Jurnal de bord

Azi trebuia sa fie cea mai fericita zi din viata mea de cand m`o nascut mama mea pe pamant. Si nu stiu daca ii. Abia o inceput. Nici nu ma intereseaza daca o sa fie, o sa treaca. Dar o sa savurez fiecare moment.

Azi se'mplinesc 23.

Douazeci si trei de ani de cand am simtit atingerea cruda a vietii. De cand am respirat aerul proaspat al nedreptatii vietii si'al urii care curge in om. Da, s'au scurs incet aproape opt mii patru sute de zile, mai mult sau mai putin, nu ca ar avea importanta.

As fi in stare sa compun oricarui om o poezie pentru ziua lui, insa mie nu sunt in stare sa'mi scriu macar un vers. Am incercat sa'mi fac autoportret insa cuvintele de lauda parca's prea multe. Si celelalte nu le mai gasesc. Desi mi'am dat seama ca egoismul de'a folosi doar cuvinte de lauda mi'ar ucide stima de sine, am incetat a ma gandi la autoportretul care aveam sa mi'l fac.

Viata asta n'o pot numi frumoasa, sub nici un chip. Poti numi clipele scurte de fericire frumoase, pot chipul ei pictat in amintirea mea sa'l numesc chiar divin. Pot sa spun despre un om ca e dragutz, si felul in care se comporta poate fi frumos. Insa sa pot spune despre viata aceasta ca e frumoasa, mi'ar trebui multe motive. Toate frumoase, bune, succedate unul de celalalt.

Viata nu'i frumoasa. Dar o iubesc. O s'o iubesc pana in ultima clipa. Am iubit'o 23 de ani, uneori am blestemat'o, dar tot am iubit'o. Pentru ca viata e din Dumnezeu. Viata din mine, suflarea, insa ceea ce traim...
23 de ani am trait'o. Dar oricat as iubi'o de mult, la un momentdat as vrea sa se termine. Scurt si fara resentimente, sa ma lase in pace. Sa pot trece pragul dincolo. Si nu oricum.
Atingerea ei cruda inca o simt ca o raceala pe sirea spinarii, suflul ei in ceafa, si bataia aripilor ei ma umbreste de departe. Viata. Ah, viata...

Te'ai ascuns in trupul meu atata vreme, si azi, ca in fiecare an e timpul sa'ti spun "La multi ani!". Dar nu ti'o spun din placere, ci din obisnuinta si obligatie. Mai am cateva planuri aici pe pamant. Putine, si vreau sa nu fie "la multi ani" pana le implinesc. Sa'mi inchei socotelile cu tine cat mai curand posibil.

Viata, sper ca pana anul viitor cand trebuie sa'ti urez din nou, daca ne mai intalnim, sa nu mai ma dau de tine asa tare ca pana azi. La revedere viata. Pe anul viitor!
Sent via BlackBerry® Webmail from T-Mobile

Dumnezeu stie!

Dumnezeu stie. El sta undeva la capatul vietii tale, si priveste cum se desfasoara un ghem de ata invizibil. Viata ta. El sta si priveste, si stie. Stie dinainte sa te nasti. Dar asteapta sa vada daca tu, iti schimbi deciziile. Daca tu mananci din fruct sau nu, daca il asculti sau nu. Si`atunci cand mananci din fruct, tu ramai gol, si El te imbraca. Tu te murdaresti, si El te curata. Tu`i manjesti bunatatea cu poftele tale, si te terfelesti in pacat, si El te iarta. Da, Dumnezeu te iarta!

Din inaltul cerului priveste El, maretul Creator, cum omenirea, ca un musuroi isi desfasoara activitatea, si`si plimba degetele pe pamant unde vrea sa indrepte ceva. Si omenirea, nu ia seama. Si sufla greu, a durere acolo unde vrea sa alunge rau, mult rau, dar iarasi, omenirea nu vede. Si Dumnezeu, coboara pe pamant si se plimba printre oameni si`i vede, si`i intelege, si vrea sa`i ajute, si intinde mana Lui, si omul nu vrea sa accepte ajutorul Lui. 

Ciudata creatura ai mai facut Doamne ! Tu stii. Complexitatea lucrurilor care ne inconjoara, maretia lucrurilor create de om, intelepciunea omeneasca, sentimentele si tot ce ne inconjoara, ma uimesc. Raman uimit deseori. Dar Dumnezeu stie !

Stie Dumnezeu ca sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape! Tu sti? Tu nu stii ca esti preocupat cu alte lucruri. 

Ai uitat!

Cuvant dupa cuvant astern pe foaia alba,

Punct dupa punct se scurg incet din pasta

Facand sa par un fel de maistru

Un maistru uitat de lumea moderna.

Printre multele grijuri, fericiri de o clipa

Printre multe minciuni si`adevaruri scrantite

Azi nu mai e timp sa ne jucam cu cuvinte frumoase.

Totul imi pare atata de gri, atat de stingher. Lumea ucide cu fapta, orice vorba frumoasa, sufocand`o pana cand se pierde printre grijuri si dureri. Dureri provocate de noi insine. Dureri provocate de gandul "pun mana, si ce ca ma ard?" sau "poate nu ma ard". Dureri care dor atata de tare ca sfasie inima, frange gandurile si imprastie fericirea pe distante de milioane de cuvinte. Omule, nu mai sti sa iubesti in cuvinte. Te`ai lasat coplesit de frustrare, durere si lacrimi de moarte.
Esti departe, tot mai departe de cuvantul "perfect" si te`apropii cu pasi repezi spre "tarana". Si totusi, mergi agale pe cararea ta, atragand priviri multe, si lasand in urma ta frustrari. Ai uitat ca oamenii au sentimente, si uneori ai impresia ca singurul care simte esti tu. Ai uitat ca oamenii mai stiu sa iubeasca, si uneori ai impresia ca singurul care stie sa mai iubeasca, esti tu. Ai uitat? Ca odata copilaria ti`a suras si tie si ti`a lasat amintiri frumoase? Ca iubirea te`a cuprins si pe tine si ca dragostea nu te`a uitat? Dar tu... ai uitat.

Amara

Asa usor se clatin'omenirea?
Asa, asa usor se clatin'omenirea!
Picioru asa usor se'abate
Iar inima incet se umple
De'amaraciuni, dureri
Si'n chinuri groaznice se zbate.
Asa usor, o doamne?
Asa usor copile.
Usor, precum adie vantul
Precum se scutura o floare.
Cum bate vantu'n barca
Se clatina pe valuri,
Asa usor adie a furtuna
Si picuri mari, greoi vin de departe.
Cu norii gri, furtuna'n graba vine.
Dar El? e'aici, a adormit in barca.
L'ai adormit in barca frate!
Furtuna vine cu furie,
Si valuri vin in vijelie.
Iar eu, incerc ca sa privesc departe
Dincolo de nori, dincolo de furtuna,
Si printre picurii ce pica
Incerc sa Il zaresc cum vine peste valuri.
Dar nu e.
Nu e lumina, nu'i soare.
Nu'i pic de har, nici bucurie
E totu'un gri amar
Si totu'i lacomie.
Nu'i har, nu'i bucurie...
Si'as sta sa'mi bata'n tampla cerul
Cu coatele pe'o margine a lumii
Si sa privesc cum trece viata
Dar nu pot,
Astazi mai mult ca niciodata, nu pot!
Azi iar nu pot.
As vrea sa te privesc cum treci viata
Doar sa te vad, sa nu te'ating caci esti amara.
As sta sa mor de dorul tau, far sa te'ating si sa te vreau vreodata.
Dar imi esti blestemat'aicea jos
Ca sa te duc pan'la mormant
Si sa te'ngrop in lutul galben.
Am sa te port, viata, am sa te port!
Am sa te iau cu mine peste tot.
Pan'la mormant, ca draga mai imi esti
Pana la lacrimi mi'esti de draga.

Redeem

Sa`nvii un suflet muribund, si sa`l aduci din nou in slava...

Nu`i oare greu ca sa ridici de jos din tina 

Un om cazut si sa`i pansezi o rana? 

Nu`i oare greu sa te ridici

Si sa`I dai Slava?

Nu`i greu deloc cand stii ca este Unul.

Nu`i greu, privirea Lui te`ndeamna

Si vocea lui plina de pace. 

Nu`i greu sa te ridice harul

Ce n`a lasat si pentru tin Calvarul,

Ce nu s`a dat batut pana la ultima suflare

Si`a biruit cu forta`i iubitoare!

E greu sa stai in tanguieli

Cu constiinta ne`mpacata.

E greu sa te indepartezi de El

Si sa`i ineci iubirea Sa de Tata.

E greu? Ah, greu e fiule.

Ah, greu sa stii ca`n ceruri ai un Tata

Iar tu aicea jos, cu haina esti patata.

Dar azi... 

Te`ndeamna ca si alta data

Nu lepada credint`adevarata!

Nu te vreau!

Nu te vreau! "Iubire" nu te vreau.

Tu ESTI! Dar parca esti o taina ascunsa in durere.

Si cine`ndrazneste sa te`atinga? 

Cine`ndrazneste sa iti duca dorul?

Cine`n lume doru`ti duce,

Nebunia ta s`o`ncerce?

Tu esti o durere care`ntrece

Doruri, nebunii, cuvinte!

Tu esti o placere`a nebuniei 

Ce intrece orice cunostinta omeneasca,

Care smulge inime din piept.

Care sfasie orice suflet

Cu`o durere arzatoare

Care macina pe dinauntru.

Te cant`acorduri milioane,

Iubire, te cinstesc si versuri fara numar

Te`adora sentimente nemaicunoscute.

Iubire, tu esti un fel dulce`amarui

Un fel de doua feluri de durere si placere

Ce`ntrece limite si graniti in tacere. 

Tu esti hotarul necunoscutelor placeri

Ce`ascunde durerea`i in multele chipuri. 

Iubire tu framanti in suflet sentimente

Care`s nascute deasupra de nori

Care le cerne`n ploaie vantul

Si`apoi presara cu ele pamantul.

Iubire, tu nu stii!

Tu nu stii iubire ce`nseamna cuvantul

Tu nu stii !

Efemer

Iti place, nu? Surasul ei ascuns in palma ta,
Iti place, privirea ei pierduta'n coltul buzelor
Si vocea ei ascunsa in tacerea ta.
Asa, incet se'apropie de tine, si te cuprinde,
Cuprinde fiinta'ti cu iubire.
Iubire falsa, iubire de granit,
Iubiri ascunse si mistere,
Ce tu, n'ai sa'ntelegi in veci!
Iti place? Surasul tau ascuns in inima'mi de piatra?
Privirea ta ce bantuie fiinta mea?
Si vocea ce'mi rasuna ca un vajait de vant...?
Te'ntreb, ce ti'am gresit femeie?
Ce dor te bantuie de te razbuni asa?
De ce, tu suflet efemer nu vrei sa parasesti inima mea?
N'ajunge azi necazul meu?
N'ajunge ca's doar om, nu sunt un zeu?
Crezi ca n'ajung fiintei mele
Durerile ce ma dobor mereu?
Sa nu darami altarul fiintei mele,
Sa nu rastorni altar ce am zidit,
Sa lasi asa cum ai gasit.
Chiar daca'i frant in nestiinta, o inima cu'n dor cumplit,
Chiar de'ai tarat noroiul, si ai brazdat tot cerul
Cu sentimente culese de la mine,
Si'ai innorat sub soare cu lacrimile'mi de sub gene.
Femeie, ce'ai curatit in sufletu'mi de sentimente,
De bucurie, zambete si pace,
Ce'ai alungat iubirea cu'n suras viclean,
Adu'ti aminte ca's muritor si doare,
Adu'ti aminte ca sunt om.
Nu vreau sa pleci, dar nici sa stai,
Nu vreau sa'ti vad privirea,
Dar fara ea nu's eu,
Te rog, ramai si pleaca!
Te rog sa pierzi iubirea,
Te rog sa nu'i dai drumul,
Sa'mi umpli'n suflet amaraciuni si pace!
Te rog, tu chip de inger
Esti inger si esti demon.

Furtuna

Ma´ntorc cu fata inspre apus, pe marginea marii, privesc razele ce se astern peste valurile ce zdrobesc gandurile mele, apoi ridic mainile spre cer, vad cum noaptea se lasa peste lume. Se lasa un nor negru, intunecat peste intreaga lume. Valurile nu pot risipi intunerecul, nici razele nu mai pot cuprinde. Noaptea pune stapanire...

Invaluita in linistea noptii, marea parca nu vrea sa taca, valurile parca´s mai infuriate. Se isca o furtuna, de undeva din adancurile marii, din valurile infuriate. Aduna vantul, din toate colturile lumii, si-l preface in tornada. Iar eu ma uit uimit departe cum se-aduna, si se-aduna, se aduna vanturi, ploi si fulgere, cum firicele albe de lumina, scanteie intregul cer, risipind intunerecul pentru cateva clipe. Momente scurte, care-mi soptesc, asta e doar inceputul.

Uimit, fara cuvinte. Ma apropii de marginea lumii si incep sa soptesc cuvinte, parca innebunit de privelistea ce se asterne in fata mea. Si poate acum, o mie de cuvinte ar fi mai bune decat un tablou, sau un tablou mai bun decat o mie de cuvinte. Inchide ochii si-ai sa vezi marea aceea infuriata. Poate nebunia ei nu o intrece pe a mea, poate a mea nu o intrece pe a ei. Poate cand o sa deschid ochii o sa imi dau seama ca furtuna era in inima mea.

Poate am sa imi las imaginatia sa ma duca pana la capatul celalalt al lumii, si-am sa ma intorc inapoi la fel de repede. Ma ridic cu privirea indreptata spre mare, spre valurile furioase, si ma las dus departe, in adancul mariî-nfuriate. Acolo-n adanc unde e liniste...

Fata Morgana

Am prins soarele din urma,
Si'am vazut cum rostogol,
Se asterne peste bolta,
Cerului intins domol.
Am vazut cum raze dulce
Asternu peste pamant,
Cum rasare cu lumina
Sfantului lui legamant.
Si'apoi norii negri
Ce'nfuriati se'avanta tare
Peste cer si'ntreg pamant
Ii alunga cu o raza
Risipeste ca pe fum.

Si'ntr'o raza sfanta dulce,
Coborand cu'n pas agale,
Pe poteci necunoscute
Nevazut de ochi de om,
Coborat'ai tu din slava,
Ingereasca ta prezenta
Intr'un simplu chip de om,
Sfanta'ti adiere dulce,
Zamislita'n lut si colb.
Rasari'i privirii mele
Ca un vis, Morgana dulce,
Ca un sfant din empireu.

Tu ramai privind uimita
Toata'ntinderea de ape,
Tot pamantul ce se'arata,
Eu uimit de'a ta splendoare
Chip de om, tu esti o floare
Care creste pe'naltimi
Esti splendoare minunata
Tu esti visul meu frumos.

azi nu...?

Azi nu te vreau, azi nu te simt,
Si tot ce stiu e goana dupa vant.
Azi nu vreau nici un zambet,
Si nici o bucurie.
Azi vreau sa zac in pat
Si sa privesc tavanul.
Sa n`aud  tril de pasarele
Nici picurii de ploaie pe pervaz.
Azi fa`te`n intuneric, ziuo,
Prefate`n ceata soare ce esti tu.
Sa nu te stiu azi bucurie,
Cum nu te`am stiut in veci.
Cum te`ai ascuns de mine zambet,
Cum te`ai ascuns tu fericire...
Azi nu vreau ca sa stiu nimic din tine.
Nu vreau nici zambet de copil,
Nici flori de primavara.
Azi nu te vreau iubire.
Ma lasa gol, framantand sentimente in mine.

Taina

Tu esti o taina!
Esti un mister invaluit in ganduri,
Cu zambetu-n privire-ascuns
Cu privirea pierduta-ntre randuri,
Cu chipul de om si-ngerescul suras...
Tu ai o tain-ascunsa-n vorbe,
Si un mister ce-nvaluie fiinta ta.
Iar eu...
Vreau sa te-ascult, sa te aud,
Sa-ti vad zambetul rar,
Ce-abea-l scoti din sertar
Sertarul inimii invaluit in ganduri.
Acolo tu ascunzi comori nemaivazute.
Iar eu, ca un copil iti dau tarcoale
Vreau sa te scot din lumea ta
Si sa te vad zambind a bucurie.
Tu ai un zambet tainic
Ascuns privirilor curioase,
O voce calma, calda, sfanta.
Nu stiu ce fel de ganduri,
Iti poarta chipu-aicea jos!
Cand tu imi pari asemuita unui inger
Desi esti om, esti Eva.
Imi pari c-ai coborat din slava, din ceruri.
Zambete rare-ascunse dupa ganduri,
Priviri pierdute-n peisaje
Si stari de doruri dupa ceruri...
Acum incep sa-ti inteleg misterul
Ce l-a zidit in tine Creatorul.