Cuvinte din "categoria grea" - "mama"

M`am gandit sa iau cateva cuvinte importante si sa scriu cateva postari despre "categoria grea". Am sa incep in ordinea cronologica dupa cum apar in viata persoanele urmatoare, prin urmare primul cuvant o sa fie "mama".

Inspirat fiind de programul de dimineata de la biserica, binecuvantarea unui copilas, majoritatea cantarilor au fost depsre mama. Mama, fiinta aceea minunata care timp de noua luni de zile ne poarta in pantecele ei, apoi un an, doi, poate chiar mai mult ne duce in brate, si eventual dupa ce am crescut si suntem destul de grei ca sa ne mai duca in brate, ne duce si in carca o vreme, pana invatam sa umblam bine pe picioarele noastre in viata aceasta. 

Mama, ea stie cel mai bine totul, ea stie cum sa gateasca pentru fiecare, ea stie cum sa spele hainele pentru fiecare, ea stie cum sa calce, cum sa aranjeze, cum sa faca pentru toti sa fie bine. Ce ne`am face fara ea..

Dupa ce ne`am luat zborul, si chiar si inainte de asta, ea ne poarta in rugaciunile ei, astfel, mama, fiind una dintre persoanele cele mai importante in vietile noastre. Fara sa mai amintesc noptile nedormite, grijile pentru pruncii ei, si multe alte lucruri care mama le sacrifica pentru noi. 

 In tot acest timp, tata, pe care il vedem decat seara acasa, se ingrijeste de nevoile casei, ale noastre a tuturor, si este persoana care intretine familia. Stalpul familiei. Si totusi, privirile noastre se indreapta catre fiinta cea mai gingasa si mai sfanta pt noi de pe pamant. Aceea care isi sacrifica sanatatea, timpul, puterea si pana si paine de la gura pentru noi. Mama, darul Lui Dumnezeu pentru noi !

"Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri, caci este drept. Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta- este cea dintati porunca insotita de o fagaduinta- ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamant."

Suflet de om.

Nepretuit esti tu,
Ce chip de Dumnezeu primit`ai.
Nepretuit e sufletul cel porti in piept,
Suflarea ta primita`n dar,
Puterea ce te poarta pe picioare.
Iar Dragostea ce pentru tine,
Venit`a din slava, din marire,
Si pana azi, n`a luat sfarsit.
Din zorii bunatatii sale
Ce`n fiecare rasarit de soare
Se innoieste pentru tine,
In fiecare lacrima de roua
Iubirea Sa ni`e data noua.
Si tu nu vezi ca bunatatea Lui,
Te`ndeamna azi la pocainta.
Te`ndeamna azi, te`ndeamna maine,
Si`n fiecare zi te`ndeamna
Sa lasi, sa lepezi haina cea patata,
Sa`ti speli vesmnantu
In Sangele ce`a curs pe cruce.
Cheama`L, cheama`L in casa Ta,
Tu nu`L auzi ca bate?
De ani si ani Isus asteapta sa`i deschizi.
Nu amana!
Sufletul tau, respir`a Lui iubire,
Inima ta, bate in sfinte armonii ceresti,
Suflarea ce`o porti in piept,
E suflarea Lui sfanta,
Ce`a puso`n tarana din tine.
Adu`ti aminte omule,
Ca`n pieptul tau e`un dor de cer,
Ca`n suflet golul ce il porti,
Il umple numai Dumnezeu!
Ca esti o mana de tarana,
Iar fara El,
O umbra esti, a amagirii lui satan.
Te cheama Isus azi pe nume,
Raspunde`i dar!

Albastru visator.

De obicei ma pierd atunci cand... privirea mea si privirea "ei" se intalnesc undeva la mijloc si se saruta pe`o raza de soare, aducand asa, un fel de rosu`n obraji si o caldura sufocanta ce imi invaluie trupul. Atunci cand ea trece pe langa mine si o observ in ultima clipa, parca repede, caut un perete de care sa ma sprijin. E ciudat cum privirea ei, vocea`i blanda, zambetul magnific, si tandretea cu care se misca, nasc in inima asa, sentimente ce vin ca val dupa val si... parca se izbesc in mintea ta ca de tarm. Si atata de tare se izbesc incat ma trezesc ca dintr`un vis de fiecare data cand dispare si o caut, o caut fara macar sa dau de banuit intentiile mele misele, cum ca de fapt.... da, pe ea o caut! Nu! Eu? Hahaha. Ma uitam de fapt sa vad daca a aparut x, sau daca nu vine autobuzul. Desigur, eu stau chiar langa masina mea. Pentru ce as fi interesat de autobuz?

Hmmm, insa azi, mi`am lasat inima patrunsa de cerul senin ce mi`a rasarit dintr`o data in fata ochilor, fara sa vreau. Si am privit staruitor doi ochi ascunsi dupa un ecran. M`am holbat vreme indelungata la o privire gingasa de copil firav. Am studiat chipu`i dulce si zambetul care radia de o frumusete imbucuratoare. Dar frumusetea`i trecatoare. Si pozele`s misele. Astazi mi`esti inger, dar maine? Astazi ai zambetul dulce, dar maine? Maine de gheata. Azi privirea ta ma topeste, dar maine? Maine ma stinge din viata.


Sunt un visator. Deseori ma trezesc plimbandu`ma printre stele, rasarind raze din soare. Ma pierd in privirea "ei", ma topesc atunci cand ea ma priveste si .... cand ma trezesc, sunt tot acelasi om simplu, care se trezeste de dimineata devreme si adoarme seara tarziu. Care sta nepasator si neglijent, care priveste pierdut, si fara interes. Sunt eu si asta`i felul meu, nu imit pe nimeni. Iar urmatoarea data cand are sa ti se para ca ma comport foarte iesit din comun si aud "fi tu insuti, nu sari calul" asigura`te inainte de asta ca ti`ai pregatit un loc moale unde sa aterizezi. :-D

omule!

Omule! Sunt uimit de frumusetea celulelor asezate pe chipul tau, intr`un joc minunat de desen artistic, uimit de gandurile tale marete, visurile tale indraznete, faptele tale vrednice de lauda. Omule, Creatorul care te`a intocmit, a stiut ce face. A stiut ca atunci cand o sa priveasca din spatele cortinei la tine, o sa isi desfete privirile in tine, si`o sa ramana uimit de atata bogatie de vise, ganduri, fapte... A stiut el ce face.

Azi, omule, am venit sa bat la usa inimii tale, sa vad cine esti cu adevarat. Am auzit multe lucruri, bune si rele despre tine omule. Am auzit ca ai mai multe fete, ca ai o rautate in suflet, ca gandurile tale nu`s toate bune. Si am vrut sa stiu ca nu`i adevarat. Am vrut sa stiu de la tine ca nu`i asa. Dar omule, cand am venit sa bat la usa inimii tale, parca un aer rece imi taie respiratia. Gandul ca am sa raman dezamagit, ma opri sa bat.

Eu sunt o raza de soare omule, sunt cantecul pasarelelor, sunt zumzaitul gandacilor primavara. Si am venit sa te vizitez. Sa simt dragostea omeneasca. Sentimentul acela sublim, dar lasandu`ma cuprins de ea, am aflat frica de a nu fi ranit. Am aflat durerea de`a fi dat la o parte. Am aflat sentimente de nedescris. Lucruri pe care nu le`am mai intalnit.

Omule, esti minunat. Esti frantura de Dumnezeu. Esti chipul Lui, framantat intr`o mana de lut, cu suflarea Lui, cu gandul vesniciei, cu atatea lucruri bune. Dar omule, esti doar om. Esti doar o umbra a dumnezeirii, sangerezi, suferi, visezi, si visele tale nu devin totdeauna realitate. Esti doar licarire care nu se vede de departe, o nota pe`un portativ, care`si uita gama.

Omule, ai doar o viata, traieste`o bine. Nu`ti uita gama, nu uita sa iubesti cu toata inima, cand iubesti, chiar daca suferi. Dragostea e singurul sentiment care te ridica pana la cer, si chiar inainte sa saruti Luna, te trage inapoi si`ti da o tranta de pamant. Cu capul in stele, cand iti revii, te intrebi daca totul a fost doar un vis urat sau realitate, se merita sa mai incerci sau nu? Nu mai incerca. asteapta.

Omule... Adu`ti aminte de Creatorul tau.

frozen

As vrea sa'ti spun cat te iubesc!
Cuvinte simple sa'ti vorbesc;
Dar iarna'n geru'i friguros,
Iubirea, sufletul, si inima
Mi le'a racit pe veci,
In umbra unor zambete de gheata.
Mi'a'ntepenit si zambetul pe buze,
Si'am incercat sa rad si sa ma bucur.
Inima'nceteaza a mai bate,
Picioarele'mi se'opresc.
In pragul toamnei, printre frunze.
Iar fulgii care'au aparut,
Mi'acoperira gandurile toate,
Sa nu'ti mai spun cuvinte dulci,
Sa nu iti mai arat iubirea.
Mi'au inghetat inima, gandul,
Mi'au inghetat iubirea toata,
Tu parca nu m'asculti, nu ma iubesti,
Si nu ma vrei, si esti de gheata!
Dar eu m'apropii tot mai tare...
Tu nu clipesti, tu nu vorbesti
Tu nu m'asculti, nu ma iubesti.
Suntem doi ingeri, doua povesti.
Suntem doua povesti, de necitit
De ne'atins, soptite'n amintiri stinghere,
De pe'un amurg pe celalalt.
Eu te privesc, tu ma privesti de gheata
Eu iti zambesc, tu imi zambesti cu rece
Eu iti soptesc, tu te topesti.
Iar eu raman privind,
Si petrecandu'ti amintirea.
De tot eu ma racesc,
Si ma prefac in iarna,
Sunt gri, sunt rece,
Strapung cu ganduri ceru si vazduhul,
Iara privirea mea topeste norii.
Si tu nu esti.

curcubeul fara nori

am vrut sa`ti scriu cuvinte multe,
cuvinte simple, si fara inteles,
am vrut sa iscalesc in randuri
si in cuvinte sa`ti zugravesc
un peisaj ascuns pe dupa dealuri
in mii de tonuri colorate,
un auriu roscat
pictat de razele de soare
pe`o panz`albastra de cer.
Am vrut atat de mult sa`ti scriu pe nori
cu griul lor ce nu`ncanta privirea nimanui
doar picurii ce cad, si`nvioreaza,
doar vantul cald de dupa ploile de vara.
dar stiu.... cuvintele nu sunt de`ajuns
si stiu, nu vorbe goale vrei,
dara daca as putea....
dar daca as putea,
te`as lua de mana dreapta
si am pleca`mpreuna purtati de`un vant
acolo unde se`mpaca soarele cu norii,
de`unde un curcubeu incepe`a straluci,
si ti`as culege culorile`i,
si ti le`as darui,sa iti aduci aminte,
ca nu e curcubeul fara nori.

Ce cauti ?¿

Te'ai intrebat ce'ascunde in taina,
Surasul celui ce rade langa tine ?
Te'ai intrebat vreodata, 
Ce'ascunde inima de piatra
Aceluia nepasator ce plange langa tine?
Te'ai intrebat ce dulce
Miros, ascunde in petale,
O floare rara
Ce ti'a impodobit gradina?
Ai fost curios, de unde'apare Luna?
De unde Soarele rasare?
Din ce taramuri departate, ne vine fericirea?
De ce tristetea'i trista?
Si totusi atata e de dulce?
De ce e dulce, tristetea cand te impresoara?
Te'ai intrebat vreodata de ce esti om,
De ce nu esti o floare? 
O gaza sclipitoare, sa zumzai campul inflorit
In toiul primaverii, frumos mirositoare?
Te'ai intrebat de ce e cerul nepatruns 
Si totul parca, de tine e ascuns...?
De ce sunt vorbele atat de goale?
De ce sunt fulgii de zapada
Atat de veseli, cand se izbesc de'asfalt,
Si colturile lor stralucitoare,
Topesc incet viata'n ei, si totusi,
Din ceruri, ei coboara...
Coboara, pe'o simfonie haotica,
Se leagana'n cercuri,
Si parca versuri formeaza
S'aprinda iarasi iarna
Cu geru'i cumplit!


Te'ai intrebat vreodata, ce cauti pe blogul meu ? Ca fericirea nu'i in vorbe goale, ci'n fapte pline de ratiune, si ca ratiunea, n'o cauti in inima? Si ca inima are ratiunea ei, pe care ratiunea insasi, n'o poate intelege?

6.ian.2012/ Cu o moarte toti suntem datori.

Parca s`a intamplat ieri, era o dupa`masa cu miros de neliniste care imi umplu inima. Trebuia sa plec inapoi acasa. Dar, imi suna telefonul si auzii o voce atata de draga mie. "unde esti? mi se paru ca esti tu, dar nu eram sigur, hai sa te vad, sa imi spui La multi ani, cine stie cand ne mai vedem." Avea atata dreptate. Cine stie cand ne mai vedem? Am coborat jos, si statea la masa, era zambitor, era fericit. L`am privit asa, cu drag, si l`am imbratisat. Era ziua lui. Am plecat asa, privind in urma, cu un sentiment de parere de rau ca l`am lasat acolo. M`am ridicat de la masa, l`am imbratisat din nou si apoi am plecat... 


Nu trecura multe zile, si inima imi fu cuprins de`un traznet ce`l simtii din cap pana in picioare, care inca ma ameteste uneori. M`au napadit o sumedenie de amintiri, de tristeturi, ganduri, dureri sfasietoare, care inca nu imi lasa inima sa se linisteasca in bucuriile vietii. Cine stie cand ne mai vedem? Si avea atata dreptate. N`am stiut ca nu o sa il mai vad. N`am stiut ca am sa il las acolo si cand am sa ma intorc el n`o sa mai fie. 


A trecut un an, de cand l`am vazut ultima data. A trecut un an, de cand ultimul lui zambet s`a intiparit grav in inima mea, ca o amintire scumpa si draga a celui mai bun prieten. A trecut un an, si in curand un an de cand nu i`am mai auzit vocea, de cand sufletul lui s`a predat, si`a incheiat legamantul cu moartea. Un cuvant greu pentru un om de rand. Dar toti suntem datori cu o moarte.


Mi`e dor sa`l vad, sa`l aud, sa`l strang in brate, sa`l simt departe si aproape. Azi, mai mult ca niciodata. 


N`o sa`i mai pot spune la multi ani, 
Suflarea lui e fara grai,
Zambetul lui s`a ofilit in pragul iernii,
Iar inima`si opri fugarele`i batai.
S`a stins cum stingi candelele
Iar graiul lui tot mai incet se auzi,
Pana cand ultima lui soapta 
`n urechile mele surzi.

Ganduri de viata

Cuvinte cuvinte, e vremea cuvintelor,
Caci vorba se duce asemenea gandurilor.

Blog dupa blog, cuvinte dupa cuvinte, propozitii, expresii, citate si tot felu de ziceri si zicale. Uneori imi vine sa cred ca atunci cand ajung sa scriu simple compuneri cu gandurile mele, mi`am pierdut "abilitatea" de`a scrie poezii. Nici nu ma mai chinui prea tare sa le compun. Viata mea e atat de simpla, atat de... foarte simpla, incat imi vine greu mi`o complic, imi vine greu a ma chinui, si totusi... Nu`i un lucru bun. E`un lucru care iti taie vlaga, iti rupe aripile, te taraste prin noroi, te`arunca in furtuna, te poarta ca pe`o barca, fara panze fara motor, fara vasle, cu catargul zdrentuit, si fara carma. Fara tinta. 


Si totusi, in toata invalmaseala asta, in toata nelinistea linistii mele, in linistea asta surda ce ma inconjoara, exista ceva bun, ceva care te ajuta. Exista un Dumnezeu, exista parinti, si exista prieteni. Exista un singur Dumnezeu, pe langa dumnezeii care ni`i facem noi, fara sa ne dam seama, pe langa viciile care ne acapareaza momente din viata, clipe frumoase din trairea pe care ar trebui sa o avem, sfanta si curata. Exista parinti, doi! Doua perechi de maini, doua perechi de picioare, doua perechi de ochi, doua perechi de urechi. Doua perechi de genunchi si doua suflete care se roaga, doua inimi care bat pentru Domnu, si in surdina muzicii din spatele cortinei numite viata, doua perechi de genunchi care se pleaca in rugaciune pentru alte cinci suflete. Parintii! Sa ii iubiti si sa ii cinstiti!


Apoi exista prietenii si fratii. Si fratii sunt prieteni si prietenii sunt frati. Si daca dai la o parte perdeaua sufletului, si iti deschizi inima cu iubire, primesti in schimb fericire, primesti bucurie, primesti amagire, primesti tristete, si primesti o inima mai puternica. Prietenii sunt razele calde ale soarelui care se ascunde dupa nori. Ei apar totdeauna cand ti`e mai greu ca sa te ajute, si totdeauna cand esti mai fericit ca sa te supere. In functie de constanta vietii tale, ei sunt acei care te ajuta sa iti pastrezi totdeauna o stare simpla a vietii tale, si te fac sa iti aduci aminte ca traiesti, te fac sa ii iubesti asa cum sunt ei, si nu te lasa niciodata sa te lovesti, fara sa inveti ceva. Pe ei ii iubesc! 


E inceput de an tarziu, 
E ianuarie incet si ninge,
Privesc cum pe fereasta mea
Se`asterne`ncet un strat de in subtire.
Simtii incet cum o privire calda dulce, 
De undeva de sus imi alina inima rece,
Simtii cum sufla vantul iernii reci, 
Si gandurile toate risipeste,
Asa, liniste si`o pace sfanta,
Cu un miros dulce de iarna, de stele de zapada
In inima imi frange.
Apoi simtii in jurul meu, un val de ganduri bune
Simtii cum sunt purtat mereu pe brate de rugaciune
Si auzii o voce, ce rasuna ca susurul de vant.
Ma departai de geam cuprins de bucurie,
Cuprins de sfinte ganduri,
Si`n clipa cand imi intorceam privirea,
Trecu prin fata mea nenorocirea,
Dar Dumnezeu e sus, si El vegheaza,
Si "ingerii" ce`s prieteni,
Ma`nconjurara`n clipe grele,
Cu zambete, cu vorbe dulci, 
Si`atunci simtii ca peste toate,
Vegheaza unul, Dumnezeu!

Misterul

Ti`am spus vreodata...
Cat de gingasa e privirea ta?
Ti`am spus, ti`am scris?
Ti`am aratat vreodata?
Misterul ce se`ascunde`n chipul tau,
Si sufletu`ti ce`nalta
Printre mirosuri sfinte
De dalba primavara,
A florilor ce infloresc
Atata de frumos gradina mea.
Printre mirosurile lor,
Se`nalta un mister aparte,
Al sufletului tau,
Ce nu`l pot descifra.
E un mister,
Intreaga ta fiinta.
Interesant mister...

O lume cu masti

"Cu totii avem dreptul sa purtam o masca. Eu sunt un om fericit. Tu, ce fel de masca porti?"

Traim intr`o lume in care ne ascundem dupa deget. Ca dupa o masca, cu toate ca stim cine suntem, ce facem, cum ne traim vietile, totusi, ne place sa ne ascundem dupa o masca pe care ne`o facem singuri. "Hand`made". 
Si ne ascundem atat de bine, incat uneori avem impresia ca noi chiar suntem fericiti. Ca noi chiar suntem niste oameni buni. Ne ascundem si uitam cine suntem, si ne trebuie o mana divina sa ne zdruncine universul ca sa ne dam seama cine suntem cu adevarat. 


Cine sunt eu, si ce vezi tu? Eu sunt un om cu sufletul incarcat de multele`mi deznadejdi, amagiri si dezamagiri, suparari si depresii. Dar ce vezi tu in mine? Si daca reusesc sa ma ascund atata de bine, si sa ma impietresc atata de tare, tu n`ai sa vezi in mine decat un om fericit. Poate un om realizat, cu toate ca nu`i asa. Un om cu o speranta care te`ar motiva la mai mult.


De ce port masca ce o port? Poate ca uneori ne place sa vada lumea in noi ceva mai bun, sau uneori ne place sa motivam persoanele dezamagite de viata asta. Motivul pentru care porti masca e important. Motivul pentru care te ascunzi e important. Nu purta o masca doar ca sa inseli. 


Daca avem dreptul sa purtam o masca, sa o purtam spre binele celorlalti.  
 "Tu ce fel de masca porti?"