Si chiar de`as sta sa te astept
Pe ulita, la banca de la poarta
Privind spre casa ta, in piept
Are sa`mi arda dorul
Pentru o clipa doar sa fie,
Alai de sentimente in mine sa petreci.
Tu`aprinzi in min` fiorul.
Si eu cuprins de`acele sentimente
Parfumul tau,
Adanc in simtaminte vreau sa`l stiu
Sa`l simt, sa`l am cu mine.
Nu stiu de azi sau maine`ai sa apari
Dar eu ma rog de flori
Parfumul lor sa poarte
Si pasarile`n cor, cantarea lor
Spre mine sa te`ntoarca.

Dumnezeu poate

"Acum, cand stau plecat cu capu`n poala ta, durere, oboseala, tristete si toate care ati dat navala peste inima mea de om neputincios... "

"Dumnezeu nu oboseste iertand!" Eu cred ca El nu oboseste iertand, ascultand, purtandu`ne de grija si ... cred ca nu oboseste de fel. Nu? Atunci in ce Dumnezeu ne`am increde daca am apela la El si ne`ar spune... "Fiule, azi am facut atata de mult bine, incat am obosit, vino maine!" Dar nu, El chiar nu oboseste!

Insa eu, om, Doamne, azi am obosit. Azi am pus genunchii amandoi pe podeaua rece, greutatea care`mi sta pe umari m`a aplecat pana`n praful de pe jos si... Doamne, azi am obosit. Tu nu obosesti dar eu nu mai pot!
Ce ma face sa trag nadejde sunt indurarile si bunatatile Tale! Ce ma face sa trag nadejde`i suflarea care stiu ca`i din Dumnezeu, promisiunile Lui si faptu ca dupa toata ceata asta o sa apara un Soare.

El are vremea Lui. Si ce ma oboseste mai tare, ce ma nedumereste mai tare e faptul ca vremea Lui parca nu mai vine. Cand esti aplecat sub povara, cand tragi de nadejde parca pe toate partile si nu`i gasesti raspunsul. Vreama Lui nu`i vremea noastra.

"Imi pare ca ochii tai adancii, privirea ta nespus de neagra, m`a`nvaluit in ea. Durere."

printi si printese...

Tu esti printesa care
Din ochii blanzi trimite raze
De un senin albastru cum e cerul
Razele care, in chipul meu
Au creionat o frumusete`aparte.
In mintea mea ce de departe
Nu`nchipuia atata splendoare.
Iar parul tau ce lin in valuri
Acoperea frumos umerii tai
Cum vara lanuri aurii
Se`apleaca in bataia vantului
Asa, incet si lin cu cantec dulce
Cu`n susur bland parca se auzea
Cantarea ce inima ta soptea inimii mele...

In chipul tau nu am citit mistere
Misterele sunt greu de inteles.
Dar tu, atat de simplu,
Cu frumusetea care`oglindeste
Din inima pe chipul tau senin
Atata dragoste si simplitate
Si tot ce`i mai frumos in om...
Tu`ai reusit s`atingi cu inima ta cerul
Sa il cobori in mintea mea
Sa strangi tot ce e mai frumos din lume`n ea..

Te`am asteptat pe banca de sub salcii
Langa izvorul care curge lin
Pe langa florile ce`si plang parfumul.
Te`am asteptat acolo unde`o data
Ne`am intalnit, ca doi copii
Si`am invatat iubirea toata
Am invatat ca sa iubim...
Te`am asteptat pe banca rece
Unde odat`am invatat ca sa renunt
La eul meu,
Am invatat rabdarea, pacea si iubirea
Ce numai Dragostea mi le`a descoperit...
Trecut`au orele si apa
Curgea mai tare parc`acum
Cu vuiet fara de`nteles
Iar salciile`au`nceput sa planga
N`am inteles atunci ca ele
Plangeau inima mea zdrobita...
In zbor privighetorile
Bateau sub aripi amintirile ce le`am avut
Cu zambete si rasete, dar toate au trecut...
Si sentimente ce`am avut
Treceau incet prin fata mea toate
Insa tu n`ai mai trecut.

Te`am asteptat.
Apoi am auzit cum bate vantu`n salcii
Cum mi`a soptit sa nu te`astept
Sa las natura sa te`astepte
Ca tu... n`ai sa mai vii.
Un susur bland ce n`am crezut
Pana cand luna mi`a zambit..
Ea mi`a zambit cu raze calde
Si`am inteles atunci ca te`a vazut
A stiut ca tu n`ai sa mai vii...
Astazi insa te`am asteptat ultima oara...

Tu tot n`ai aparut.

Aceasta este ziua care a facut`o Domnul...

Ca sa ne bucuram in ea! Bucurati`va intotdeauna in Domnul, iarasi zic, bucurati`va! De ce sa nu ne bucuram? Sa nu ne bucuram pentru ca Soarele a rasarit? Sa nu ne bucuram pentru ploaia care racoreste pamantul? Sa nu ne bucuram pentru fulgerele care strabat cerul de la un capat la celalalt? Sa nu ne bucuram ca suntem sanatosi, pentru ca cei dragi noua sunt sanatosi, sunt in viata si ne putem bucura de ei? Sa nu ne bucuram ca avem un Dumnezeu mare si Atotputernic? Sa nu ne bucuram ca ne`a mai lasat o zi SA NE BUCURAM DE EA?
Dumnezeu isi revarsa binecuvantarea Lui si azi. Esti pregatit sa o primesti? Esti pregatit sa ii multumesti? Sa ii aduci slava si lauda cuvenita? Esti pregatit sa Il preamaresti? Dumnezeu este viu! Esti pregatit sa il primesti?

Bucura`te omule! Pentru ca ajunge zilei necazul ei! Bucura`te, pentru ca bun este Domnul Dumnezeul tau care te`a intocmit.

Iubirea Sfanta.

Dac`as putea o clipa doar
Ca sa dau timpul inapoi
Dac`as putea... E in zadar!
Caci ce s`a scurs a fost un dar...
Timp ce`a trecut nu mai revine
Si stim cu toti,
El nu se`opreste pe coline
El nu sta`n vai sa ne astepte
Ci trece ca un gand
Ca o poveste...

"Dac`as putea da timpul inapoi"
Mai auzim de multe ori...
Dac`am putea, iar am gresi
Si`am mai gresi de mii de ori
Ca`n noi e`un om sortit pierii
E`un trup misel ce`i din tarana.
E om!

Si totusi...
Dac`as putea o clipa doar
Sa ma indragostesc fara habar
Fara sa stiu ca am sa sufar
Iti spun, eu... tot de tine m`as indragosti
Insa... altfel...
M`as mai indragosti o data tot de tine
Mai sfant, mai pur... Dar tot de tine.
Tu esti din Dumnezeu ...

Iubire Sfanta...!

2012 / 2013

Inchide ochii, deschide`ti inima! Deschide usa inimii tale si daruieste! Daruieste iubire.

Daruieste rabdare cu inima larga
Cand totu`n jur pare ca se sfarma
Daruieste bunatate
Cand toti raspund cu rautate
Tu multumeste`te in toate
Fii bland, smerit
Pe toti, iubeste`i
Cum Isus i`a iubit
Nu cauta cu ura, urii sa`i raspunzi
Nu te mania, ca sa razbuni o fapta rea
Tu cauta`ntotdeauna sa daruiesti iubirea...

Trenul Vietii

Stiu ca ne apare de multe ori in cale expresia "viata e ca un tren". Insa, am stat si m`am gandit...Trenul opreste in cate`o gara, din loc in loc. Viata insa nu opreste in nici`o gara, ea continua sa mearga. Uneori mai tare, alteori mai incet. Singura ei oprire fiind ultima.
Asa ca mi`am permis sa iau trenul si viata, sa le pun in paralel si sa vedem daca seamana chiar asa tare. Amandou sunt la un momentdat in miscare, pe sine sau nu, insa cand ajungem in gara, trenul opreste astfel ca oamenii pot urca sau cobora linistiti, doar cei intarziati uitandu`se dupa el cu ochii mari.

Viata deci, cand ajunge in gara, se prea poate sa incetineasca, insa de asta nu sunt sigur. Nu sunt sigur nici daca are vreo gara, cu peroane si cu oameni care asteapta, cred ca viata te duce prin locuri mai putin "special amenajate" astfel ca oamenii "urca" in viata ta tragandu`te sau impingandu`te sa poata prinde bine ceva. La fel cum urca si coboara, pentru ca asa cum am spus, viata nu opreste`n gara.

De`aceea ori de cate ori un om intra sau iese din viata noastra lasa o urma, undeva in sufletul nostru. Graveaza cu faptele lui, cu impinsaturile lui pe inimile noastre. Unii lucruri bune, altii lucruri rele.

Unii ne plac, altii ne displac, insa, toti au un singur lucru in comun. Ne ajuta sa devenim mai puternici si sa invatam ceva din Viata aceasta. Unii ne invata sa ne cerem iertare, altii ne invata sa iertam. Unii ne invata sa uram, altii ne invata sa iubim, pentru ca ura nu`si are locul in inima.

Fiecare personaj care apare pe scena vietii noastre deruleaza o activitate care schimba cursul trenului, il incetineste sau il grabeste, insa nici o persoana nu il poate opri. Desi ne pare ca unele persoane fac timpul sa se opreasca in loc.

Tu ce fel de persoana esti in trenul vietii?

Cuvantul... Cuvinte.

Tu intelegi? Tu intelegi durerea ce m`apasa?
Tu intelegi ca inimi frante nu se leaga?
Tu intelegi, durerea asta ce apas`asa de tare...
Durerea n`apune ca raza de soare
N`o alunga nici  cerul albastru
Ce`apare cand nu`i mai furtuna..
Durerea ramane, cuvintele`mi frange
Zdrobeste viata in mine
Cuvintele tale atat de adanc imi raman amintire.
Tu nu stii ca viata mea sta in cuvinte?

Cuvinte, cuvinte se pierd
Cuvinte raman, e totul ca vantul
Risipeste`amintirea`mi amara.
Tu intelegi cuvantul?

De ce'mi zambesti atata de frumos copila?
Cand zambetu'ti e doar pelin
Iar buzele'ti sunt doar amaraciune?
De ce vrei sa'mi prefaci tristete fericirea
Sa ma lasi in suflet gol,
Nu vezi ca lumea e plina de zdrente?
Nu vezi ca in lume e'atata tristete?

Pleaca! Nu vreau sa gust din tristetea'ti
Nu vreau sa ramaie sufletul meu gol
Du'te, si lasa'mi fericirea.
Du'te departe, undeva pe un nor
Sa nu te cunosc decat atunci cand
Buzele tale vor curge ca mierea
Cand sufletul tau va fi raze de soare.

Romantismul (epoca straveche)

Tu si eu, marea si valurile... Luna si stelele. Inchide ochii incet, nici prea incet sa nu adormi, nici prea tare sa nu ruinam momentul. Romantic, nu? Romantismul asta... si totusi exista. Exista pentru ca s`a zamislit in noi imboldul acesta de`a fi draguti, de`a fi cuceritori.

Cum altfel decat asa, visand? Visand la nemurirea sufletelor noastre vesnic tinere si frumoase si indragostite, chiar daca stim ca dragotea la un moment dat o sa dispara si iubirea aia jucausa din privirea ta n`o sa mai fie. O sa se traga in spatele ochilor tai minunati. Dar o sa fie, nu? Acolo undeva o sa ramana ea ascunsa.

Asa`i la inceput, da peste. Iar apoi, dupa multa vreme, multa multa vreme o sa se ascunda. Si trebuie in fiecare zi prinsa cu un carlig mare (cat inima mea) si scoasa la iveala. Cu romantism draga, cu romantism. Cum altfel? N`am sa`ti smulg iubirea cu forta, cu grija draga mea, cu grija multa. Cu vorbe, cu fapte, cu dragoste. Cu romantism. Cum altfel, nu iubito?

N`am fi noi mari poeti, scriitori, romantici, daca n`ati fi voi! Orice barbat, orice bruta feroce, neimblanzita, nestapanita, toti, palesc in fata frumusetii voastre si incep sa devina romantici. Pentru voi. Pentru inimile, sufletele voastre. Pentru ca voi meritati.

Viata e frumoasa. Dumnezeu a creat`o. La fel, Dumnezeu a creat femeia pentru barbat. Eva pentru Adam. Era frumoasa. De`aceea Adam, plin de mirare a exclamat cand a vazut`o "Isha". Era a lui. Nu?

Da, romantismul... Tu, eu, foaia asta plina de litere si un cer senin plin de stele. Luna aruncand razele ei spre noi iar noi...Noi privind`o cum ne priveste, ca niste copiii am sta uimiti admirand`o cat e de mare pe cer, si nu zice nimic. Si nu face decat sa lumineze si totusi... E atat de romantica.

Ca si tine de fapt. Cine zicea ca fetele trebuie sa fie romantice? Fetele trebuie sa fie ca Luna, sa straluceasca in ochii lui. El, trebuie sa fie romantic sa o cucereasca. Iar ea, prin simpla ei prezenta sa`i cucereasca inima si sa`i incalceasca gandurile si mintile si... Simplu. Vorbele poate sunt de prisos pentru ele, insa noi... Noi trebuie sa vorbim, sa fim romantici!

De ce se numeste epoca straveche? Pentru ca sa intrebi tu! Si ca sa iti dai seama ca azi nu mai visam la asa ceva. Asta e romantismul unei epoci trecute, a anilor copilariei mele, a tineretii parintilor nostrii, care undeva nu departe a apus. Azi ne prefacem ca vrem sa fim romantici cand de fapt ne grabim sa calcam in picioare sentimente, sa frangem inimi si sa sucim minti. A cat mai multor persoane care ne plac noua. Azi e totul pe dos.

Atunci cand ti`ai delimitat propria ta lume, restul lumii pare... nebuna!