeu nu mai ploua cu foc din cer. El revarsa in suflet un fel de foc care arde tot ce`i rau in inima, toate dezamagirile, depresiile, durerile, loviturile, gandurile, toate monologurile care le`am facut in mintea noastra.

Crede ca Dumnezeu are planul Lui. Crede ca "Toate lucrurile lucreaza impreun spre binele celor ce Il iubesc pe Domnul". Dumnezeul tau exista! Dumnezeul tau te iubeste!

Ramai un visator. Pentru ca doar visand Raiul cu ochii deschisi, il poti avea. Doar privind printre nori la soare poti vedea ca dincolo de nori el straluceste. Priveste prin credinta. Paseste prin puterea Lui fara margini. Increde`te in El! Doar asa planurile Tale vor izbuti.