( fara titlu )

De unde? De unde, cand apari la capatul nesfarsit al lumii? De unde vii cand apari ca razele nesfarsite ale soarelui, care mangaie rasaritul lunii, apusul zilei care abia trece ? De unde vii, de unde`apari? Ma`ntreb cazut pe mii de ganduri, cantandu`mi gandul spulberat de adierea imaginii tale...
Te caut azi sa`mi dai o mangaiere alinata de`un suras, sa`mi canti cantarea zambetului tau, cu pleoapele`ti incarcate de dragostea ce`o porti din prima zi, si cum privirea ta cea blanda, privirea ta ascunsa dupa pleoape, de unde se scurge iubirea ta`n abis...
De unde iti culegi iubirea? De unde iti aduni tu razele din zambete, de unde ai atata har in coltul buzelor ce`ating in perfectiune? Imi pun atatea intrebari, le scriu pe o hartie, le`asez apoi in varful pixului in care imi inec singur amarul, el stie tot ce am in inima, cand plang, cand rad, cand imi tresalta inima de bucurie, el stie tot si ma aproba, si totusi, nu imi poate da nimic in schimbul lacrimilor mele, nu`mi poate da macar un zambet.
Doar tu culegi cu zambete din luna si din stele, si iti asezi in parul moale flori din primavarateca`mi viata, doar tu mai stii sa imi faci inima ca sa tresalte`n valuri de bucurie. O scurta bucurie, ca valul trece, si nu mai vine`alt val...
Tu pleci, doar dupa ce ti`ai asezat in inima mea goala, durerea`ntregului tau suflet plin, eu te ascult cu dragoste ca prima oara, insa tu`mi spui necazul tau,eu ma intorc, tu pleci.

As zabovi o clipa doar, ca sa iti sarut in mersul tau fugar, privirea ce m`a fermecat intotdeauna, sa iti soptesc o data, ca pentru totdeauna, ca tu ai fost ce mi`am dorit mereu, nu mi`as da sufletul abisului cel nesfarsit, pana cand, mangaierea ta cea blanda nu as simti`o peste chipul meu. As zabovi, sa`ti spun ca te iubesc, dar tu o stii, si nu`ntelegi, cum muritor fiind, puteam sa ma indragostesc de tine`o stea, ce`ai rasarit cand luna nu era, cand soarele fugea pe alta parte de pamant...

Deschid iar ochii si ma impiedic in picurii de roua, alunec incet, ma pierd in iarba verde, adorm pana apusul isi cheama`napoi ultimele lui raze...si`atunci, aplecat peste lume, adorm pentru totdeauna...

Angelic...

Din slava ai venit, tu, inger, in om te'ai imbracat, dar chipul tau ce radiaza fericirea, cu razele frumusetii tale, raspandeste mireasma iubirii eterne, iubirea ce'ai adus'o din marire, de acolo, mai sus de astrii, mai sus de galaxii, unde, in locasul ingerilor, al zeilor, iubirea, fericirea, dragostea, pacea, salasluiesc, acolo unde ele domnesc.
De ce'ai venit aicea jos, de ce ti'ai parasit locasul, de ce ai luat tu chipul nostru? Intoarce'te de unde esti, intoarce'te acolo. Intoarce'te in slava ta, tu om cu'angelic chip, intoarce'te 'napoi. De'aici iti poti clati privirea, in razele ce scalda dimineata, de'aici poti ca sa culegi doar picurii de roua, ce racoresc diminetile calde, aici, norii'ntunecati de griul palid, ce'aduce ploaia, iti picura pe umerii goi fericirea. Tu nu esti de aici, tu nu poti sta`n lume, si doar privirea ta imi spune, ca fericirea de aici, alaturea de cea din slava, in veci nu o poti pune.
De ce'ai venit, tu, om in chip de inger... De ce'ai venit? Acol rasare soarele in fiecare clipa, si razele'I scalda faptura'ti nu doar in simpla fericire, acolo picurii de roua, e raul care'ti da viata, acolo, ploaia fericirii, aduce nu o clipa, ci ne'ncetat o bucurie sfanta, si nu din norii gri si palizi, ci chiar din fericirea insasi. Dar tu nu stii... Nu stii ca'n lumea asta, nu'I locul tau...nu stii c'aici noi suntem blestemati ca sa traim putin, si in durere, nu stii c'aici o fericire'I scurta, nu stii ca tine doar o clipa si'apoi trece....tu nu stii... N'ai sa'ntelegi.
Hai, du'te, du'te inapoi, nu zabovi o clipa, dar du'te inapoi acolo, acolo'I fericire, si muritorii tanjesc s'o aiba, dar tu, un inger, te'ai coborat aici jos langa mine, crezand ca asta'I fericire. E fericire, de om, de muritor, dar nu de inger... Si daca'n ochii tai privesc atata bucurie, si daca'n ei vad ceru'ntreg, daca in glasul tau e'atata armonie, acum, ce sa mai cred? Hai spune'mi ce sa cred? Esti chiar un inger, nu esti atat, esti totul, si'n tot ce esti tu m'ai cuprins pe mine. Din razele privirii ce raspandesc fiorul dragostei in mine, prin fiecare unda a vocii tale sublime, prin fiecare gest si fapta, esti un inger. Ramai, sau pleaca inapoi...? Ramai, ramai doar pentru mine, sau pleaca inapoi in fericirea'ti...

trist.

Pe cand se`mpreuna ziua cu noaptea,pe cand stergea luna ultimele raze ale soarelui,atunci cand noaptea se juca pe pamant, cand soptea stelelor fericirea ei, atunci…atunci am inceput sa iti spun prima data te iubesc. Atunci am inceput sa vad in tine, dragostea pe care Dumnezeu a pus`o pe pamant, atunci am inceput sa citesc in ochii tai, iubirea lasata omenirii, iubire care se ascunde in privirea ta jucausa. Atunci pe malul apei, am zarit oglindirea lunii, care se intrepatrundea cu oglindirea chipului tau minunat, chipul tau, pe care il mai vad si astazi cand trec singur pe malul marii, printre valurile care se risipesc incet pe nisipul acela galbui…

Te`am luat de mana, incet si am inceput sa iti povestesc povestea lunii, a noptii, a stelelor, dar tu…Tu nu ai stat o clipa sa m`asculti, ai vrut sa vezi chiar tu, sa vezi ce se intampla, cum stelele plutesc in marea lor infinita, cum se plimba in jurul lunii, cum luna in maretia ei, rasarea noaptea peste pamant, ca sa priveasca , sa`ti vada ochii, si chipul tau minunat. Dar tu n`ai stat o clipa, o clipa nu ai vrut sa stai, si te`ai ascuns, si ai plecat.

De`atunci astept sa vii, sa`ti spun ce`am vrut o data, te`astept pe malul marii, si luna mi`e alaturi, si stelele`mi zambesc, in fiecare noapte, privesc incet pe mare, cum valuri dupa val apar, si`apoi, se pierd pe mal, se risipesc printre firele de nisip, apoi se`ntorc in mare…in marea uitarii, asa cum se`ntorc clipele petrecute langa tine, asa cum se risipesc printre suspine, visele traite cu tine, asa cum fiecare gram al iubirii mele, se pierde pe malul vietii mele, in oglindirea chipului tau minunat, pe marea vietii, in care te`am cufundat.

Pe malul vietii...

In racoarea unei nopti de vara, ma plimbam incet pe malul marii, pe malul unei mari de tacere, care se intindea departe, atat cat puteai cuprinde cu privirea, si tot n`o puteai cuprinde :-)
Sub privirea astrilor care bantuie noaptea cerul, sub privirea stelelor, care se uitau mirate spre mine, si a lunii, care de fiecare data cand incercam sa ii vorbesc, tacea mut, si nu zicea nimic. Din oglindirea apei, le zaream cum licaresc incetisor, trimitand razele lor palide spre pamant, care intrand in atmosfera noastra, se pierdeau printre multimea gandurilor oamenilor, care ajungeau pana dincolo de stele. Chiar mai departe decat dincolo de stele...undeva in univers, pe un alt taram, de care n`am auzit inca.

Nu indrazneam sa ridic privirea spre cer, dar priveam in apa, si stiam deja, ca luna si stelele ma privesc ne`ncetat. Iau incet o raza, trimisa de o stea, de mult apusa, ma joc cu ea, o inalt, o trimit inapoi inspre ceruri, si`mi pun o dorinta. Inchid incet ochii, ma asez pe malul marii care incepea sa devina nelinistita, si apoi ascult durerea, pe care mi`o povestea ca pe un basm, ba chiar ca pe o poezie de`a lui Eminescu."A fost si el aici" spuse ea nedumerita, "si azi ii mai aud pasii care se plimba de`a lungul malului, si azi ii mai simt durerea ce`l apasa..."

Toate se`neaca in mare, pana si luna, si stelele, si soarele, in maretia lui, si in fiecare dimineata, daca privesti spre celalalt capat al marii, el rasare din mare, glorios pentru o noua zi, iar apoi... incet, la celalalt capat al lumii, parca are vrea sa apuna.

Dispare tot intr`o secunda, tot ce`a fost, pana si luna se ineaca in tacerea ei surda, si stelele incet isi ascund licarirea, se ascund in lumina soarelui care le cucereste incet, le ascunde dupa mantia lui aurie...

Am stat toata noaptea si`am ascultat marea, si am privit luna prin ea, si stelele, m`am jucat cu razele lor, si cu umbra ei, ea, carea statea langa mine, si nu imi soptea nici macar putin din farmecul ei nestiut de nimeni, nici macar o bucatica, nici macar... Si totusi, am inteles, ca ea era luna, si ea era soarele, si ea era stelele, de pe cerul vietii mele, de ea ma indragostisem...Cu ea am vorbit toata noaptea, pana in zori...

Ea era marea, care imi soptea dragostea ei, atunci cand eu taceam, ea era luna, pe care o priveam ades, si ea era aceea care imi dadea razele sperantei, numa ea...ea era. Ea rasarea zambete dimineata si ma facea sa traiesc, ea ... numai ea. Ea era singura care putea, care vroia, care zambea cand totul era intunecat, si ea era singura care imi dadea speranta, cand totul era pierdut, cand totul era prabusit. Ea facea sa rasara soarele..

O caut si azi, acolo pe malul marii, si stiu ca intr`o zi va aparea. Ne vom lua de mana, si impreuna cu soarele, ne vom cufunda in mare, si acolo vom uita de toate. De noi, de durere, si vom privi luna si stelele, si soarele, si vom stii, ca iubirea, e eterna..si ca nimeni nu ne poate desparti.

Si`apoi, vom rasari impreuna cu soarele, si vom apune o data cu el, ca sa putem vedea ziua minunatia lui si noaptea luna, si sa rasarim cate`o raza din fiecare stea, pentru fiecare muritor...

ATAT :D ca ajunge ca poi prea multe vise si sperante nu`s bune:))

Life is a game...

Si totusi, ma intreb ce e viata...? E doar un joc? Sau doar avem o parere gresita despre asta. E chiar ceva real, sau e doar o iluzie...
Ce e viata? Si calatorind asa, fara voia mea, citesc pe o masina "life is a game" am vrut sa ii scriu mare cu un marker pe o pancarta "life is NOT a game" dar stiam ca nu intelege. Ce e viata? Ce e timpul, ca trece asa de repede...
Si daca totusi, viata e un joc, cine il joaca? Si daca il joci tu cum il joci? Dar ma tem ca il joaca altii pentru tine. Pentru noi. Viata e un joc pe care nu il joaca altii, ci il manipuleaza.
Nici nu stiu de ce is aici, si ce fac, nu stiu de ce scriu si pentru cine, si am impresia ca scriu pentru mine, sa ma simt mai bine. Si de ce sa ma simt mai bine, ca dupa ce inchid aici o sa ma simt la fel. Dar ce e bucuria? Am ajuns aici...Bucuria, e ca pauza de la scoala... Uneori e o pauza scurta, sau pauza lunga. Care apare intre doua momente de tristete. Diferenta dintre scoala si adevar, si...viata, e ca nu exista un timp in care mergi acasa. Si scapi de scoala...De ore..
Dupa un moment scurt de bucurie, apare din nou tristetea...
Imi termin aici cuvintele...

angels...

I`ve met my angel, down the street... She was waring those wings i could never get, but there she was, standing for me... and she had those eyes, with which i couldn`t see, but there she was, looking out for me, and caring for me...


Been walking down the street yesterday, i was in some kind of a hurry, in a hurry to nowhere, meeting none... I`ve took my jacket on me, it was cold outside, and it was late, but who cared about that, i felt like i had to go out, to get out of the house. I never felt something like this in my life... Never had that feeling before. I got out quickly, cause i couldn`t stay more inside, and i walked down the stairs, out of the scale block, down the street... It was like someone was guiding me through the town, through the streets. It was that feeling...

Walking down the street i saw her. She was standing there, enlightened by the moon, which, was like playing with a ray of lite on to her face, her beautiful face, angelic...For a moment i`ve thought she`s an angel, whom came from above. In the light of the moon...I knew she was "my angel"...

I slowly got close to her..Slowly, like i was dreaming..and then, suddenly, she dissapeared. She whispered.."i`ll be right there for you, to listen to your heart, to touch your soul, to feel your pain, i will be there..." i was like, happy and sad. i lost her again..but i know, she`ll be back...i know she`ll be back...

Cine sunt eu...Ce sunt eu

uneori am impresia ca sunt o carte, la care lumea se uita si incearca sa o citeasca... "imi place coperta" exclama unii, apoi deskide incet sa citeasca prefata...constata cu uimire ca lipseste...

hmm, unii isi pierd interesu chiar de la prefata...care nu exista, si inchid cartea la loc, si merg mai departe...ciudati oameni, dar totusi cine ar citi o carte fara prefata? eu de obicei nu citesc prefata la carti, as putea usor sa ma citesc...mmmda...

Apoi mai is un fel de oameni, care citesc cartea, chiar fara prefata, si..ajung la un moment`dat cand se impiedica in niste lucruri care par complicate, asa, ca un fel de carte stiintifica, care nu iti da nici o satisfactie, un fel de carte in care nu se povesteste nimik, decat se xplica niste lucruri aiurea. Cartile alea chiar nu le inteleg...

Apoi, am intalnit un singur fel de om, care a reusit sa citeasca, si chiar dak nu a reusit sa citeasca, s`a incapatanat:)) atata de tare, incat si acuma incearca sa afle ce scrie acolo. si oricat de incurcata ii povestea, o descalce, si o reciteste, apoi o rescrie si o reciteste... ce oameni...

ma gandesc uneori, ce ne`am face dak am fi doar atata cat putem vedea cu okii si cat putem cuprinde intr`un prim gand. ce`ar fi daca...? ce`ar fi dak am ramane la niste povesti auzite de la altii...ce`ar fi dak am crede niste povesti auzite de la altii...ce lume...ce oameni...

Tu ma iubesti ?

Sting becul, parca dus departe pe ganduri. Ma gandesc la tine... La ochii tai, privirea ta dulce, si...vocea ta scumpa. Vocea ta, care de fiecare data cand o aud, imi da sperante, si...oricat as fi de suparat, imi reda bucuria sufletului, si`mi invioreaza inima.

Ma pun in pat, trag patura peste mine, una, doua, trei, e frig, si....Incerc sa adorm, dar nu pot. Ma gandesc oare ce faci? incep sa iti scriu un mesaj, dar ajung la jumatatea lui, il sterg, il scriu din nou, iar il sterg si ma dau batut. Tu..ma iubesti? Oare, te gandesti la mine?

Mi`e sufletul greu, si ....inima parca bate tot mai tare, cand ma gandesc la tine. Parca ar vrea sa sara din piept. Si timpul trece`asa de greu, si parca`asa de repede se duce. Si tu nu esti aici, si esti departe. Esti departe...

Departe`i privirea ta blanda si scumpa,
Si vocea ta straina`i acum,
Mi`e dor sa`mi soptesti
Mi`e dor sa te vad,
Si doar privindu`ti chipul angelic,
Sa tresar, sa zambesc,
Sa traiesc, sa respir...

Si doar privindu`te,
Sa simt,
Si`atunci cand imi zambesti
, Sa rad, sa plang,
Sa plang de fericire.

Vesnicul "de ce?"

Am inceput o "postare noua" cu gandul sa scriu ceva "frumos"....Am scris ,am scris si am sters, si apoi iar am scris si iar am sters. Am crezut ca o sa pot asterne un vers, si nu am reusit, am crezut ca pot descrie starea mea de spirit, si mi`am dat seama ca nu am o stare de spirit. cred...

Asa ca am scris asta si am postat. Poate azi imi lipseste inspiratia, poate luna se`ascunde undeva dupa nori,si m`a parasit. Totusi, asteptam sa vii "tu" sa imi spui ca ma iubesti, si nu ai venit, am ramas cu steaua singuratatii lui eminescu, am ramas cu amorul de plumb al lui bacovia...Am ramas singur cu tine, iar tu m`ai parasit..Unde esti?

Si nu as vrea sa stiu unde esti, mai mult decat as vrea sa aflu de ce te caut? Pe cine caut? pentru ce? Pentru ce caut sa imi impart inima in doua, cand o pot tine intreaga la mine.

De ce sa nu iti dau jumatate si tu sa imi dai jumatate, si sa facem impreuna, o singura inima?
De ce sunt aici si nu sunt acasa? De ce as fi acasa cand mi`am dorit sa fiu aici?
De ce incerc sa scriu ceva, cand nu pot, si de ce ai citi tu ce scriu eu?
Am multe "de`ce`uri" asternute in mintea mea plina de imaginatie, si nu mi le amintesc acum pe toate, am un " bad sector" pe memorie si mintea mea oricum nu lucreaza la ora asta tarzie. e doar ora 12 si 22. si totusi, e tarziu...

Moon story...

mi`am pus pixu intre degete, tremurand de emotii ce`o sa scriu. Am stat sa vad ce`mi sopteste luna,
Ce imi poate spune in noaptea asta. Am privit ore intregi la ea, si am citit iubirea`i trista.
Am vazut cum, chiar de la rasaritul ei, grabeste sa adune ultimele raze ale soarelui,care, am inteles,
e iubitul ei. Ea nu stie de ce`i asa, dar stie ca soarele va fi totdeauna acolo pentru ea,
mangaind`o cu razele`i calde si dulci de iubire. Stie ca intr`o zi, se vor intalni din nou,
si ca o poveste nesfarsita inca, intr`o intalnire mai dulce decat mierea, pentru ca...despartirea,
despartirea le`a fost atata de amara, si atata de lunga.
Se vor uni pe veci in iubire eterna. De mii de ani, ei sufera, si nimeni nu le`ascult, surda durere,
De mii de ani, ei plang, se`alina prin suspine, si nimeni, nimeni nu`i asculta. Doar stelele,
ce licaresc usor, luceferii le scriu povestea, iar eu citesc razele lor, ce se cobor la mine`n casa.
E scris asa frumos aici, si totusi, nu`nteleg. De mii de ani iubind sperante, jertfind iubirea.
Ei nu`nteleg cum omul, iubeste`asa sumar, cum tot ce poate el iubi, se duce intr`o clipa, si vine despartirea.
Nici soarele, nici luna, nu inteleg iubirea lor, iubirea`i vesnica, pe totdeauna, dar omul...
Omul nu stie. Omul, nu stie sa iubeasca.

Vrei sa inveti iubirea? Priveste catre cer. Si`ai sa`ntelegi atuncea, ca tot ce vezi in ceruri, te`nvata sa iubesti, iubirea eterna.


un pic te`am mintit, ca sa nu crezi ca viata ii chiar asa roz:)) sau dak ti ser pare prea gri, sa nu crezi ca`i chiar asa gri.
Viata e uneori gri, alteori pink, depinde din ce unghi, si din ce perspectiva o privim. :D

(imi pare rau ca nu am editat`o da, lenea`i mare cucoana :-D )

Planuri de viata...

Suna fain, nu? :) imi place si mie, iau repede un pics si o foaie, si incep si scriu...

Wish list first.

1. Ca orice baiat, imi doresc o masina. Un cu motor mare, benzinar, si cu multi cai putere, sa fie in doua usi, toba sport, cu tuning finutz....Hmmmm....mi`ar place un bmw sau un scirocco de la vw.
2. Imi doresc un telefon mai nou, ultimul de fapt aparut, sa fie cu tastatura qwerty, cu camera performanta, memoria nu mai conteaza ca oricum are cativa gb phone memory, da vreau sa aiba un sistem stabil...bla bla bla....
3. Un laptop, ultra super performant, usor, slim, cu baterie sa imi tina multe ore cu ult jocuri si o conexiune rapida la internet.
4. Imi doresc ....multe de la viata asta, pe scurt va zic:) primele trei, is lucruri care si le doreste oricine, si gandul cu care am inceput, a fost urmatorul :"Daca noi vrem sa fim milosi, daca vrem sa avem dragostea, pace si rabdarea lui Cristos, tre sa Il avem pe Duhul Sfant in inima. Si Duhul Sfant, se coboara acolo unde are loc numai el, nu masina, nu prietena, nu telefonu, nu banii, nu patimile noastre, nu PLANURILE NOASTRE."

Suntem tineri nu? Si avem planuri? Dar cate din ele sunt pe placul Domnului? Si gandeste`te, la cate din ele L`ai consultat. Si te`ai gandit ca poate maine, sau la noaptea vei pleca si vei lasa toate planurile tale, planuri de absolvire a unei scoli, facultati, planuri sa aduni bani pt masina visurilor, pentru casa visurilor, a fetei care o iubesti...Te`ai gandit ca maine poate pleci, si tu nu stii unde iti vei petrece vesnicia. Sau te`ai gandit macar o clipa, ca la miezul noptii se va auzi strigarea, va suna trambita, si tu nu vei fi pregatit, si....cu atata amar, si durere, nu vei stii incotro sa apuci si ce sa faci? Pentru ca toti cei care nu vor avea pecetea vor ramane aici. Te`ai gandit vreodata ca maine, fara sa vrei va trebui sa lasi toate planurile tale intr`un scaun cu rotile, sau pe un pat de suferinta?:) Fa`ti planuri cu Isus.
Lasa viitorul in mainile Lui. Daca ramane la tine, poate il faci praf.